11,504 matches
-
state care nu o recunoșteau drept singura reprezentantă a poporului german. Cu alte cuvinte, un stat nu putea avea simultan relații cu RFG și RDG; logica bipolară a Războiului Rece își spunea cuvântul. Pentru RPR, membră, ca și RDG, a "lagărului socialist", o astfel de condiție era pur și simplu prohibitivă; totuși, a reușit să îi facă față, declarându-se neutră în problema germană și abținându-se de la referiri asupra ""pretențiil[or] de suveranitate" ale lui Ulbricht". De fapt, RFG era
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
interesată la rândul ei într-o anumită măsură de colaborarea cu România, ambele părți dând dovadă de disponibilitate în privința cooperării. Un exemplu în acest sens îl reprezintă evitarea semnării unor documente scrise, care ar fi afectat poziția fiecărui stat în "lagărul" din care făcea parte, și recurgerea în schimb la înțelegeri verbale. "Cuvântul rostit în bună înțelegere și strângerea de mână au ținut adesea loc în acea perioadă unor paragrafe care, odată scrise, ar fi contravenit spiritului vremii" (Popescu: 2002, 226-227
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sursă partea europeană (și sovietică) a lumii comuniste vor fi contracarate prin înclinarea Bucureștiului înspre polul asiatic al aceleiași lumi comuniste. Nu va fi nici prima, nici ultima oară când Ceaușescu va paria pe "cartea chineză" în relațiile sale cu "lagărul socialist". "La 3 februarie, "Neues Deutschland" (cotidianul Partidului Socialist Unit German PSUG n.m.) apreciază (drept, n.m.) "regretabilă" decizia românească de reluare a relațiilor diplomatice cu RFG. Acest articol a fost un semnal de alarmă pentru noi". După ce chestiunea a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prezentei lucrări. Important de reținut este faptul că, în cadrul Adunării Generale ONU, convocată de urgență, RSR nu a votat pentru catalogarea Israelului drept stat agresor și nici nu a rupt relațiile diplomatice cu acesta, așa cum au procedat ceilalți membri ai lagărului socialist. În schimb, a propus ca fiecărui stat din Orientul Mijlociu să îi fie recunoscut dreptul la existență, "la asigurarea integrității teritoriale și a suveranității naționale" (Weiner: 1984, 46; Weiner: 1973, 73-74; Petcu: 1994, 278; Pentru prietenie, înțelegere...: 1975, 477). Fiind
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Suedia. Candidează Popescu, sau Varga, sau Petersen. Alegerea este personală. Totul depinde de impresia pe care o faci celorlalți. Nu puteai candida însă, din poziția în care se afla țara pe care o reprezentam, fără înștiințarea sovieticilor. Deși toată lumea din lagărul socialist considera că a venit momentul să ieșim în față cu o candidatură, nu eu eram favoritul. Nici conducerea românească nu era de acord. Eu simțisem cu mult înainte de convorbirea cu Johnson că aș putea să câștig (președintele american i-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avea însă în vedere prestigiul taberei pe care o conducea, nu pe cel al statului al cărui reprezentant va fi ocupat funcția de președinte al Adunării Generale, așa cum s-a întâmplat în cazul României. De fapt, aflăm în continuare, preferatul "lagărului socialist" pentru această poziție era "Ministrul de Externe al Ungariei, Peter János" (Betea: 2001a, 177), un stat recunoscut pentru obediența cu care urma directivele sovietice în problemele internaționale. Mănescu aspira însă la mai mult, considerând că în 1969 avea "șanse
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost revoltatul blocului militar occidental, adversarul tutelei americane, personajul romantic purtător al steagului mândriei franceze, al dreptului Franței de a rămâne ea însăși. Același rol l-a jucat Ceaușescu în estul Europei (totuși, nu chiar atât de explicit, n.m.), în lagărul socialist" (Popescu: 1993, 121, subl. m.). Se poate afirma că, dacă Ceaușescu își manifesta tacit disidența în raport cu Moscova, de Gaulle se opunea fățiș și zgomotos politicii externe americane. Putem lua ca exemple în acest sens respingerea repetată, în 1961 și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi în continuare util strategiei geopolitice americane, chiar dacă nu acesta a fost cazul. Apoi, Kissinger nu cunoștea probabil amănunte de culise care poate l-ar fi convins că România, cu toată disidența sa, deținea un grad de autonomie ridicat în "lagărul socialist", dar nu era chiar independentă. De fapt, dacă ar fi luat în considerare faptul că RSR era membră CAER și OTV, în timp ce, de exemplu, Iugoslavia nu aparținea acestor organizații nu era nevoie de acces la stenograme și documente clasificate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
favorizate în absența sprijinului lui Nixon, iar acesta nu i l-ar fi acordat dacă nu ar fi fost impresionat de poziția adoptată de RSR în timpul crizei cehoslovace. 6.4. Leninismul sistemic împotriva "contrarevoluției" cehoslovace. Impactul "primăverii de la Praga" asupra "lagărului socialist" Urmând leninismului europenizat, leninismul sistemic acoperă în ideologia sovietică perioada brejnevistă. Vizibilitatea sa maximă s-a manifestat preponderent în perioada de după acordurile de la Helsinki, semnate în 1975. Am constatat că acest tip de leninism sovietic este primul căruia îi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismul europenizat va pune capăt revoluției maghiare, acesta din urmă fiind fără doar și poate revoluționar? Din rațiuni mai degrabă politice decât ideologice, aș răspunde. Dacă Hrușciov a patronat zdrobirea revoluției maghiare pentru a extinde influența destabilizatoare a acestuia asupra "lagărului socialist", el a acționat și datorită unor convingeri ideologice profunde, fiind încredințat de victoria globală, mai devreme sau mai târziu, a comunismului. Brejnev, în schimb, deși format la rândul său la școala leninistă, a preferat să pună deoparte dinamismul revoluționar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a dovedit însă imposibil de reformat în sens marxist, critic, ceea ce denotă mai degrabă inamiciția decât filiația dintre cele două curente de gândire. Foarte important însă, Brejnev a fost interesat de stabilizarea politică a Cehoslovaciei și de menținerea ei în lagărul socialist. Nu l-a interesat leninismul în sine, ci numai măsura în care putea contribui la restabilirea locului și rolului central al partidului în societate. Importanța scăzută pe care liderul sovietic o acorda ideologiei poate explica de ce Alexandr Dubcek, succesorul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
adevărat funcțional, nu pentru a-l depăși; se considera că modelul sovietic de socialism nu fusese adecvat pentru Cehoslovacia și trebuia deci conceput unul nou; acesta nu era însă pentru "export". Liderii PCC nu aveau intenții subversive în sensul destabilizării "lagărului socialist" prin reformele pe care le aplicau; dimpotrivă, le considerau mai mult sau mai puțin locale, înțelegându-le ca o formă proprie de destalinizare (Stanciu: 2011, 142) și, în plus, nu au manifestat nici cea mai vagă aluzie la neutralitate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1998, 28), moștenirea istorică a bolșevismului era direct atacată în favoarea "minimalismului" menșevic, corespunzător în mare măsură social-democrației. Consecințele politice ale dezintegrării leninismului cehoslovac erau însă cele care îl interesau în mod direct pe Brejnev: o ieșire a acestui stat din cadrul "lagărului socialist" ar fi echivalat cu o reacție centrifugală periculoasă la nivel intersistemic și cu o lovitură necruțătoare la adresa prestigiului și forței sovietice, la nivel extrasistemic. De asemenea, Dubcek se făcea vinovat în ochii Moscovei de renunțarea la principiul "centralismului democratic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cauzele politice, derivate din metamorfoze ideologice, care au convins Uniunea Sovietică să intervină în Cehoslovacia. Regimul leninist de aici se afla în cădere liberă, antrenând astfel nefasta posibilitate a apariției unui regim democratic "burghez", cu implicații subversive enorme pentru întreg "lagărul socialist". Începând cu ianuarie 1968, data instaurării regimului Dubcek, statele comuniste îngrijorate de direcția în care evolua Cehoslovacia, au organizat o serie de întâlniri în care era discutată "situația internațională" și organizarea unei noi conferințe a "partidelor comuniste și muncitorești
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care l-au câștigat de a asigura prosperitatea pentru țara lor și bunăstarea și fericirea pentru masele largi muncitorești prin construirea unei societăți libere de orice opresiune și exploatare. Și când încălcarea acestui drept primește o respingere comună din partea lagărului socialist, propagandiștii burghezi fac caz de "apărarea suveranității" și de "nonintervenție". E clar că acesta este pură înșelăciune și demagogie din partea lor. În realitate aceste guri-sparte au în vedere nu păstrarea suveranității socialiste, ci distrugerea ei (Brezhnev în Stokes: 1991
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai are rost să continue și, într-o ședință a Comitetului Central, a cerut să fie eliberat din funcția de secretar-general al partidului, propunând ca Gustav Husak să îl înlocuiască (Provaznik: 1969, 7-14). Cehoslovacia redevenise un membru de încredere al "lagărului socialist". Dintre toate statele care au participat cu efective militare la invazie, RDG a fost de departe cea mai îngrijorată de transformările petrecute în Cehoslovacia (Golan: 1973, 222-223). O reacție justificabilă, ținând cont de precaritatea construcției politice est-germane, total dependentă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
continuare evenimentul drept o "greșeală", conducerea de la București, prin intermediul Marii Adunări Naționale, evidenția "relațiile de prietenie tovărășească" pe care le avea cu toate țările "frățești", în special cu centrul moscovit. Pleda de asemenea pentru "promovarea fermă a principiilor internaționaliste" în cadrul "lagărului socialist" și pentru respectarea suveranității și independenței fiecărui popor care îl alcătuia. Raliindu-se la pozițiile sovietice, responsabilitatea "contrarevoluției" cehoslovace era pusă pe umerii "imperialismului", așa cum de altfel fuseseră înștiințați conducătorii români printr-o scrisoare care le-a parvenit în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ci și invers, de "jos în sus". Conceptul de "război al întregului popor" nu era o invenție a lui Ceaușescu, ci o preluare din doctrina militară iugoslavă. "Războiul popular" va fi utilizat și pentru subminarea politicii de securitate a întregului lagăr, gestionată prin intermediul OTV. RSR nu subscria la dezideratul "apărării colective" pe care această organizație încerca să îl impună ci, dimpotrivă, transforma securitatea națională într-o chestiune principială care nu suporta un referent superior (Alexiev în Kolkowicz, Korbonski: 1982, 213; Alexiev
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
internațională: totalitarismul mobilizator și integrativ în raport cu "națiunea socialistă" are ca și corespondent dezideratul independenței, fie ea militară, politică, sau economică. Constituită în 1955 ca și contrapondere la înființarea Alianței Nord Atlantice șase ani mai devreme, OTV reprezenta dimensiunea militară a "lagărului socialist", instrumentată bineînțeles de către centrul moscovit. În mare, structura OTV era alcătuită din Comitetul Politic Consultativ, organism care se întrunea de două ori pe an pentru a dezbate probemele militare presante, apoi o "comisie permanentă având ca sarcină să elaboreze
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
apoi o "comisie permanentă având ca sarcină să elaboreze recomandările în probleme de politică externă" și "Un secretariat unit", care reunea reprezantanti ai statelor participante (Filip: 2007, 65). În 1969, acestor organisme li s-a adăugat un "consiliu militar": securitatea "lagărului socialist" trebuia redefinită după evenimentele din 1968. Consiliul avea un rol consultativ, care nu implica însă RSR (Jones: 1981: 133). Mai apare, aproximativ în aceeași perioadă, și un "directorat politic", având rolul de a preveni tendințele centrifugale ale membrilor pactului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
OTV, fapt care nu a făcut decât să deterioreze și mai departe relațiile dintre cele două state, și așa aflate la un minim istoric (Remington: 1971, 78-93). Începând cu 1969, datorită urmărilor intervenției în Cehoslovacia și tensionării relațiilor din interiorul "lagărului", RSR a conștientizat imprudența continuării unui ton sfidător în problemele militare est- europene, drept care se va implica mai frecvent în activitatea OTV, participarea sa rămânând totuși sporadică la evenimente de acest gen (Braun: 1978, 129-138). Per ansamblu, interacțiunile RSR cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era perfect consonant cu ambițiile independentiste și postura eroică în care leninismul romantic se imagina și urmărea să fie perceput pe scena internațională. Dar, pe de altă parte, RSR nu a trecut dincolo de limitele toleranței sovietice în afacerile militare ale "lagărului socialist", așa cum nu a făcut-o nici în cele politice și economice. Ceaușescu a criticat dur, în 1968, discuțiile de la Dresda referitoare la tentativele de supranaționalizare a OTV, la care RSR nu fusese invitată. Întâlnirea prefigura iminenta invazie a Cehoslovaciei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a independenței și suveranității naționale a fiecărui stat. Nu resurgența centralismului, care ar fi amintit de perioade din mișcarea comunistă internațională care repugnau de-a dreptul RSR, considera secretarul general al PCR ca fiind soluția la problemele de securitate ale "lagărului socialist", ci, așa cum am menționat, capacitățile militare ale fiecăreia în parte: "forțele țărilor participante la Tratatul de la Varșovia se bazează pe forța și tăria fiecărei armate naționale", iar "răspunderea fiecărui stat este de a întări propriile sale armate" (Oancea et.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
propriului perimetru geopolitic. Nu în ultimul rând, conducerea de la București s-a abținut să intervină în criticarea, ritualică de pe acum, a Chinei. Brejnev a condamnat în termeni duri atitudinea RSR, acuzând-o de "demagogie" și de subminarea potențialului defensiv al "lagărului socialist" în raport cu imperialismul (Nelson: 1988, 205). Comportamentul comuniștilor români în raport cu OTV s-a menținut pe aceleași poziții și de-a lungul deceniului următor. La fel și ambiția romantic leninistă a unei politici internaționale independente, care nu a reușit, probabil că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi riscat să se repercuteze până la urmă și asupra Bucureștiului. Așa cum am observat, în vara anului 1968 sovieticii au adoptat o postură mai degrabă "defensivă" la adresa reproșurilor lui Ceaușescu, nedorind ca acestea să destabilizeze și mai mult situația internă a lagărului, și așa convulsionată (SR/Romania: 6 November 1968, 2-3). Eascaladarea tensiunilor ar fi cauzat cu siguranță, pe lângă mai multe atacuri mediatice, presiuni economice și politice sporite. Ori, cu siguranță, lui Ceaușescu nu i-ar fi convenit o astfel de evoluție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]