11,805 matches
-
George Oprescu! — Ieși afară, curvă bătrână! se răsti la el anchetatorul. și să intri numai atunci când te oi chema eu! Alb ca varul, Oprescu ieși de-a ndărătelea... Cine știe pentru ce fusese chemat? Pe mine însă lucrul nu mă mira, căci îl văzusem pe venerabilul septuagenar la baia publică dedându-se la asemenea tentative primejdioase, încât îți stătea mintea-n loc! Pentru că se pare că cei care au fost mai zburdalnici în tinerețile lor se potolesc odată cu trecerea anilor. În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
același tribunal militar, se pare - de a fi citit, chiar la invitația autorului, câte ceva din acele piese... Era ștefan Augustin Doinaș! Această depoziție a fost suficientă pentru a-l trimite pe Toledan din nou la pușcărie.) Cum să te mai miri atunci de Ion cel Mic?! Datorită poziției sale importante în cadrul intelectualității române dușmănoase și socotit ca fiind un fel de cap de lot, Mihai Rădulescu a fost condamnat la maximum de pedeapsă: cinci ani! Poate că erau împlămădite în acest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ai spus mult timp, ba chiar și ceea ce nu vei spune niciodată persistă aici laolaltă. E o stare stabilă, ferecată în sine. Iar vorbirea - o ață ce se sfâșie singură, trebuind reînnodată mereu. Când am venit la oraș m-am mirat cât de mult trebuie să vorbească orășenii pentru a se percepe pe ei înșiși, pentru a fi între ei prieteni sau dușmani, pentru a da sau a primi ceva. și, mai ales, cât de mult își plâng de milă când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
n-ar fi avut nimic de-a face cu ei, că doar nici unul nu mă oprise să plec, ba nici măcar nu fuseseră acolo. Mai exista și o altă variantă: după plecarea trenului, ar fi venit la mine în hala gării, „mirându-se“ că, după cum se părea, mă răzgândisem și nu mai voiam să plec. Ar fi susținut că-mi spuseseră limpede că mă așteaptă la tren și că nu pricepusem fiindcă sunt prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
el îmi fura viața. și tocmai de asta mi-e teamă în fața manechinelor din magazine, fiindcă mi-ar putea citi pe față că am fost cândva o hoață destul de profesionistă și că s-ar putea să recidivez. Nu m-ar mira deloc dacă într-o bună zi, dând colțul scării rulante, aș descoperi că manechinele ronțăie semințe de bostan ori de floarea-soarelui pe care le scot din buzunarul hainelor de sezon, așa cum făceau altădată funcționarii, milițienii, portarii, paznicii de noapte ori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la masa vecină. și pe drum la întoarcere, urmăritorul circulă într-o mașină mică pe lângă autobuzul în care tu („obiectul-țintă“) ți-ai găsit un loc. și tot așa, fără oprire. Iar peste câteva zile, chemat la interogatoriu, stai și te miri că „ziua iscoadei vizibile“ nu e pomenită defel, ci se discută numai de zilele „între“, când iscoada nu s-a prezentat în carne și oase. Ca să te dezveți să mai crezi în ceea ce vezi! Cum însă urmăritorul reușește să observe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eveniment-cheie“, acestea-mi sunau zăpăcitor în raport cu cuvinte, scene, evenimente decisive și pline de consecințe. Toate cuvintele cu „cheie“ nu aveau nimic simbolic - atât eu, cât și ele știam că operează cu aroganța Cheii cerului. Evitam aceste expresii. și m-am mirat auzind pentru prima oară cuvântul „Schlüsselkind“1. Eram uluită și mă simțeam prinsă asupra faptului. Într-un cu totul alt sens, eu însămi îi aparțineam în mai mare măsură Cheii decât ea mie. Aș fi avut în sat nevoie de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se explică de ce camera noastră s-a umplut de fum. Da, Mircea, ai dreptate. Ne uitam la fratele nostru și nu înțelegeam ce spune. Cum adică? Eram îngropați în zăpadă? De tot, de tot?? Chiar și acoperișul și hornul?? Ne miram, însă eram departe de a realiza dramatismul situației în care ne aflam. Drept care s-a înfiripat un dialog instantaneu, pe muchie de cuțit, având drept consecință maturizarea forțată și prematură a unor copii, trecându-i direct și brutal în zona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
serbase cu mare fast ziua onomastică, tizul lui fiind după dorința expresă a nașului de botez cel care trăise o bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu te miri ce și mai nimic: câteva fructe sălbatice, niște lăcuste leșinate de căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
însă fiind bolnav și înaintat în vârstă nu l-a mai putut lucra așa că l-a arendat vecinului de hat din câmp, care se nimerise a fi tocmai găzdoiul unde-l dusese pe tata la muncă. Acesta îi dădea te miri ce și mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Urmează apoi ridicarea de la pământ a unei pietre de circa 50 de kg. După aceste exerciții, este vizibil extenuat, începe să dârdâie de frig. Asistența aplaudă frenetic. 19 ianuarie 2001 Citesc pe nerăsuflate o monografie savantă despre Monteverdi. Am fost mirat să aflu că a scris și gândit cea mai mare parte a muzicii sale ca un manual muzical, destinat unei școli de orfeline a Republicii Venețiene, unde el se ocupa de educația muzicală a copilelor. În sfârșit, am aflat de unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spune că are probleme cu vecinii. Colegul lui de cameră, un atlet negru din echipa Universității Laval, face zgomot cu o fată, după cum îmi mărturisește sfios. Și unde sunt problemele tale ? îl întreb ca unul pe care nu-l mai miră absolut nimic din desfășurarea vieții comunitare și, mai ales, interculturale. Mai vine și prietenul său, iar fata pe care o aduc este evident o minoră. Brusc îmi amintesc și eu figura ei lolitiană. Am văzut-o adesea prin bucătărie și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceeași zi, la aceeași oră. Mi se spune că un obicei al locului, ceea ce face că nu se mai găsește nici o mașină sau camion de închiriat cu câteva luni în avans înainte de această dată fatidică. Nu pot să nu mă mir în fața ușurinței cu care această țară se mută, își schimbă locul și căminul. Canadienii și americanii nu posedă noțiunea de atașament, specifică societăților așezate, tradiționale. Aici toate lucrurile sunt fragile, parcă gândite să nu dureze; totul poate fi înlocuit cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
președintele în exercițiu, Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldați - cea mai respectabilă armată de care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldați - cea mai respectabilă armată de care am auzit vreodată. Și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și dulceață pe măsură, eu mulțumindu-mă cu o cafea nenorocită și un biscuit. Tot el mă asigură că în loc de Iasnaia Poliana e bună și Uniunea Scriitorilor, ceea ce mă făcu să-i mulțumesc pentru această legătură de idei. El se miră (ceilalți doi plecaseră de dimineață la cumpărături) și îmi zise, deschis, că după o noapte ca aceea de ieri nu-mi acceptă ironiile; l-am încredințat că nu-i nici o ironie, nu citise Război și pace? Vali nu-mi răspunse
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
atâtea adânci nedreptăți l-au durut Tăind pentru noi pârtii largi către viață El steagul de foc tot mai sus l-a ținut Astfel și-a urmat Ceaușescu destinul Cu-o dragoste vie de oameni în piept Astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi E falnic stejar și cârmaci înțelept.“ („Poem de închinare“, România literară, 2 februarie 1978) „Partidul și Patria-n veci să trăiască și epoca noastră de azi, vitejească! Și înc-o urare, din suflet, fierbinte: Trăiască al țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămâneam tot mică și jigărită, când mănâncam atâta. Era sigură că am limbrici și seară de seară mă punea să beau lapte călduț cu usturoi pisat. Îl înghițeam greu, cu gândul la eroii copii din cartea Copii eroi. Dar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de te mirai de unde avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten, ruj și rimel, iar părul scurt, șaten și nu prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile de sudoare îi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând scurt în obiectul muncii sale securistul de serviciu... Cei mai mulți n-o făceau nici pentru cartușul de Kent, care venea oricum, nici pentru plasele care se aglomerau oricum cu te miri ce la ușile lor, nici măcar pentru plicul cu bani, transmis cel mai adesea printr-un intermediar fiabil, care-și lua și el partea. Iar o adevărată instrumentistă, bunul cel mai de preț al chirurgului, trebuia să-și primească „atențiile“ direct
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a acesteia, au întețit un foc din lemn de jnepeni oblu pe prispa cabanei și numai după aceea a dispărut în oceanul de zăpadă al muntelui ca să se întoarcă vreodată, așa cum a promis, cu cheia. Clipele petrecute cu tânărul ei mire acolo sub creasta muntelui la peste două mii de metri altitudine, au fost cele mai frumoase din viața ei de femeie trecută acum, de optzeci de ani, în orele acelea în care credeau a fi oamenii cei mai apropiați de Dumnezeu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu nume de romani ca Traian, Remus, Tiberiu, Coriolan, Veturia, Silvia, Lucreția, Aurelia, chestiune pe deplin justificată în anumite perioade ale istoriei, în care românii erau năpăstuiți și presați prin perfide tertipuri de popoare apărute pe aceste plaiuri de te miri de unde, să-și piardă conștiința națională, ceea ce s-a dovedit a nu fi posibil, datorită faptului că aceată nație dispunea de rezerve umane de talia unui Badea Gheorghe Cârțan sau a unui Andrei Budac, despre care vom aduce vorba la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]