10,677 matches
-
muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela de detentă filosofică. Bogdan Hmielnicki: „Dacă lumea nu se potrivește cu mintea mea, lumea nu-i oglinda minții.” Iar Polonia, ca o altă Danemarcă, „Polonia e putredă”. Când cufundat în gânduri, când febricitant până la (simili)delir, personajul lui O. se mișcă printre recognoscibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
tânărului Eliade, studiul deschide calea construcției operei sale științifice și literare. Și aceste pagini sunt însoțite, pentru o mai completă explicitare și înțelegere, de un scurt fragment din Memorii, ce limpezește motivul alegerii subiectului, susținut de aprecierea corectă a sistemelor filosofice indiene. Într-o succesiune de studii cu argumente fără echivoc, dublate de probe - acte mitrice, de stare civilă, scrisori olografe -, P.-C. comunică, de asemenea, importante clarificări și rectificări la biografia lui Tudor Arghezi, mai ales privind părinții, anii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
acordă Premiul Cenaclului „Nichita Stănescu” în 1985. Poezia lui M. cultivă un umor discret, reținut, asociat acidității asumate, într-un stil direct, ca într-o radiografie a trăirilor. Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Solida formație pe care o are P. s-a manifestat și în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și note care să elucideze diversitatea aspectelor filologice, literare, istorice, filosofice, culturale implicate. Împreună cu Ion Banu a coordonat ampla ediție din presocratici, Filosofia greacă până la Platon (I, 1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie științifică, în care a și tradus (uneori în colaborare) și comentat fragmente din Heraclit, Antisthene, Democrit, Gorgias
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele în romantismul german și în fenomenul Sturm und Drang-ului, S. mizând pe capacitatea provinciei, concept aproape filosofic, de a resuscita energiile creatoare și de a fixa destinul neamului pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar și pentru problematica gravă pe care o abordează: geniul și condiția geniului în societate; apoi pentru narațiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr de 22 de ani, Puiu Dinescu, boem și cam libertin, care nu izbutește să-și treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu dorește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
de teatru. Într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere, utilizează imagistica obișnuită din lirica minoră a epocii, căreia încearcă să-i dea sensuri profunde. Folosirea frecventă a simbolului a făcut ca unele dintre versurile lui să nu fie apreciate decât în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
volumul Eseuri asupra stării de grație (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1984, 1994, 1995) și Premiul Academiei Române (1989). Poezia lui L. își extrage substanța din valorificarea unui paradox. Structură artistică preponderent cerebrală și iubitoare de abstracțiuni, susținută de o pregătire filosofică riguroasă și de o bună cunoaștere a deschiderilor teoretice oferite de experiența marii poezii moderne, poetul adoptă o atitudine lirică romantică, în care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a poetului-profet îmbrăcat în veșminte de ceremonie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Deși alegerile colective sunt un aspect crucial al economiei (mai ales pentru economia bunăstării, teoria planificării și economia publică), subiectul este strâns legat de științele politice, în particular de teoria statului și teoria procedurilor de decizie. De asemenea, prezintă aspecte filosofice importante relaționate eticii și în particular teoriei dreptății” [Sen, 1970a, p. ix]. Cum lucrarea din care am citat acest fragment este una care poate fi încadrată în Teoria Alegerii Sociale, se poate concluziona că paradigma poate prezenta interes în egală
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nonimpunere. Considerații preliminare. Propozițiile pe care le formulăm frecvent pentru a descrie realitatea ori pentru a enunța un concept sau o teorie exprimă întotdeauna un număr finit de informații. Acest demers de simplificare, de eliminare a informației, caracterizează și teoriile filosofice și științifice. La rându-i, Teoria Alegerii Sociale presupune un set finit de informații relevante - preferințele ca proxy pentru utilitate. Corelativ, anumite informații sunt considerate irelevante și nu sunt admise în cercetare. Mulțimea informațiilor relevante este obținută printr-un set
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
pentru studiile de stilistică (cu referiri la opera lui Tudor Vianu, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ștefan Bănulescu). M. Albu propune în articolul Negație și metamorfoză conturul psihologiei artistice particulare a scriitorilor olteni. I. Militaru se preocupă de scrierile filosofice ale lui C. Noica, iar Marin Sorescu este comentat de M. Albu și A. Berceanu-Vâlceanu. La rubrica recenziilor sunt prezentate traduceri sau lucrări de istorie literară recent apărute, cum ar fi primul volum din Literatura română contemporană de Laurențiu Ulici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
a avut totuși o mare influență. Cles, fondatorul ultrașovinistei Ligi Pangermane, a asistat la cursurile lui Treitschke. Ca și amiralul A. von Tirpitz (ca și amiralul A. T. Mahan, acesta avea legături strînse cu George Bancroft și cu școala lui filosofică) N. M. Karamzin, care a lucrat în Rusia înainte ca istoriografia naționalistă să-și facă apariția acolo, a justificat puterea nelimitată și arbitrară a autocrației rusești. Argumentele lui erau bazate pe istoria Rusiei. Acești istorici s-au amestecat puțin în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
folosim cuvintele lui, drept "fapte încăpățînate". Nu-i plăceau (poate că nici nu le înțelegea cu adevărat), dar recunoștea existența lor și a învățat să coexiste cu națiunea. În zilele noastre, mulți intelectuali consideră națiunea drept domeniul "naționaliștilor". Aceste școli filosofice revizioniste încearcă să pătrundă pînă și în istoriografie, respingînd importanța trăsăturilor naționale 8. Ei uită în ce constă diferența dintre șovinism și faptul de a fi conștient de trăsăturile naționale. Drept urmare a exceselor unui anumit naționalism rasial din timpul secolului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
junimismul nu vor fi adoptate de Iorga drept filosofia sa politică, ci doar naționalismul marelui poet național Mihai Eminescu. Iorga nu a adoptat imediat ideile lui Eminescu. Eminescu își făcuse apariția pentru el după ce se familiarizase cu un vast spectru filosofic. Dar Eminescu va constitui ulterior influența decisivă, modelîndu-i opera politică, literară și (într-o oarecare măsură) istorică. Mai presus de orice, ideile lui Eminescu au stat la baza conceptului de națiune al lui Iorga. Drept urmare, înțelegerea mesajului lui Eminescu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
operele marilor romancieri și poeți ruși Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, ca și pe cele ale lui Pușkin și Lermontov doar în traduceri în limba franceză. Ca și pe Desiderius Erasmus, pe care îl considera drept unul dintre cele mai profunde spirite filosofice din istoria omenirii, punîndu-l alături de Voltaire și susținînd că umorul acestuia a contribuit poate în aceeași măsură la înfăptuirea Reformei ca și Luther însuși. Din literatura română l-a recitit pe Eminescu mai atent și mai profund ca înainte, admirația
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate, un intrus venit de la Iași", deoarece, după părerea lui Maiorescu (așa cum vedea Iorga lucrurile), "în cadrul facultății, toate posturile urmau să fie ocupate de studenții lui, unul după altul, și, la urma urmei, îi pregătise personal din punct de vedere filosofic pentru îndeplinirea sarcinii respective". Iorga vedea o "lipsă de politețe țîfnoasă a sufletului care se ascunde în spatele acestui fost elev al Theresianum-ului vienez"87. Dar esența divergenței dintre Maiorescu și Iorga consta într-un conflict între două personalități. În ultimii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sovieticii cît și Iorga fiecare în felul lor voiau să prezinte cititorilor lor nu cum stăteau lucrurile în realitate, ci cum ar fi trebuit ele să fie. Așa că l-a atacat pe Lucian Blaga, care scria o poezie cosmică și filosofică, aflat permanent în căutarea răspunsurilor la marile probleme ale omenirii. Iorga le găsise deja în sămănătorism. Nu putea să nu se opună abstracțiilor lui Blaga 111. Iorga a fost foarte șocat de descrierea realistă a unui sat din Transilvania făcută
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Roman și de Elenism, iar Orientul de Ortodoxie și de Asia. Cealaltă lucrare a sa, Bizanț după Bizanț era versiunea română, întocmită de doamna Liliana Pippidi-Iorga după originalul Byzance après Byzance (București, 1933), constituie o extindere logică a școlii sale filosofice: prezența și continuitatea "postumă" (după căderea Bizanțului) a ideilor și instituțiilor bizantine din Principatele Române erau continuitatea Imperiului Roman. Trecutul româno-bizantin era deci perpetuat de către Principatele Române, acestea reușind să păstreze valorile romano-bizantine (adică europene) în timpul îndelungatei dominații otomane. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bune sau rele despre numeroșii (și foarte controversații!) țigani din România. Iorga era în primul și în primul rînd istoric. Politicianul ocupa un biet loc doi. Naționalismul său cultural i-a dominat și scrierile istorice. El nu respecta nici o abordare filosofică și nici o lege istorică și nu aparținea nici unei "școli istorice", considerate de el ca fiind prea restrictive și rigide. Era un naționalist romantic, un impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
254-255 87 Op. cit., vol. I, p. 267 88 Op. cit., vol. I, p. 317. Ceea ce nu înseamnă deloc că Iorga era un ignorant într-ale filosofiei raționale. El a ținut o serie de conferințe despre Descartes, modele de claritate penetrantă. Revoluția filosofică înfăptuită de autorul lucrării Discurs de la méthode era prezentată cu o bogăție de referințe. Mult mai tîrziu, mulți profesori de filosofie de la București (ca Vasile Ghețu) își aminteau de aceste conferințe cu o admirație plină de emoție. Firește, nimic nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autoritățile sau fuseseră uciși. Germania Însăși era distrusă. Emigrația intelectuală germană după 1933 nu lăsase În urmă decât figuri compromise de colaborarea cu regimul. Simpatia notorie dintre Heidegger și naziști era atipică doar prin controversatele implicații asupra influentelor sale scrieri filosofice; zeci de mii de Heideggeri mai mici din școli, universități, administrația locală și națională, instituții culturale și presă erau la fel de compromiși de entuziasmul cu care Își conformaseră scrierile și faptele exigențelor naziste. Scena germană postbelică era complicată tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Wolf Biermann (exilat În Occident În 1976), a criticat aspru partidul conducător nu pentru Încălcarea unor drepturi, ci pentru că Își trăda propriile idealuri Încurajând consumul de masă și proprietatea privată a bunurilor de consum. Wolfgang Harich, figură proeminentă În cercurile filosofice din RDG și vechi critic al deviaționismului „birocratic” al regimului, era la fel de vehement În opoziția sa față de „iluziile consumismului”, considerând că reeducarea populației În acest sens cădea În sarcina partidului conducător. Opoziția anticomunistă propriu-zisă din RDG tindea să se coaguleze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]