KorAP: Find »[drukola/base=fundamenta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...424 425 426 ...456 >

11,386 matches

Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666

vorbitori, dar care nu se prezintă niciodată complet în texte sau în vorbire. De fapt, fiecare vorbitor cunoaște mai multe limbi funcționale, mai mult sau mai puțin complet, adică știe mai multe moduri de a vorbi în aceeași limbă istorică, fundamentate pe un dialect, pe un subdialect sau grai, pe un stil, pe un tip de discurs etc. Ca atare, limba funcțională nu se prezintă ca o realitate omogenă și este considerată astfel numai din punct de vedere teoretic. Modul de

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
există o tendință de omogenizare a limbajelor (în concepția sa echivalente cu stilurile funcționale), căreia i se contrapune diversificarea prin modul individual de organizare a mesajului. Fenomenul se produce în funcție de "regula gradului de cultivare", potrivit căreia exprimarea individuală (care se fundamentează pe limba funcțională), realizată prin amalgamarea a cel puțin două limbaje funcționale, este dominată de tipul ce reprezintă gradul de cultivare cel mai înalt. Fenomenul este, desigur, real, dar în loc de dominare ar trebui să se considere mai degrabă o influențare

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
poate primi și ea un nume, fără a atinge treapta elaborării abstracte și metamorfozarea ei într-un concept. Dar, dacă reprezentarea este o treaptă spre realizarea noțiunii (conceptului), prin numele noțiunii se numește implicit și reprezentarea (sau reprezentările) care o fundamentează, numai că, dacă se are în vedere reprezentarea, atunci numele este de obicei restricționat, fiindcă nu se aplică întregii sfere noțional-semnificative (de exemplu, noțiunea "pod"/reprezentarea "podul peste Siret"). Din această posibilitate a implicării semnului lingvistic în raport cu reprezentarea decurge posibilitatea

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
anumit mod etc. Pe de altă parte, acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiința vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală, iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru același grup (etnic), participă la realizarea conștiinței de sine comunitare. Există, așadar, două aspecte ale comunicării: comunicarea despre ceva și comunicarea cu cineva. În primul caz, se

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
volițional sau afectiv) și, de aceea, concepția sa este orientată spre articularea lumii fenomenale (cunoscute) din perspectiva rațiunii pure, unice și universale. Înscrisă în general în problematica epocii luminilor, opera acestui mare filozof reflectă aspirațiile de libertate și progres social, fundamentate pe încrederea în valorile științei. Ernst C a s s i r e r este unul dintre reprezentanții de seamă ai Școlii filozofice de la Marburg de orientare neokantiană. Este autor al funcționalismului, un curent de gîndire de tip integralist, și

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
în acest caz, el este interpretat și acceptat sau respins, indiferent dacă este întîmplător sau curent. Interpretarea fenomenului lingvistic ține de modelul spre care este orientată limba, iar favorizarea lui este condiționată de compatibilitatea cu acest model, care poate fi fundamentat pe însăși istoria limbii sau pe aspectul constatat la alte limbi literare. În condițiile în care termenul normă desemnează și forma de concretizare a funcționării sistemului limbii, trebuie precizat că, în acest caz, este vorba de limbă în general, în

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
glosocosmos. În cadrul acestuia, se diferențiază cîteva lumi raportabile la stilurile funcționale: 1) lumea obiectivă, corespunzătoare stilului științific, 2) lumea divină, corespunzătoare stilului religios, 3) lumea instituționalizată (supraindi-viduală), corespunzătoare stilului juridic-administrativ, 4) lumea interpretată, corespunzătoare stilului publicistic, și 5) lumea imaginată (fundamentată pe imaginație și exprimată prin imagini), corespunzătoare stilului beletristic. Sub raport gnoseologic, determinarea stilului funcțional privește tipul de cunoaștere, care poate fi empiric sau rațional, perspectiva din care este privit segmentul cosmic vizat și maniera de redare lingvistică a lui

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
o degradare, ca o decădere a lui. Situația s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, cînd, o dată cu apariția romantismului, s-a schimbat și perspectiva asupra limbii populare, iar cercetarea ei a devenit obișnuită în ca-drul investigațiilor asupra limbii. Fundamentată pe istorism și pe comparatism această cercetare pornea de la principiul axiomatic că limbile se schimbă mereu, iar uneori atît de mult încît își pied identita-tea și devin alte limbi. Istorismul (în cadrul căruia se remar-că în mod deosebit schimbarea) a fost

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
efectiv schimbarea în limbă, prin urmarea regulilor și, ca atare, înainte de a deveni fapt lingvistic (concretizat în vorbire), schimbarea în limbă poate fi inițial numai fapt de gîndire. Fenomenul este însă în concordanță cu trăsăturile activității volitive umane, care se fundamentează pe proiecte ale rezultatelor activității, iar nu pe desfășurarea de la sine a ei și prin constatarea finală a rezultatului. Despre limba literară se poate spune că uneori se schimbă și în sens negativ, că decade, atunci cînd nu-și mai

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
nivel cauze ale schimbării lingvistice. Specificul schimbării limbii Există specialiști care nu consideră utilă distincția limbă populară − limbă literară, vorbind despre ambele aspecte în același timp și asimilîndu-le manifestările și formele de evoluție. Astfel, Eugen Coșeriu, pe linia orientării lingvistice fundamentate de Benedetto Croce și Karl Vossler, tratează împreună modalitatea de realizare a transformărilor din limba populară la cea din limba literară. În cercetarea sa, Coșeriu stipulează o preeminență a factorilor mentali, încît, chiar în cazul schimbărilor fonetice, alunecarea sunetului este

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
folosirea limbii 202. Dar, dacă decăderea culturală produce decăderea limbii (adică slăbirea cunoașterii și respectării normei limbii), atunci între ele există o legătură cauzală rezultată dintr-o determinare exterioară, indiferent cît de apropiate sînt concepute cultura și știința lingvistică ce fundamentează competența lingvistică. Treapta esențială a schimbării lingvistice, reprezentată de adoptarea inovației prin generalizare intensivă și extensivă, nu mai poate avea însă, după Coșeriu, motivații precum deprinderile de articulare sau conștiința fonologică. Inovația cu asemenea motivații este, potrivit opiniei sale, un

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
asupra naturii, structurii, numărului, conținutului etc. "pieselor" cu care se realizează jocurile respective, ca și cum acestea ar fi străine de limbaj și de limbă și ar ajunge numai întîmplător în situația de a fi antrenate în aceste jocuri. Asemenea opinii se fundamentează pe faptul că folosirea limbii presupune un permanent act de creație, vorbitorul utilizînd-o de fiecare dată altfel decît ceilalți și decît el însuși mai înainte. Ca atare, ceea ce atrage atenția în primul rînd atunci cînd se fac referiri la limbă

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
limba sa se modifică printr-o mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se poate îmbogăți și prin performanța vorbitorului de a-și însuși, alături de limba maternă și o altă limbă sau alte limbi. Conștiința lingvistică Știința lingvistică fundamentează o structurare interioară, spirituală a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se formează treptat, fără a putea fi impusă 245 și dă vorbitorului identitate în raport cu cei care folosesc alte limbi și

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
informativ de la un individ la altul. Acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiințele vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Astfel, nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru aceeași comunitate (etnică), participă la realizarea conștiinței de sine comunitare. De obicei, conștiința vorbitorului nu realizează însă faptul că limba se schimbă, fiindcă pentru el limba este

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
limbi, și despre o competență pragmatică (comunicativă), însemnînd capacitatea de a realiza acte de vorbire, texte etc.257 Competența se opune performaței, definită prin ansamblul restricțiilor care se exercită asupra competenței pentru a-i limita întrebuințarea și, ca atare, performanța fundamentează diversele utilizări ale limbii în actele de vorbire. Pe terenul gramaticii generative, s-a făcut distincția între o competență universală, formată din reguli înnăscute pe care se bazează gramaticile tuturor limbilor, și o competență particulară, formată din regulile specifice ale

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
anterioare, fiindcă "nici o societate nu cunoaște și nu a cunoscut niciodată limba decît ca pe un produs moștenit de la generațiile precedente și pe care îl luăm ca atare"270. În această situație, tradiția în a vorbi limba este cea care fundamentează știința lingvistică, iar această formă deterministă se prelungește și în tradiția de a aprecia faptele de limbă sau limba în general 271, ceea ce produce anumite orientări în folosirea limbii. În acest mod se întemeiază conștiința lingvistică și, în măsura în care aceasta determină

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
a aprecia faptele de limbă sau limba în general 271, ceea ce produce anumite orientări în folosirea limbii. În acest mod se întemeiază conștiința lingvistică și, în măsura în care aceasta determină aptitudinea de a discerne în utilizarea elementelor limbii în funcție de circumstanțele comunicării, se fundamentează competența lingvistică. Tot tradiția este aceea care explică unele schimbări lingvistice 272, iar, în cazul însușirii unei limbi străine de către o populație (cum s-a întîmplat în cazul popoarelor cucerite de romani care și-au însușit latina), prin tradiție se

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
măcar prin unele aspecte ale ei, într-o contopire a elementelor lingvistice cu alte manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen. Creațiile artistice populare, caracterizate și ele deseori prin sincretism, sînt fundamentate aproape întotdeauna pe texte transmise oral și sînt supuse, din acest motiv, unor prefaceri permanente (dovadă este existența variantelor), fără ca autorii inovațiilor să fie determinabili. Cunoașterea și comunicarea sînt la nivel popular aproape în întregime tributare limbii, fiindcă aici alte

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
De aceea, tratamentul psihologic, care vizează deseori eliberarea de formele travestite ale dorințelor, emoțiilor sau ideilor refulate (alungate în subconștient și existente în formă inconștientă) presupune o comunicare menită să realizeze conștientizarea impulsurilor refulate. Sînt deci suficiente argumente care să fundamenteze ideea că nici manifestarea reflectorie individuală și nici determinările reflectorii interumane, ca fenomene psihice colective, nu se pot contura în afara limbii. Din acest motiv, Antoine M a rt y constata că filozofia limbii este de fapt o parte a lingvisticii

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
îi atribuie anumite trăsături și îi orientează direcțiile de evoluție. Limbă și realitate Din credința că se raportează la realitate și că poate comunica despre realitate decurge încrederea cu care este folosită limba în relațiile interumane, iar această credință se fundamentează empiric pe faptul că, oricînd activitatea îl aduce pe vorbitor în situația de a afla un obiect nou sau de a construi o idee nouă, el este dominat de necesitatea de a avea un nume pentru ele. În mod similar

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
particularizare a posibilităților de desemnare este semnificația primită în cadrul unei limbi de fiecare semn, care se concretizează în discurs sau în text, într-un act de vorbire deci, orientîndu-se spre o realitate individuală sau spre o anumită stare de lucruri fundamentînd sensul. Toată această filieră de prelucrare a realității în conținuturile lingvistice face ca distincțiile realizate de limbă să nu coincidă în mod necesar cu distincțiile obiective, în sensul că uneori coincidențele există, iar alteori sînt eludate. Desemnarea, semnificația și sensul

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
o reflecție specială, adică în mod inconștient, și nu este nevoie, de aceea, de inducție pentru a atribui caracter general individualului, cum nu este nevoie de inducție atunci cînd se operează cu semne în loc de lucruri 357, fiindcă asociația ideilor 358, fundamentată pe o experiență multilaterală, instituie principiul că prin individ se poate realiza o cunoaștere, desigur corectabilă, a tuturor indivizilor și, prin aceasta, deci, o cunoaștere universală, a unui mod necesar de a fi al anumitor realități. Asemenea constatări duc la

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
rînd, ci în locuțiuni, și, de aceea, de la un singur cuvînt, precum samă, se pot crea numeroase echivalente locuționale corespunzătoare multor cuvinte și expresii din limba germană. Vechimea milenară a românei îi sugera însă lui Eminescu o bogăție de esență, fundamentată pe o experiență de viață apreciabilă, care să-i dea posibilitatea înnoirii prin ea însăși, în primul rînd a înnoirii prin conținuturi noționale din domeniul științific și filozofic. După Eminescu, "limba noastră veche trezește în suflet patimile vechi și energia

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
investigației filozofice a limbii ca o continuare (și o încununare) a cercetării lingvistice teoretice. Această situare de principiu pe temeiuri scientiste și critice l-a ajutat pe Blaga să urmeze cu metodă și cu realizări treptate un plan menit să fundamenteze o filozofie europeană cu specific românesc. După Blaga 378, în estul european, atitudinea față de limbă se înscrie într-o tendință generală care privește restrîn-gerea inițiativelor individuale, a libertății, în favoarea unei integrări organice (naturale) a individului în existent. Din acest motiv

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
aici, la Noica s-a născut ideea că există o necesitate a eludării adevărului (științific) în analizarea limbii în favoarea investigației filozofice (speculative), pentru a evada dintr-un universalism construit (și, prin aceasta, nenatural, artificial) într-un complex al vieții reale. Fundamentat pe această perspectivă, textul lui Noica lasă numai posibilitatea unei valorificări stilistice, ca discurs particular, neintegrabil unui limbaj de specialitate și dominat de caracteristica unui exercițiu insolit. Lipsit de trăsătura alterității, discursul se prezintă pe sine și numai pe sine

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]