12,214 matches
-
pur și simplu la răspundere pe „alții”, uneori necunoscuți sau având doar vina de a fi sau de a se fi născut altfel, pentru propriile eșecuri, pentru propria, invincibila, mediocritate. Un astfel de exemplu nefericit și extrem de dăunător a fost filosoful și maître à penser, „magistrul” unei Întregi și extrem de dotate, de „nerăbdătoare” generații intelectuale a anilor treizeci - Nae Ionescu. „Fascistul” Nae Ionescu, deoarece „boala sa”, fascismul, de care a Încercat să-i contamineze și pe mai tinerii și, uneori, genialozii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se făcea pe vremuri În cabinetele c.c.-ului! - după care erau judecați, extrem de aspru uneori, cei care continuau să creadă că a existat o Revoluție Română. Am publicat atunci În revista Contemporanul-Ideea europeană un amplu dialog cu amicul meu, filosoful francez Jean-Pierre Faye, care mă sedusese tocmai prin atitudinea sa francă față de cele ce se Întâmplaseră În România finalului de decembrie ’89. J.-P. Faye credea nu numai În realitatea unei revoluții române, dar o declara cea mai importantă a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de rezistență și de luptă Într-o mare tulbure și sălbatecă de interese, trădări, denunțuri și false idealuri. Mi-am oferit prietenia celor doi - Gabriel și Andrei - Într-un moment când lor „le mergea foarte rău”, Într-un fel, ca filosofi, situația lor era chiar mai disperată decât a noastră, literați având un nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar mai disperată decât a noastră, literați având un nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai mult decât scrierile filosofului, o făcuse celebră cartea lui Liiceanu Jurnalul de la Păltiniș - atacată, e drept, de unele oficine culturale, dar apărută În „absența autorului” din țară, fapt ce nu prea se „obișnuia” cu autorii cunoscuți ca „având probleme” sau cu cărți care „le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei doi sufereau intens prin faptul că „În jur”, În lumea filosofică românească de atunci, tonul Îl dădeau niște mediocri aroganți, Începând cu acel Pavel Apostol (fals prieten al lui Blaga, ale cărui denunțuri la securitate contra marelui poet și filosof ies acuma la lumină!Ă și cu alții, cam din aceeași făină, dacă nu informatori, oricum carieriști mărunți, provinciali, Împânzind coloanele bietelor reviste literare de atunci - Contemporanul printre altele! - cu texte imunde, false, ornate, bineînțeles, cu citate din „tovarășul”. Din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anilor interbelici, literatura a jucat probabil rolul major și dominant nu numai În „educarea și iluminarea poporului”, dar și În unificarea forțelor creatoare, de apropiere și de „imitare” a orgoliosului Apus cultural, modelul și farul nostru În ultimele secole. Din filosof, spre regretul meu, Liiceanu a lunecat tot mai mult În rolul unui fel de „popă laic”, al unui ins Îmbibat de etică, de sfaturi „Înțelepte” În tot felul de probleme În care, În fapt, nici nu era nevoie de luminile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și societății umane În perioadele de criză; sau, mă rog, În orice perioadă!... De a „observa”, nu de a da sfaturi și, mai ales, de a „observa” și „consemna” cu armele și mijloacele specifice vocației sale. Noi, scriitorii, dar și filosofii, noi nu vrem să „transformăm lumea”, cum o voiau anarhiștii și comuniștii și cum o cereau scriitorilor „lor”! Noi ne „mărginim” doar la o „interpreta” și „descrie”, noi suntem, cum o scrie unul din tații romanului modern, Stendhal, un miroir
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În Întregime publicată sub „odiosul regim”, ci acel „șoc al libertății” de care vorbeam. (Așa-zisele „jurnale” pe care le scoate În ultima vreme sunt, bineînțeles, „false jurnale” și nu cred că vor reuși să-i suplinească acea vocație de filosof pe care o pretindea și În numele căreia l-am primit În cercul nostru. „Jurnalul” literar, de care s-a făcut caz În ultimul deceniu, trebuia să suplinească absența acestui gen minor din cultura unei țări conduse autoritar și care nu permitea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stricte și convenționale, care produc și un mod de a gândi inapt „anarhiei” sau „revoluției” de orice tip. Noi, Însă, ne permitem luxul barbar de a scoate de la catedra de filosofie și de a-l interzice de la publicare pe singurul filosof român care a avut forța și capacitatea de a propune un real sistem filosofic, În siajul marii școli kantiene - l-am numit pe Lucian Blaga - sau „propunem”, prin vocea unui ziarist gălăgios, susținut de Întreaga mass-media, să se „ardă” opera
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
formule ce-i poartă pecetea și care i-au creat atâtea suferințe În timpul vieții. Cităm Însă această maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de adevărat că spiritele mari, profetice, cum a fost filosoful neamț, au dreptate chiar atunci când „se Înșală”! Am avut tentații, aplecări și chiar „accese” individualiste din pubertate. Nu susțin că ele reprezintă „adevărul” și nici că eu am dreptate În a „le” susține până azi, În senectute. Am citat mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În definitiv, ce este această mult hulită și mult temută nebunie? Nimeni nu știe cu precizie, de la un secol la altul se schimbă culoarea ei dominantă și, după unii inși inteligenți ai secolului care tocmai a trecut, cum ar fi filosoful Michel Foucault, ea este o invenție aproape recentă, cam din Evul Mediu Încoace. E de la sine Înțeles că, Într-un fel sau altul, oamenii au vrut să scape de oameni, de cei care păreau ceva mai „originali”, iar ticăloșii de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care reușise să publice sub nasul cenzurii atotputernice și al partidului câteva romane nu prea „realist-socialiste”, ba, dacă te uitai mai cu atenție, se pare că erau chiar Îmbibate, aceste pagini masive, de un clar spirit „anarhic-individiualist” și care preamăreau filosofi ciudați, „anti-umani”, dacă nu „fasciști” de-a dreptul, cum era Neamțul acela... cum dracu’l chema... ah, da, parcă Nietzsche!... Aminteam mai sus, cu o impardonabilă concizie, despre lupta continuă, În forme dure, uneori dialectice, Între „individ și masă”. Ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Paris În „anii negri”, În ’88-’89 - ani negri pentru cei care rămăseseră În țară! -, În discuțiile aprinse pe care le aveam cu Cioran, plimbându-ne amândoi ore În șir dans le jardin du Luxembourg și când originalul și spectaculosul filosof româno-francez Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a-i oferi o „contra-teorie”, care, pe scurt, spunea următoarele: nu, Românii nu sunt lași, nici ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cele care au făcut revoluțiile burgheze sau cele care s-au amăgit cu „visul” de a dărâma uriașul „edificiu” al capitalismului În numele unui „progres social”. Dar... istoria umanității urmează ea, oare, cum cred și au crezut foarte mulți istorici și filosofi, o spirală ascendentă, după principiul și după credința unei perfectibilizări nu numai a individului, dar și a structurii În care trăiește?! Sau, cum o credeau unii „sceptici sau nihiliști” precum Nietzsche sau Spengler, ne mișcăm de fapt În „cicluri”, repetând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În timp, devine brusc „prezentă”, secerînd În jur pe congeneri, făcându-se brutal simțită prin gâfâitul ei teribil. Schopenhauer, printre splendidele sale maxime traduse la noi de Titu Maiorescu, are una pe care o țin minte din tinerețe: viața, spune filosoful scepticismului european, viața seamănă cu un ochean; În tinerețe, Îl privim Întors și atunci moartea pare depărtată, enorm micșorată, dar la bătrânețe, privind așa cum trebuie prin lentilele sale, moartea se află brusc apropiată și mare. Da, nu contest, pentru acei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar dacă ar fi doar una a timpului, a acelui l’air du temps, a acelui drept pe care Îl are fiecare epocă de a da propriile răspunsuri la marile Întrebări, o vom face noi, romancierii, intrușii pe tărâmul lor, al filosofilor. Nu, În ce mă privește, eu nu mi-am schimbat ritmul sau modul de viață odată cu sosirea acestei „mari Doamne”, venerabile, oricum, pe care o numim senectute. De altfel, o știm cu toții, nu există un ceas anume, un an anume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare mit al Europei și cele vreo cele două milenii de când noi, europenii, ne hrănim din el, În sensul adânc, spiritual, dar și În cel moral și cultural, sunt suficiente ca să-l contemplăm și din alt unghi decât o făcea filosoful de la Sils-Maria. E adevărat, Însă, că eu sunt În deplin acord cu el atunci când afirmă că nu trebuie deposedată această existență a noastră, vie, terestră și unică, de valorile ei. Și, aș adăuga eu, În acest fel - pentru a mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
franceze ce și-a luat maestru pe primul „criticist” al filosofiei moderne, pe Descartes, ea, după nici două secole, a Început să devină un fel de frână, ce amenda nu numai poeții sau sfinții, dar și pe tinerii și curajoșii filosofi „de școală nouă”. Un Nietzsche, de exemplu, a cărui primă și magistrală lucrare, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, a fost primită cu răceală și chiar cu adversitate; deoarece ea propunea nu numai o a doua față a creației grecești, dionisiacul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu adevărat lucid de teatrul fastuos și miraculos În care și În fața căruia se află, ca și de miracolul propriei sale existențe, depășind prin aceasta toate milioanele de specii vii, doar prin „luciditatea morții”. O luciditate, o conștiință pe care filosoful clujean D.D. Roșca - dar și alții! - o numește tragică; și ea este astfel, dacă definim tragicul ca o condiție a unei reacții ce se abate de la normalitate și care contrazice instinctele care ne poartă și ne apără. În sensul În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la normalitate și care contrazice instinctele care ne poartă și ne apără. În sensul În care Îl imagina Hegel, diferențiindu-l de dramaticul ce apare la tot pasul și care e bazat mai ales pe Întâmplare sau neînțelegere. Tragicul, spune filosoful, se naște din acea pornire, din acea reacție ab-normală care Îi face pe unii indivizi să afirme sau să apere puncte de vedere sau situații ce desfid bunul simț sau regulile comunitare; periclitând chiar și propria lor bunăstare sau supraviețuire
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care au suferit-o după Revoluție unii membri marcanți ai microcosmosului literar. Vorbea, mi se pare, de o „diagonalitate de destin”, Înțelegând prin aceasta capacitatea unor indivizi de marcă - Îl dădea exemplu pe Platon, care din sculptor a devenit filosof! - de a-și schimba radical traiectoria existențială. În acest sens era inclus și elogiul pe care i-l făcea eminentului critic și estetician de față, Mircea Martin, care, iată, după Revoluție s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
naturalist și istoric românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
foc și gaze; cuvântul care poate da un sens Întregii acestei mișcări a materiei, deschisă nouă, prin legile pe care le Înstăpânim, dar și misterioasă prin propria ei fecunditate de a crea misterul. Misterul - pe care marele și singurul nostru filosof care a Îndrăznit o astfel de „zidire a minții” ce se cheamă sistem, Lucian Blaga, l-a pus ca ax al Întregii sale construcții armonice -, misterul materiei din noi și din cea care ne Înconjoară, vizibilă sau nu, care În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se adună, se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi unitar cu propria sa existență. De a nu trăi, indiferent din a cui vină, a oamenilor, a istoriei sau a fiziologiei proprii, acte ce nu pot fi Înscrise În propria ta voință! Iată, Încă o dată, un semnal din opera filosofului atât de des citat de mine, Nietzsche - citat și Într-o vreme când numele și opera sa erau tabu În cultura comunistă română și prost Înțelese În cea europeană! -, conceptul de voință, dominant și clarificator Într-o lume ca a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]