12,265 matches
-
Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea aureliană de la nordul Dunării din 275 a favorizat această sinteză. Greco-romanii au numit acești oameni "" sau "Carpiani." Probabil cea mai veche mențiune este sub numele de "Καρπιανοί (Carpiani" în latină) este în "Geographia" de geograful grec din secolul al doilea, Ptolemeu, a compus. <nowiki></nowiki><nowiki></nowiki> Numele de Carpi sau Carpiani pot derivă din aceeași rădăcina că și numele lanțului muntos carpatic care au ocupat, de asemenea, menționat pentru prima dată de Ptolemeu sub numele
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
de la București. Această teză a fost însă abandonată ulterior, în lumina cercetărilor istorice ale lui Victor Papacostea. Pe lângă faptul că lipsesc documentele care să o confirme, atât Șerban (noiembrie 1686), cât și Constantin stolnicul (1692) se plângeau de lipsa dascălilor greci pentru copiii lor.
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
municipiu și devine, pentru cinci ani, capitala județului Soroca, apoi redevine centru raional. Există mai multe legende referitoare la trecutul istoric al Sorocăi. De exemplu, se pretinde că pe acest loc, cu câteva secole înaintea erei noastre, se găsea colonia greacă „Olihonia” (în fapte, s-au găsit arteface grecești atestând comerțul Tyrgeților și Sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
(n. 1595 - d. 1661) a fost domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 - 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 - 16 iulie 1653. era de origine greacă după tatăl său Nicolai Coci, membru al unei familii influente și bogate din Epir, dar cu educație moldovenească, mama lui fiind de origine românească. Tatăl său, Nicolae Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
folosirea sfătuitorilor (vizirilor), oameni care erau recrutați dintre toate naționalitățile imperiului: greci, italieni și alți creștini loiali turcilor. Chiar și din perspectiva occidentală, dezvoltarea bazată pe structura bizantina era ușor de observat în corespondență diplomatică care se purta în limba greacă. În cercurile diplomatice, Imperiul era deseori numit بابِ علی, "Bâb-i-âlî" („Sublima Poartă”), o aluzie la Marea Poartă a Palatului Topkapı, locul în care sultanul primea ambasadorii străini. Unii istorici interpretează această denumire ca având legătură cu localizarea geografică a Imperiului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Didi-Huberman remarcă faptul că autorii secolelor XV-XVI au inventat ideea unei „phoenix-age”, o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul, marcând diferență față de practică grecilor. De fapt, în epoca Renașterii s-a inventat o istorie, a cărei existența era legitimă prin raportul cu Antichitatea. Așa cum remarcă Edward Said, cultura europeană și-a întărit identitatea poziționându-se împotriva Orientului
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul, marcând diferență față de practică grecilor. De fapt, în epoca Renașterii s-a inventat o istorie, a cărei existența era legitimă prin raportul cu Antichitatea. Așa cum remarcă Edward Said, cultura europeană și-a întărit identitatea poziționându-se împotriva Orientului, care, din perspectiva Occidentului, a fost mereu
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
undeva pe raza județului Bacău. Și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
naștere: Gherasim Istrati, n. 10 august 1884 Brăila - d. 16 aprilie 1935, București) a fost un scriitor român de limbă română și franceză. s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, grec chefalonit. A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Că și Maxim Gorki, scriitorul rus și apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, și-a câștigat existența
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
luat de Ioan Massoff și apărut în ziarul "Rampă" din 12 noiembrie 1924, Iorga declară: În 1927 a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria să acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în românul sau "Zorba Grecul"). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul sau în Rusia a fost sursa de inspirație a operei "Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus" (tradusă
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
publică articolul "Muncitorul român", remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic: Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al "Iliadei", primul cânt al "Odiseei" și primul cânt al "Georgicelor" lui Virgiliu. Tot atunci el scrie poema "Oda României", apărută însă abia la 1855 în revista "România
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
desfășurarea și consecințele Războiului Troian. Acesta a început când un prinț troian, Paris, a răpit-o pe Elena, soția regelui Menelau al Spartei. Agamemnon, fratele lui Menelau și mare rege al statului Micene, i-a recrutat apoi pe ceilalți conducători greci pentru a porni o campanie împotriva Troiei, pentru recâștigarea Elenei sau răzbunarea insultei. După un asediu eșuat de zece ani al orașului Troia, grecii și-au păcălit adversarii prefăcându-se că se retrag și lăsând în urmă un imens cal
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
urmă un imens cal de lemn plin cu soldați. Locuitorii Troiei au dus calul în cetatea lor, triumfători, aducând asupra lor pieirea. Diferite episoade din Războiul Troian și din evenimentele ulterioare (incluzându-le pe cele de după întoarcerea acasă a regilor greci victorioși) au fost folosite și refolosite în bogata literatură a Greciei. Iliada insistă asupra unui singur episod care a avut loc pe la sfârșitul lungului război. În acesta, Ahile, cel mai mare războinic grec, se ceartă cu Agamemnon și bombăne în
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
pe cele de după întoarcerea acasă a regilor greci victorioși) au fost folosite și refolosite în bogata literatură a Greciei. Iliada insistă asupra unui singur episod care a avut loc pe la sfârșitul lungului război. În acesta, Ahile, cel mai mare războinic grec, se ceartă cu Agamemnon și bombăne în cortul său, refuzând să lupte. În consecință, războiul ia o turnură proastă pentru greci, până când bunul prieten al lui Ahile, Patrocle, este ucis; înfuriat, Ahile se ridică la luptă, omorându-l în cele
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
Circe, care i-a transformat tovarășii în porci și bătălia abilă în care îi ucide pe toți pețitorii care au hărțuit-o pe Penelopa, soția sa. La șase secole după vremea lui Homer, romanii au devenit stăpânii Mediteranei. Însă cultura grecă păstra încă un prestigiu enorm, iar romanii au fost bucuroși să-și lege istoria de cea a grecilor, presupunând că prințul troian Eneas, despre care se spunea că a scăpat după căderea orașului său natal și a fugit în Italia
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
asupra culturii occidentale, fiind o sursă de inspirație pentru poezii, piese de teatru, opere și un număr mare de picturi și sculpturi. Opera "Ulise" (1922) a lui James Joyce, o complexă capodoperă modernă, folosește strucura de întâmplări a Odiseii. Limba greacă și limba latină nu mai sunt atât de răpândite în școli, însă povestirile lui Homer și ale lui Vergiliu continuă să fie citite, în traducere, de milioane de oameni. Barocul a preluat acest gen literar, dar acum epopeile sunt mai
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
de origine răzășească, ajuns boier în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu, fiica logofătului dreptății Iorgu Hermeziu. În anul 1809 mama sa s-a stins din viață. Costache Negruzzi și-a început învățătura în greacă cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar să citească românește a învățat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuși mărturisește într-un articol intitulat " Cum am învățat românește", foarte interesant pentru detaliile pe care le dă
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
Volumul său, apărut în 1918, se numea "Calligrammes". Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidențiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. Cuvântul este derivat din limba greacă, "cali-" venind de la termenul grecesc "kallos", care înseamnă frumos „frumos“ iar "gramma" însemnând „inscripție“. Într-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastică are calitatea de a fi „universal-accesibilă“, în vreme ce „imaginea poetică“ stă
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
Termodinamica se ocupă cu studiul macroscopic al fenomenelor, de orice natură, în care are loc un transfer de energie sub forma de căldură și lucru mecanic. Numele este derivat din limba greacă ("θέρμη" "therme" = căldură, "δύναμις" "dynamis" = forță) și a fost creat de lordul Kelvin care a formulat și prima definiție a termodinamicii. În germană termodinamica mai poartă și numele de "Wärmelehre (teoria căldurii)" creat de Rudolf Clausius in lucrările sale despre
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
45°15'15" latitudine nordică și 30°12'12" longitudine estică. Adâncimea mării în jurul insulei este redusă: în Nord este de 5-6 m, în Sud de 13-23 m, în Est de 9-19 m, iar în Vest de 10-16 m. Geograful grec Ptolomeu (care a trăit în secolul I după Hristos) menționează în opera sa “Îndreptar geografic“ că “"Insulele situate în vecinătatea Moesiei Inferioare, în acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt Boristena"“ (numele antic al Niprului și al
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
sedimentele submerse dimprejur, a unor zăcăminte de petrol și gaz natural. În antichitate, este menționată „la gurile Dunării” o insulă numită de către greci Λευκός ("Leucos": „insula Albă”), denumire care apare pentru întâia oară în secolul VI înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeița Thetis s-a rugat de Poseidon (zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Ahile, erou al Iliadei. Potrivit versiunei lui Arctinos din Milet a Iliadei, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
olbiopolitan (din cetatea Olbia de la gurile Niprului) datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos, le cere Olbienilor să-i alunge pe pirații care „se adăposteau pe insula sacră”, ori poetul roman Ovidiu (exilat la Tomis), geograful grec Ptolomeu, istoricul grec Strabon și învățatul grec Megalos din Tir (care a trăit în secolul al II-lea după Hristos) menționează cu toții „templul sacru, închinat lui Ahile, din insula Leucos”. Tot în antichitate apare în scrierile grecilor ideea unei posibile existențe a unui
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
de la gurile Niprului) datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos, le cere Olbienilor să-i alunge pe pirații care „se adăposteau pe insula sacră”, ori poetul roman Ovidiu (exilat la Tomis), geograful grec Ptolomeu, istoricul grec Strabon și învățatul grec Megalos din Tir (care a trăit în secolul al II-lea după Hristos) menționează cu toții „templul sacru, închinat lui Ahile, din insula Leucos”. Tot în antichitate apare în scrierile grecilor ideea unei posibile existențe a unui templu dedicat venerării lui
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
Marte (în latină "Marș") era zeul român al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic "Mavors", dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei române, "Mavors" era invocat că protector al muncilor câmpului și chiar mai tarziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerata mai ales tot că ocrotitoare a activităților agricole
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]