12,937 matches
-
puternicilor zilei măcar iluzia unei posibile cooperări. * Lăcomia - retrospectiv ușor dezgustătoare - de a mă simți cât mai bine, de a mă ospăta cu plăceri: înaintea regalului marii finale a campionatului mondial de fotbal din Mexic, care urma să înceapă spre miezul nopții și a cărei vizionare, cu prieteni și șprițuri, fusese temeinic organizată din timp, țin neapărat să mergem cu Doina și la un film cu Funes, la grădina de lângă parcul „Libertății”. Decis să nu las să-mi scape în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stăruitor - din Dumitru Țepeneag, interzis pe atunci, și multă vreme după aceea. În una din prozele sale de tinerețe, Țepeneag descoperea un original spațiu închis acolo unde - cu siguranță - nimeni nu s-ar fi așteptat: în cavitatea unor bomboane fără miez, cu pereți ca de sticlă, groși, translucizi, filtrând lumina zilei în funcție de culoarea lor, roză, verde, portocalie... A locui într-o bomboană parfumată, a privi lumea dinlăuntru, prin fereastra pereților ei, a te scălda în toate nuanțele spectrului cromatic - ce voluptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vântul și nu prea mă simt în apele mele. E drept că și cimitirul e foarte aproape, peste drum. Recunosc cu rușine că n-am dormit niciodată și n-aș putea să dorm sigur în acea casă. E trecut de miezul nopții: citesc (o carte despre catedralele medievale franceze) și, în paralel, trag cu urechea, dilatată enorm, înregistrez cele mai mici zgomote, cărora, în alte împrejurări (dacă am fi fost mai mulți în casă) nu le-aș acorda nici o atenție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală, miraculos verticală. Dacă linia ei s-ar prelungi până la cer, l-ar putea „atinge” pe însuși Dumnezeu. * La Sângeorz, până aproape de miezul nopții jucând cărți (șaizecișișase) la lumină lămpii cu petrol spânzurând din tavan deasupra mesei din bucătărie, unde plita mai este caldă, cu un badea Emil bucuros de prilej, la început foarte însuflețit, pus pe fapte mari, agitându-și mâinile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numai și numai, cu o aviditate insațiabilă, la programele cu conținut politic sau - la nevoie le acceptam și pe astea - doar politizant. Mă transformasem într-un nerușinat, din cale afară de lacom zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un soi de strașnică muștruluială, o aspră lecție de culpabilizare generală. Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
curajoase în epoca de tristă amintire. Eram prea conștienți de valoarea noastră umană, de marea șansă de a ne fi întâlnit pentru a lăsa pe un oarecare să ne strice nu numai viața (asta, în parte, a reușit), ci și miezul vieții. Acesta, în orice caz, ne-a aparținut numai nouă, a rămas intangibil. Este posibil un asemenea paralelism? Da, pentru că, cu excepția, parțială chiar și aceasta, a „revoluționarului de profesie”, un om, un „om întreg” (ca să folosesc expresia bogziană) nu trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
jos, un divan pe care unchiul s-a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară plouă acum de-a binelea, în cameră e aproape întuneric deși suntem în miezul zilei; ritualul descălțării a luat sfârșit, unchiul s-a întins pe divan; din colțul în care mă aflu (îmi amintesc exact de poziția pe care o ocupam în odaie, de unghiul privirii) văd, înregistrez totul, mă umplu pentru totdeauna de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sinuciderii îi putem spune doar: amintește-ți de suferința lui Christos și a martirilor. Trebuie să-ți duci crucea, ca și ei. Vei suferi mereu, dar crucea suferinței înseși îți va deveni ușoară printr-o forță necunoscută care vine din miezul iubirii dumnezeiești. Nu trebuie să te omori pentru că nu trebuie să-ți lepezi crucea (n.n. V.Cr.)”. Nimic mai fals decât a-l considera pe Anton Pavlovici Cehov (ah, cum își mai dau ochii peste cap cuconițele noastre de pe micul ecran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toate-mi dăruiești. Doamne, cum să-ți mulțumesc ? Prețuind iubirea Ta, Niciodată nu mă uită, Spunând mereu : Darnic este Dumnezeu, 201 Mulțumire 16.05.2006 Și Natura striga-asa : « Mare e Puterea Ta ! » În Noapte Târziu 01.09.2005 În miez de noapte târziu, Te aud Iisuse cum Tu vii, Și mulți Te așteaptă priveghind, Luptându-se cu somnul. Te aud, Te văd cum vii, Și mă cutremur, De-al meu trecut Și fapte de rușine, Pe cai străine. Departe...de lângă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
proza lui Pașadia, e de presupus fie că acesta i-a arătat câteva mostre, fie măcar că i-a dat să citească din lucrările anterioare publicate (cele acoperite de urzeala tăcerii). Numai din exprimări orale, oricât de strălucite și pline de miez, este hazardat a infera asupra scrisului cuiva. Din prea multă „evlavie” pentru personajul său, Mateiu Caragiale a vizat mai sus decât ținta. A vrut să-i confere o aură de superioară renunțare, dar efectul e neconvingător și împuținează credibilitatea istorisirii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
făcut muzică liniară și muzică bizantină la seminar, mi-am putut da seama de calitatea acelor coruri și de specificul lor rusesc, ce ne înfiora prin armonia disperării, prin armonia sfâșietoare a stepei rusești. Se vorbea în sat că la miezul nopții se duceau toate călugărițele la râu și în timp ce făceau baie cântau îngerește. FERMA „IEPURAȘI” La marginea satului Corbeni, satul în care locuiau părinții mamei mele, se afla ferma regală „Iepurași” care avea o gospodărie anexă și în satul Râmnicelu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a decedat la cîteva luni după cununie, deci tata a fost al doilea soț al ei. Pentru ca să-l tachineze pe tătica, zicea dânsa, în noaptea de anul nou, când era vorba despre „vrăjile” care se făceau în acea noapte: „La miezul nopții mergeam în grădină, pe întuneric, fără lumină, și număram la gard doisprezece stâlpi (de lemn), și pe ultimul îl legam cu un fir de lână colorată, ca să-l vedem a doua zi. Cum era stâlpul, așa se zicea că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
speria și aștepta ce era mai rău. De frică, s-a strâns în coșul căruții ca un arici și aștepta să se năruie cerul peste el. Până la urmă oboseala și frica l-au dus în nesimțire și a adormit. După miezul nopții caii au ajuns acasă și s-au oprit la poartă. Părinții îngroziți, că nu știau ce s-a întâmplat, de a dispărut și băiatul și căruța cu caii, au auzit, au ieșit, au văzut caii înhămați, l-au găsit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. P R I M A Z I În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece și a dormit liniștită. A doua zi, s- a sculat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca indisciplină, pentru care am fost pedepsit cu zece zile de carceră. Ziua mergeam la instrucție, iar seara mă prezentam la corpul de gardă care mă închidea în carceră. În noaptea de 23 august 1944 s-a dat alarmă la miezul nopții. Am ieșt cu toții pe platou și colonelul ne-a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat, încercând să justifice evenimentrul, dar destul de neconvingător. După plecarea colonelului, un căpitan a strigat tare, ca să audă toți elevii: „Cu conștiința cu care fiul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deplasare am făcut tranșee și amplasamente pentru mitraliere. Ne-am tot retras pe albia râului Crișul Alb până la Buteni. Acum eram încheetor de companie. În fiecare noapte, în altă localitate, trebuia să cantonez tot efectivul companiei. De cele mai multe ori, după miezul nopții când terminam cu cazarea, nu mai aveam loc unde să mă adăpostesc și eu. În două nopți, însoțit de colegul Donciu Neculai, încheetor de pluton, ne-am adăpostit în curtea unei biserici și în cimitirul satului Mânerău. Eram companie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am văzut primele tablouri și chipul lui Stalin puse în rame. Am reușit să sustrag un astfel de tablou cu dimensiunile 40-60 centimetri, pe care l-am îndoit și l-am ascuns sub tunică. În noaptea de 8-9 mai, după miezul nopții, singur, am trecut prin piața în care urma să fie defilarea biruitorului, a doua zi. Am întins tabloul lui Stalin jos pe caldarâm, cu fața în sus și am făcut „treaba mare” pe obrazul, mustățile și chipul genialului conducător
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca să le țes în pânza vieții mele cu cuvinte potrivite. Însoțit de pelerini, am mers pe jos sâmbătă, de la Volovăț până la Mănăstirea Sucevița, la hram. Creștini buni, credință tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: „Îată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind”. În zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ce năzuințe mă aduseseră la Suceava și ce-am găsit!?!. Fără să spun nimănui nimic, am plecat către Râmnicelu, la părinți. Câtă durere, ce gânduri amare am purtat în tot lungul Moldovei, să nu le mai dea Dumnezeu nimănui. La miezul nopții am ajuns la Mărășești. Am sta în gară până la ora 4 dimineața. Este, după cât mă ajută memoria, singura noapte din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
boli nervoase și că trebuie să fie anunțată miliția.! Dela Râmnicelu am venit la Suceava cu fratele Titi. Am cerut găzduire în propria-mi locuință. Mi-a răspuns soacră- mea. „Pentru Titi am loc, pentru tine n-am”. Era aproape miezul nopții. Am plecat în oraș cu gândul că voi găsi adăpost la Mănăstirea Sfântul Ioan, dar porțile mănăstirii erau încuiate fără paznic. M-am întors. N-am vrut să fac scandal. M-am culcat pe gunoliul din grajd. N-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mărturisești singur ceea ce ai făcut împotriva noastră”. Aveau o lampă portativă pe masă cu un bec de 500 de vați pe care mi-au fixat-o în ochi și așa m-au terorizat cu tot felul de întrebări până după miezul nopții, iar apoi au început a se schimba câte unul rămânând la masă în fața mea, în spatele farului, iar celălalt se retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii, să ațipesc. Trei zile și trei nopți am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Tabula rasa”, lăsând urme de pași enigmă pe zăpada din gând. Și cu ea îmi amintesc cel mai bine despre René - mâncăm ce i-ar fi plăcut lui să mănânce: somon, caviar, bând din erotice pahare-flaut șampania „Veuve Clicquot”. După miezul nopții, când anul meu tragic s-a schimbat poate în unul mai bun, am ascultat la radio bătând toate clopotele din Suedia, plăcându-mi ca de obicei sunetul intens al clopotului domului din Lund - imaginându-mi că poate același sunet
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
luând-o mereu de la capăt în arta de a deveni om. Sunt înconjurată de acești „bolnavi”, care au ghicit în mine curentul natural de healing. Prietena, pianista ca un sparanghel, când simte că depresia o strangulează, mă sună, chiar dacă e miezul nopții, numai pentru a-mi auzi vocea, a se elibera, lăsând în mine zoaia psihică. Puțin îi pasă dacă mă deranjează în intimitatea mea. Dacă nu răspund, toți mă bombardează cu „mesaje” sau cu scrisori în care povestesc (ca X
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
râdea gregar cu alții. I-am povestit eu însămi toată istoria, și el a pus mâna lui frumoasă peste mâinile mele spunând numai: „O să fie bine, ai să vezi!”. În trenul urât, cu vagoane rău mirositoare, am fost treziți la miezul nopții de vameșii de la graniță, care ne-au scotocit în bagaje, acuzându-ne parcă pentru tot ce nu făcusem. După plecarea lor eram epuizați, murind de sete. Profesorul Papu mi-a oferit puțină țuică, am băut, discutând apoi până în zori
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ultima zi din fericita lună august care m-a adus în lumea asta complicată. Birgitta (Trotzig) a venit cu crini roșii, frumoși ca niște vulpi tinere, arzători ca iubirea de artă și filozofie. Am stat la lumina candelabrelor până după miezul nopții, vorbind despre ce aveam în inimile noastre și se putea comunica în veghea nopții. Septembrie O dimineață rece la Stockholm - a nins deja în nordul Suediei și se resimte peste tot. Către prânz a apărut soarele cu dinți. Este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]