10,713 matches
-
14 accidente mortale. Construirea podului a necesitat realizări tehnice deosebite, fiind pentru o bună perioadă de timp podul suspendat cel mai lung din lume, partea suspendată măsurând 2.332 m. Stâlpul de susținere cel mai înalt are 227 m, iar grosimea cablurilor principale (înmănunchiate) este de 92 cm. Podul cântărește 887.000 de tone și a necesitat 600.000 de nituri. A fost în întregime construit din donații într-o perioadă de timp când Statele Unite se găsea după „Marea Recesiune Economică
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
În tehnoredactarea computerizată și grafică pe calculator, un font este definit că o unitate ce compune un set complet de caractere având aceeași politică tipografica și același stil, corp tipografic și grosime. Termenul de font provine din faptul că primele fonturi au fost făcute dintr-un aliaj de plumb și antimoniu topit, pentru a reproduce mai multe caractere identice într-un singur mod. Termenul "font" provine din a cuvântul francez „fondue”, având
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
termenul de „font” este frecvent folosit că sinonim cu termenul de "set de caractere", deși inițial au avut sensuri diferite înainte de apariția tipografiei digitale și tehnoredactării. urile de caractere se disting prin stilul de scriere, care include toate corpurile și grosimile caracterelor. În fostele tipografii manuale tradiționale, cuvantul “font” s-ar referi la un set complet de forme de metal, folosit pentru a culege o pagină întreaga. Spre deosebire de un font digital, acesta nu include o definiție unică a fiecărui caracter, dar
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
directorului sistemului de operare, cu numele „Fonts”. În alfabeturile europene, si anume alfabetul latin, chirilic și grec, principalele proprietăți sunt: stilul, greutatea și lățimea caracterului. Mulțimea fonturilor având aceeași formă a fiecărui caracter în parte, indiferent de celelalte atribute (dimensiune, grosime, etc.) reprezintă o "familie de fonturi". O familie de fonturi este o colecție completă de fonturi având același stil al corpului de litera, si concepute pentru a lucra împreună. Astfel, „Helvetica” este o familie de fonturi, „Helvetica Bold Român 10
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
fișierul documentului respectiv. Această facilitate a fost introdusă odată cu TrueType, nefiind prezenta în Type 1. Dimensiunea textului este de obicei măsurată în unități numite „puncte tipografice”. Un inch are 72 de puncte tipografice. Greutatea unui anumit font este raportul dintre grosimea unui caracter și înălțimea lui. Un font poate veni cu mai multe greutăți, de la "ultra-light", "extra-bold" sau "negru"; în general, fiecare font are între 4-6 greutăți. Fonturile pentru birou, internet și non-profesionale vin doar cu o greutate normală și bold
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
1,5 până la 2 cm și 6 până la 14 cm pe lungime. Centrul pălăriei se unește cu centrul piciorului, iar pălăria colorată cade peste piciorul liber. Dimensiunile pălăriei variază de la 12 cm lungime la 1 până la 2,5 cm în grosime. Din punct de vedere microscopic, ciuperca se deosebește prin sporii săi mari, tipic între 60-80 și 15-18 µm și prin prezența a numai doi spori pe ască și foarte rar patru spori. Ciuperca este fiabil deosebită de alți zbârciogi datorită
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
atașată piciorului doar la vârf—atârnând de la vârful acestuia—și variază în culoare de la galben fad-maroniu spre roșu-maroniu; partea inferioară a pălăriei este pală. Piciorul este lung, fragil de la 6 la 12 cm pe 1 spre 2,5 cm în grosime , colorat albicios și se țuguiază în sus astfel că este mai gros la bază și mai subțire la vârf. Deși piciorul este inițial vag umplut cu o hifă bumbăcoasă, acesta devine gol spre maturitate; per ansamblu, ciuperca oarecum fragilă. Depozitul
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
diesel, esențial în dezvoltarea ulterioară a tancului T-34. În 1939, la izbucnirea războiului în Europa, cel mai puternic tanc avea tunul principal de 37mm și blindaj de 40mm. În 1942 aceste date erau: tun de 75mm și blindaj de grosime dublă, cifre care în război au mai crescut. Tratatul de la Versailles a impus restricții severe Germaniei în privința construirii vehiculelor militare de-a lungul anilor 1920 și 1930. Producătorii germani de arme și Wehrmacht-ului au început dezvoltare în secret a
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
a unei legiuni romane de 5400 de soldați, și dublul suprafeței unui fort de . În 1926, dată la care habitatul medieval și modern instalate în cetate încă mai existau, populația "intra muros" era de ce trăiau în . Zidurile fortificațiilor, cu o grosime medie de , sunt formate din două straturi de zidărie, cu grosimi între 40 și 60 de centimetri cu o umplutură de mortar amestecat cu bucăți de moloz de diverse forme. Stratul exterior al zidurilor este un aparat dreptunghiular pseudo-isodomic cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
unui fort de . În 1926, dată la care habitatul medieval și modern instalate în cetate încă mai existau, populația "intra muros" era de ce trăiau în . Zidurile fortificațiilor, cu o grosime medie de , sunt formate din două straturi de zidărie, cu grosimi între 40 și 60 de centimetri cu o umplutură de mortar amestecat cu bucăți de moloz de diverse forme. Stratul exterior al zidurilor este un aparat dreptunghiular pseudo-isodomic cu blocuri de calcar decupate și asamblate cu grijă, fără mortar, dar
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fortificațiile din antichitatea târzie. Trei dintre turnurile de colț încă mai există, doar al patrulea, de la extremitatea de sud-vest, fiind distrus în preajma lui 1550 după ce fusese erodat de apele mării. Accesul la turnuri se făcea printr-un pasaj amenajat în grosimea zidului ca nivel superior. "Cardo"-ul este prelungit la sud de răscruce cu "decumanus" printr-o curte alungită, pavată, bordată de arcade și măsurând 27 de metri lungime pe 13,50 lățime: multă vreme cunoscută sub denumirea „curtea catedralei”, în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al lui Dioclețian, monument cel mai bine păstrat din tot palatul, în mare parte datorită transformării sale ulterioare în biserică și restaurării sale între 1880 și 1885. Mausoleul are amprenta în formă de octogon cu latura de , iar pereții au grosime și sunt sprijiniți pe un podium mai mare, de înălțime. Podiumul, și el octogonal, adăpostește o criptă boltită cu diametrul de , și se prelungește către vest pe o distanță de circa pentru a susține veranda intrării. Pe muchia sud-vestică a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
armamentului principal era asigurată de două sisteme de tip Mk 34, a tunurilor de 127 mm de două sisteme de tip Mk 37, iar a tunurilor de 40 mm de un sistem de tip Mk 57. Centura cuirasată avea o grosime de 229 mm, iar blindajul frontal al turelelor era de 325 mm. Puntea principală cuirasată avea o grosime de 102 mm. După intrarea în serviciu, "Alaska" s-a îndreptat spre Hampton Roads, escortată de distrugătoarele "Simpson" și "Broome". În continuare
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
sisteme de tip Mk 37, iar a tunurilor de 40 mm de un sistem de tip Mk 57. Centura cuirasată avea o grosime de 229 mm, iar blindajul frontal al turelelor era de 325 mm. Puntea principală cuirasată avea o grosime de 102 mm. După intrarea în serviciu, "Alaska" s-a îndreptat spre Hampton Roads, escortată de distrugătoarele "Simpson" și "Broome". În continuare nava a fost supusă unor marșuri de probă, mai întâi în Chesapeake Bay iar apoi în Caraibe, în
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
turnul neobosit la urmași le povestește/ Ce poate suferi sârbul pentru sacra libertate”. Pe lespedea mormântului se află sculptata stema Șerbiei vechi. are forma de cruce, fiind ridicată pe o solidă fundație de piatră. Zidurile sunt din cărămidă cu o grosime de 1,10 m. Lungimea este de 29 m iar înălțimea în dreptul turlei mari este de 20 m. Prima pictură s-a făcut în anul 1850 de către un pictor necunoscut iar pictură actuala a fost făcută între 1981-1985, în stil
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
Cottus gobio"), cu care este adesea confundat. Corpul este alungit, gros și rotunjit (în secțiune aproximativ cilindric) în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Înălțimea maximă a corpului reprezintă 14,2-20,8% din lungimea corpului fără înotătoare caudală, iar grosimea corpului 78-108% din înălțime. Profilul dorsal al corpului este convex de la vârful botului până la inserția primei înotătoare dorsale, cu o ușoară scobitură în regiunea cefei. Profilul ventral al corpului este aproape plan. Lungimea pedunculului caudal la exemplarele adulte reprezintă 25-31
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și Maramureș, se făceau de obicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea
Saline din România () [Corola-website/Science/337530_a_338859]
-
Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea
Saline din România () [Corola-website/Science/337530_a_338859]
-
lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereții se căptușeau
Saline din România () [Corola-website/Science/337530_a_338859]
-
marginea de sud-vest a Platformei Europei de Est. Platforma este alcătuită din fundament cristalin acoperit cu o cuvertură de roci sedimentare. În regiunea municipiului Bălți, fundamentul de află la adâncimea de 700 - 800 metri, deci și statul sedimentar are aceeași grosime. În componența fundamentul cristalin intră roci magmatice și metamorfice: granit, gnais, șisturi cristaline, gabronorite de vârstă arhaică și proterozoică. Stratul sedimentar este reprezentate de argile, nisipuri, calcare, marne, care constituie depozite de diferite vârstă. Rocile de suprafață sunt reprezentate preponderent
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
prin Decretul Regal din 27 septembrie 1878, la aproximativ 5.000 de membri ai milițiilor orășenești care luptaseră alături de armată. , operă a gravorului E. Palot, este confecționată din bronz și are o formă rotundă cu diametrul de 30 mm și grosimea de 2 mm. Panglica medaliei este confecționată din moar de culoare albastră, cu câte trei dungi late de câte 2 mm la fiecare din capete, de culoare roșie, galbenă și iarăși roșie. Panglica este atașată cu ajutorul unui inel din bronz
Medalia Apărătorilor Independenței () [Corola-website/Science/328501_a_329830]
-
2 mm. Panglica medaliei este confecționată din moar de culoare albastră, cu câte trei dungi late de câte 2 mm la fiecare din capete, de culoare roșie, galbenă și iarăși roșie. Panglica este atașată cu ajutorul unui inel din bronz cu grosimea de 2 mm și diametrul de 12 mm. Pe aversul medaliei este reprezentată simbolic România sub forma unei femei sprijinindu-se cu mâna stângă de o sabie și care ține cu mâna dreaptă ridicată o cunună de lauri. Femeia pășește
Medalia Apărătorilor Independenței () [Corola-website/Science/328501_a_329830]
-
Construcția a durat patru ani, astfel încât în toamna anului 1854, unități ale armatei imperiale austriece și-au făcut intrarea în noua fortăreață. Conform planurilor inițiale, construcția avea 220m lungime, lățime maximă de 60 m cu pereți de 12-16m înălțime și grosime de 4m, structura de apărare a fost completată ulterior de o serie de șanțuri și valuri de pământ, având rolul de a asigura apărarea din direcția nord; în fort au fost amplasate 60 de tunuri moderne de calibru mare pe
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
cu Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 de către țarul Alexandru II. Crucea Trecerea Dunării este confecționată din oțel patinat și are o forma unei duble cruci cu brațele egale cu lungime de 43 mm, lățime de 6 mm și grosime de 2 mm. Crucea ara bordura înălțată și netedă de culoarea oțelului iar mijlocul este granulat. În centru este un medalion înconjurat de un cerc de oțel. Pe aversul crucii, în partea centrală, în medalionul central, este înscris circular "TRECEREA
Crucea „Trecerea Dunării” () [Corola-website/Science/328508_a_329837]
-
strălucitoare. Cea de-a doua sursă de lumină este o a doua gaură, cu o suprafață de aproximativ zece ori mai mare decât prima, care se află chiar sub intrare, fiind separată de acesta printr-un bloc de stâncă cu grosimea cuprinsă între unu și doi metri. Mult mai puțină lumină, pe metru pătrat, poate să pătrundă prin deschiderea inferioară, dar dimensiunile sale mari asigură că acesta este, în practică, principala sursă de lumină. Pe măsură ce lumina pătrunde prin apă în peșteră
Grota Albastră (Capri) () [Corola-website/Science/336507_a_337836]