13,290 matches
-
suficientă aură de anonimitate pentru ca fiecare să se simtă confortabil. Nu mai participasem la un dineu unde întreaga conversație se referea la copii și pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea și curentul emoțional subteran care pulsa sub sporovăiala destinsă - ceva nu era normal în obsesia asta cu copiii, aducea a fanatism. Asta nu însemna că le păsa cu adevărat de copiii lor, însă doreau ceva în schimb, un profit al investiției lor - o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
craniul crăpându-se. Lucrul care mă speria cel mai tare: dar dacă nu exista pic de furie în tipul ăsta care bântuia prin districtul Midland? Dacă își planifica asasinatele cu cea mai mare seninătate și le executa metodic, nivelul lui emoțional fiind similar cu cel trăit atunci când împingi un coș cu rotile într-un supermarket în timp ce tai lucruri de pe listă? Nu exista nici o rațiune pentru comiterea acestor crime, în afara faptului că celui care le comitea îi plăcea s-o facă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte multe) și unde mai trebuia lucrat (am pierdut șirul). Profesorul care se ocupa de Sarah în privința îmbunătățirii aptitudinilor de comunicare și a identificării verbale și numărării și numerelor primare ne-a explicat că școala Buckley se adresa atât nevoilor emoționale ale elevilor, cât și celor educaționale, ținându-se cont că nici copiii nu sunt imuni la factorii de stres și ne-a recomandat să-i înscriem pe Sarah și pe Robby la un seminar de cimentare a încrederii de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vehement, că nimeni nu văzuse vreodată această copie a manuscrisului. Ceea ce a dus la: Ce-i voi spune lui Kimball? Ce era să-i spun? Că eram pe cale să înnebunesc? Că romanul meu devenise real? N-am avut nici o reacție - emoțională, fizică - la aceste considerații. Fiindcă acum ajunsesem în acel stadiu în care acceptam absolut orice mi se întâmpla. Construisem o viață, și acum mi se oferea asta în schimb. Am împins cât colo manuscrisul original. M-am ridicat. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ce trebuie să am sfatul Dvs. În cele ce trebuie să fac. Despre scrisoarea primită nu i-am spus nimic Gabrielei și aș ruga ca nici Dv. să nu-i pomeniți nimic, deoarece nu vreau să-i produc noi stări emoționale În situația destul de grea În care se găsește cu suferința ei. Acestui lucru i se datorește și faptul că nu v-a răspuns la ultima scrisoare, lucru ce o afectează În sensul că poate Dv. considerați că tăcerea ei ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un oraș pustiu, în care nimeni să nu ne aștepte și să nu întrebe de noi, unde ar fi posibil să ne întâlnim, înfricoșați, propriul eu dedublat? Am trăi o experiență unică, răvășitoare. Dezvățul de festivisme ar însemna un șoc emoțional, o transfigurare cognitivă, un „moment al adevărului” și al dezgolirii interioare, de pe urma căruia ar putea rezulta un experiment literar foarte interesant, demn de statura unor scriitori europeni, de capacitatea lor de a simți neantul... Păcat că nici una dintre gazdele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără a face din ea un piedestal, și încă și mai puțin o trambulină. "Suferința nu dă niciun alt drept, în afară de acela de a iubi", ar fi spus călugărul Benedictin, starețul de la Abu-Gosh, Gourion, chiar înainte de a muri. Iar amplificatorul emoțional poate juca în ambele sensuri. Când, în mașină, pe drum cu un israelian îl aud: "Uite, chiar aici, soția unui prieten a fost ucisă la volan de un glonte", și când îmi spune că toate familiile pe care le cunoaște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gât, de semnul crucii făcut de la dreapta la stânga și nu invers, absolut orice îi poate servi celuilalt ca indice de identificare a identității noastre. Că e nevoie de un "ei" pentru a ne afirma un "noi", și că orice atașament emoțional față de o vatră de viață și de simțiri presupune delimitarea mai mult sau mai puțin manifestă de cei care au o alta, această trivialitate ne face să zâmbim, dar pereții despărțitori generați mai peste tot de acest zid inițial ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul uman și evoluția astrală. Curba emoțională conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul conjunctiv al celui de-al doilea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drum spre Cotnari. Până la sosirea noastră fuseseră sacrificate 70 animale (tineret și adulte). După unele informații oferite de colegii localnici, am Început examinarea animalelor. Colega Olarian Elena de la Disciplina de Boli infecțioase, cu care eram În relații foarte bune, mai emoțională, exclama Încontinuu "ce frumusețe!" și mi arăta diferite organe modificate. La un moment dat, Directorul Hatmanu n-a mai putut suporta și a Început să strige disperat: Unde vedeți dumneavoastră frumusețe, când mie mi s-a distrus un efectiv de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din ce În ce mai vizibil. Totul s-a datorat colegilor timișoreni care au făcut tot posibilul pentru ca aceste momente din viața mea să devină de neuitat. Le mulțumesc și cu această ocazie și le doresc să treacă și domniile lor prin asemenea stări emoționale. Zâmbete profesionale Septembrie 2001. După o Întrerupere, de peste un an, de consultare a revistelor intrate În Biblioteca Universității, perioadă În care am lucrat intens la multiplicarea volumelor doi și trei din Etiomorfopatologie, la mijlocul lunii august mi-am reluat cercetarea noii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
numai "literatura de prohab" este singura veritabilă. Sunt încrezător că este ca un fel de "pojar" de care, sper, vor scăpa cât de curând. Dacă scriu altfel decât în anii '80? Sigur. Experimentez mai puțin, sunt mai decantat, mai accentuat emoțional, dar, la fel de ironic și autoironic, mai tehnic, cu anumite subtilități, pe care le refuzam atunci etc. "Furia" tinerilor este binevenită și argumentează că vor să-și facă vizibilă prezența. Dacă nu vor rămâne la acest nivel și vor afla calea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
La fel cel care ne citește. Cititorul poeziei mele, în varianta că există, bănui că face parte dintre acei pe care îi bântuie ades melancolia, sunt vizitați de nostalgii, îi preocupă metafizica, au un suflet deschis și sensibil, încă vibrează emoțional și, ca să glumim, sunt mai inteligenți decât cititorii... nu spun cui! Prima reevaluare, în ceea ce privește literatura ultimelor cinci decenii, ar fi a celor care o reevaluează... De ce nu te-ai mutat de la Iași la București? Se știe că Bucureștiul e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dure ale țărăniștilor la adresa lui Octavian Goga și a lui Alexandru Vaida-Voievod („gogo-cuziștii”), în vreme ce dr. Nicolae Lupu era acuzat de bolșevism. La un moment dat, în 1936, un ziarist, în paginile „Gazetei Fălciului” îi ia apărarea acestuia din urmă, utilizând argumentul emoțional: „Care locuitor al județului Fălciu nu știe că D-nul Lupu a făcut din străduința lui cu tot ce a avut și a putut o biserică la Arsura cum n-a făcut nici unul din vechii proprietari de mii de fălci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
slavă Domnului lumea, bana-ne găseam acum și în piață, așa că... Discutând cu "Toni" am ajuns la concluzia că o vizită de un an la Fidel ar putea fi totuși interesantă sub aspect "documentar", la acest argument adăugân-du-se și motivația emoțională, de buni creștini, că nu puteam "să-i lăsăm așa..." pe Stelică și Gogu! Când Stelică m-a sunat a doua zi și mi-a afirmat că "situația e gravă, că ministrul cere soluții, că Gogu se agită..." și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
stare de alertă. CÎnd marfa dispare, reacțiile de alertă continuă. Senzațiile se ascut, dependentul Își conștientizează procesele viscerale Într-o măsură dezagreabilă, peristaltismul și secrețiile scapă de sub control. Indiferent de vîrsta lui reală, dependentul care se lasă este expus exceselor emoționale ale unui copil sau ale unui adolescent. Cam În a treia zi În care folosisem poțiunea lui Ike am Început să beau. PÎnă atunci nu putusem niciodată să beau cînd eram pe marfă sau În sevraj. Dar să-nghiți hop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și crăpînd În cîțiva ani. Sinuciderea e frecventă printre foștii trăgători. De ce se lasă un junky de marfă din propria voință? Nu știi niciodată răspunsul la Întrebarea asta. Nici o Înșiruire conștientă a dezavantajelor și ororilor mărfii nu-ți dă impulsul emoțional să te lași. Decizia de a te lăsa de marfă e o decizie celulară și, o dată ce te-ai hotărît să te lași, nu te poți Întoarce la marfă statornic, tot așa cum Înainte nu puteai să stai fără. Precum cineva plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
1941 (cu a cărei relatare se și în cheie însemnările autoarei). Deși, formal, acest corp de me morii postume poate fi socotit un „adaos“ la memoriile publicate de autoare în timpul vieții, el nu se deosebește ca valoare infor mațională și emoțională de restul textului memorialistic din cele două volume. Să revenim însă la memoriile corespunzătoare perioadei 1914‒1919. Chiar dacă, ținând cont de intervalul temporal, acestea se referă la anii Primului Război Mondial ‒ ediția princeps, din 1937, a volumului II purta chiar subtitlul Războiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mocirlă. * Cel mai periculos dușman e cel de lângă tine. * Căldura vine din sobă, nu dinafara ei. * Dacă lumea nu ar exista, nu aș exista nici eu. * Înțeleptul nu face ce vrea, ci ceea ce poate să facă. * Cruzimea este o reacție emoțională în stare primitivă. * Știm că existăm, dar nu ne cunoaștem menirea. * Dușmanii mei sunt propria mea operă. * Sunt unic numai dacă sunt conștient de aceasta. * Ca om, mă simt umilit de propria condiție. * Cerul e prea mare pentru a ne
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
timpul vieții, Nichita Stănescu a devenit, îndată după moarte, eroul (sau victima?) unei abundente publicistici hagiografice, adevărată industrie. Numeroșii idolatri nichitieni au compus febril vrafuri de „mărturii“ închinate zeului lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și este prea adesea, cu toate că din molozul sentimental au putut fi degajate, câteodată, și aspecte interesante, mai ales
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
va găzdui oricât: „Veniți, vă rog! Măcar pentru... cât puteți voi. Trei paturi goale vă așteaptă. Și un frate.“ Am amintit de spiritul critic, o calitate de care nu ducea lipsă acest mare afectiv, om lucid când își calma reacțiile emoționale, prudent, până la urmă, în judecarea oamenilor și a evenimentelor trăite, în timp ce alții se luaseră imediat după aparențe, mai degrabă sceptic decât încrezător în mai buna așezare, în viitor, a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată inima la schimbarea istorică din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru "înțelegerea vremurilor" și a strategiilor unui "program de luptător" al lui Eminescu, pe care nu-l va trăda niciodată. Ceea ce spune Cornel Ungureanu în finalul comentariului său, nu atât privind subtextul, cât angajând plonjonul într-o perspectivă a stărilor emoționale trăite de un Eminescu provincial predestinat universalității, adică centrului, este, poate, o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
contact a unor "falii tectonice". Adică, în toiul celei mai angajate "bătălii canonice" a secolului al XIX-lea românesc, ce pune în coliziune posteritatea canonului pașoptist și emergentul canon junimist [...] La începutul secolului al XX-lea, exista deja un consens emoțional larg în legătură cu figura eminesciană și mutațiile de sensibilitate determinate de apariția poetului". În descinderea pe suprafețele oarecum speculative ale orizontului dezbaterilor teoretice, în general, Iulian Costache abordează problema literaturii ca text și încă și mai aplicat, a actului lecturii, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
național iritându-i pe mulți dintre cei ce doresc (îndreptățit sau nu) "a redesena canonul" literar românesc, "erodând congelatele "tabuuri naționale", oferă un adevărat pretext de bătaie. Numai că, vrând-nevrând, "Eminescu a devenit un brand cultural popular, cu certă bază emoțională" (subl.n., Ct.C.). Tocmai de aceea, Adrian Dinu Rachieru nu acceptă (de neconceput, de altfel) că "Eminescu, satisfăcând complexele noastre identitare într-o istorie opresivă și o literatură defazată, poate fi acceptat ca mare poet fără a mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de eroi lirici, purtători de ontos"). Se continuă prin identificarea unor atari "tipuri de eroi lirici" demonul, titanul ș.a., stabilindu-se trei categorii esențiale pentru creația lui Eminescu: eroi reflexivi ("vizionari onirici și magi, înțelepți ai lumilor"), eroi afectivi ("sensibilitatea emoțională a geniului, un geniu care trăiește intens și cu maximă tensiune lăuntrică o gamă variată de sentimente și atitudini") și eroi creatori ("purtători ai eului eminescian, la nivelul imaginarului creator, în ipostaza plenară a poetului"). Capitolul central al studiului, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]