12,372 matches
-
multe feluri: a. paralela romanescă: - personajele sunt organizate în câteva grupe independente; fiecare dintre ele având destinul său; (!!) destinele lor se intersectează în anumite momente, locuri, situații; - narațiunea este purtată pe mai multe planuri; b. paralelismul de subiect - concomitența desfășurării narative; c. paralelismul de confruntare (sau de comparație). ANTITEZA - este un tip de descriere asemănător cu paralela; deci se pun față în față tot două personaje, idei, fapte, etc.; numai că accentul cade pe deosebirile dintre ele; deci se subliniează elementele
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
caracter de: a. reciprocitate (când vorbim de cointeresarea personajelor); b. replicitate (când se realizează concret mesajul). Replicile (care presupun un emițător și un receptor) pot fi: a. (1) de informare; (2) de solicitare; (3) de confirmare; (4) de recunoaștere; (5) narative; (6) confidențiale; etc. b. verbale sau nonverbale (apar elemente paralingvistice: gesturi, țipete, mimică etc.); c. scurte, medii, lungi (numite tirade) etc.dialogul are rolul de a înviora acțiunea, de a o dinamiza; - scopul său este de a reda întocmai graiul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
expunere, socotindu-l o variantă a dialogului. - este de fapt o replică mai lungă, ce s-a detașat din dialog; - personajul își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
într-o ipostază, când în cealaltă; - el poate să apară, în funcție de talentul autorului dar și de intențiile sale, credibil sau nedemn de încrederea cititorului; - are o perspectivă totală asupra evenimentelor, întâmplărilor etc.; - se poate situa înlăuntru(l) sau în afara spațiului narativ; - are o perspectivă cu un grad variabil de cuprindere și de penetrație în lumea ficțiunii; (!!) atenție deci la ipostaza naratorului; - poate avea o viziune de ansamblu unitară, cu efecte sensibilizatoare asupra cititorului; - asistă sau participă; este implicat sau este neutru
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
șirul întâmplărilor, faptelor, etc.;uneori, intervenția directă a naratorului evidențiează faptul că el urmărește să stabilească direct (dintr-un motiv anume) legătura cu cititorul;alteori, povestește, comenează, se confesează; în alte situații, naratorul este doar un personajpretext al declanșării fluxului narativ; sau face legătura între episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator protagonist. Un bun narator: 1. cunoaște bine evenimentele; 2. are aptitudini de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator protagonist. Un bun narator: 1. cunoaște bine evenimentele; 2. are aptitudini de povestitor (deci are forță narativă); 3. are capacitatea de a surprinde conflictul, forțele care-l declanșează. Alte obiective, de urmărit: 51 1. relația autornarator; narator - alte personaje; naratorreceptor personaj- receptor etc.; 2. relația narator - evenimente relatate (atitudinea față de acestea). PERSONAJUL (!!) personajul - persoana, ființa, eroul care
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
primul vers ori pe parcursul poeziei); de regulă, titlul este alcătuit pe baza invocării naturii, pe baza unei personificări; sau sugerează sentimentul de bază despre care se va vorbi în doină; - deși eminamente lirică, doina trădează genul printr-o oarecare undă narativă; prin câteva verbe genial plasate, ni se conturează o minusculă „poveste”, o motivație a dorului care constituie elementul central esențial din doina respectivă; de aceea i se mai spune adeseori și „cântec povestitor”, „cântec ceremonial”. Tematica doinelor este legată tot
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mod fabulos (elemente fantastice, supranaturale); - reflectă felul de a gândi și de a simți al poporului român; - atât elementele reale, cât și cele fantastice nu sunt decât niște simboluri ale vieții sociale și ale caracterelor omenești; - acțiunea este convențională; schemele narative sunt clasice, liniare, neramificate; - momentele subiectului sunt tipice pentru operele epice (expoziție, intrigă, etc.); - desfășurarea este impusă din afară, de un fel de deus ex machina; - lupta se dă între bine și rău; între pozitiv și negativ; între inteligență și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
atenția ascultătorului); - uneori, se anunță și numele eroului; b. urmează un fel de expoziție sumară; - în care se arată preliminariile întâmplării; - se delimitează destul de vag locul și timpul în care urmează să se desfășoare subiectul; c. desfășurarea acțiunii îmbină relatarea narativă și descriptivă; - portretul eroului, descrierea calului, încleștarea luptei etc. d. deznodământul se atinge cu cât mai puține ocolișuri; - dar asigurând sublinierea primejdiei care îl pândește pe eroul pozitiv (ceea ce sporește interesul dramatic); fără a minimaliza puterea adversarului; - uneori, deznodământul este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
stilistic: - balada este model e simplitate și de rafinament artistic; - îmbinarea meșteșugită a tonului grav cunota umoristică, satirică, sarcastică; ceea ce asigură o bogată paletă și o variație permanentă a atmosferei; o maniestare a necesității de a învinge adversitatea zâmbind; - elementele narative predomină; - digresiunile descriptive sunt rare; pentru că descrierea încetinește ritmul narațiunii sau chiar îl întrerupe; - arta peisajului nu atinge înalte virtuți (adeseori: locuri comune); există însă o artă a tabloului; tabloul este prezent în trecerea de la descriere la narațiune, de fapt
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
acuitate;are o ironie permanentă, afișată direct sau indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală; partea narativă cuprinde povestirea alegorică a faptelor; o acțiune concisă dar dinamică (!! un sensibil fir epic); deci fabula are un caracter de scurtă, concisă narațiune epică; dar și o oarecare orientare de la epic la dramatic; - se remarcă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
afișată direct sau indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală; partea narativă cuprinde povestirea alegorică a faptelor; o acțiune concisă dar dinamică (!! un sensibil fir epic); deci fabula are un caracter de scurtă, concisă narațiune epică; dar și o oarecare orientare de la epic la dramatic; - se remarcă o mare libertate în folosirea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
un simbol al stării". Matei Călinescu are un studiu extensiv în care analizează nivelele kitsch-ului și legăturile acestuia cu romantismul, considerîndu-l în esență o "inadecvare estetică"" (V.N.). Deși inadecvate estetic, aceste forme neoromantice sînt foarte răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează în favoarea faptului că romantismul însuși, încarnare a schimbării, experimentului și relativității, funcționează indubitabil, în istoria
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și realitatea empirică, sunt orientate în aceeași direcție. De asemenea, numeroase studii despre roman *8 nu se mulțumesc să-l trateze numai sub aspectul relațiilor lui cu structura socială, ci caută să-i analizeze metodele artistice - punctele de vedere, tehnica narativă. Formaliștii ruși s-au ridicat cu multă vigoare împotriva vechii dihotomii "conținut" și "formă", care taie opera literară în două jumătăți : de o parte conținutul brut, iar de altă parte, o formă suprapusă, pur externă. *9 Evident, efectul estetic al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dovedim că anumite figuri de stil și procedee stilistice vor avea în mod necesar, în toate împrejurările, efecte anumite sau "valori expresive" precise, în Biblie și în cronici, înșiruirile de propoziții coordonate ("și... și... și") imprimă un ritm calm desfășurării narative ; în schimb, într-un poem romantic, mai multe și-uri pot constitui treptele unui crescendo de întrebări puse cu iritație și pe nerăsuflate. Hiperbola poate avea un caracter tragic sau patetic, dar poate fi și comică și grotescă. În afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
străine de natura expresiei poetice, și în special de aceea a limbajului poetic contemporan. *14(a) Cel de al patrulea termen pe care-l analizăm este acela de "mit", care în Poetica lui Aristotel apare cu sensul de intrigă, structură narativă, "fabulație". Antonimul si contrapunctul lui este logos. "Mitul" este narațiunea, povestirea ca gen opus disertației dialectice, expunerii ; el reprezintă, de asemenea, exprimarea irațională sau intuitivă în contrast cu exprimarea filozofică sistematică : mit este tragedia lui Eschil în comparație cu dialectica lui Socrate. *15 Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poeziei. Conform schemei noastre, ea aparține stratului sintactic sau stilistic, în ultima instanță, ea trebuie studiată nu izolat de celelalte straturi, ci ca un element al întregului pe oare-l formează opera literară. 280 <Titlu> 16 Natura și tipurile literaturii narative Studiile de teorie și de critică literară dedicate romanului sânt mult inferioare, atât cantitativ cât și calitativ, studiilor de teorie și de critică a poeziei. Această stare de lucruri este explicată de obicei prin "aceea că poezia există din timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
femeie, care este exact de teapa celorlalte două, prietena de o viață-ntreagă a doamnei Bargrave... *2 Marianne Moore afirmă că poezia înfățișează minții cititorului grădini imaginare în care se află broaște adevărate. 282 Realitatea dintr-o operă de literatură narativă - adică iluzia realității pe care o creează ea, capacitatea ei de a-l convinge pe cititor că prezintă viața - nu este neapărat sau în primul rând o realitate de circumstanță, sau de detaliu, sau de rutină banală. După toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
deși nu încape îndoială că creând distanță estetică, dând faptelor formă și expresie, orice artă face plăcută contemplarea a ceea ce, în viață, ne-ar fi greu să trăim sau chiar să privim. Poate că s-ar putea spune că opera narativă prezintă "istoria unui caz clinic" - o ilustrare sau o exemplificare a unei situații generale sau a unui sindrom general. Există apere - ca nuvelele Willei Gather Paul's Case (Cazul lui Paul) sau The Sculptor's Funeral (înmormântarea sculptorului) - care se
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în tratarea unui subiect universal sau, deși tratând un subiect limitat, conține ceea ce este profund si esențial, și când scara sau ierarhia elementelor poate fi acceptată de un om matur. Când folosim cuvântul "lume", folosim, un termen spațial. Dar "literatura narativă" - sau, mai precis, un termen ca "istorisire" ne face să ne gândim la timp și la o succesiune în timp. în limba engleză, termenul story (povestire, istorisire) vine de la englezescul history (istorie), în general, literatura trebuie considerată o artă temporală
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pare nereală. Ei mu pot privi istoria ca realitate, căci în ochii lor istoria nu este altceva decât desfășurarea în timp a acelorași fapte multiplicate; iar romanul nu este decât istorie fictivă. Este necesar să spunem câteva cuvinte despre termenul "narativ" care, aplicat la literatură, air trebui să îmbrățișeze și tipul deosebit al literaturii jucate, adică drama, o povestire poate fi reprezentată de mimi, sau poate fi narată de un singur povestitor, povestitorul epic sau unul dintre urmașii lui. Poetul epic
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de romane aparținând celui de al doilea tip. Fanny Bumey, Jane Austen, Anthony Trollope, George Gissing au scris romane de primul tip. Cele doua tipuri polare indică originea dublă a narați/unii în proză : romanul se dezvoltă din familia formelor narative nefictive - scrisoarea, jurnalul intim, biografia, cronica sau scrierea istorică ; el se dezvoltă, ca să spunem așa, din documente ; stilistic, el pune accentul pe detaliul caracteristic, pe mimesis, în sensul strict al cuvântului. Romanțul, oare continuă tradiția epopeii și a romanului .cavaleresc
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
subliniem că toate aceste elemente se determină reciproc. După cum se întreabă Henry James în eseul Art of Fiction (Arta romanului), "Ce altceva este personajul decât factorul care determină episoadele ? Ce altceva este un episod decât o ilustrare a personajului ?" Structura narativă a unei piese, a unei povestiri sau a unui roman se numește, potrivit tradiției, "intrigă" ; și poate că termenul iar trebui păstrat. Dar el va trebui luat într-un sens destul "de larg pentru a îmbrățișa creațiile lui Cehov, Flaubert
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
corect să se spună că se dezvoltă pe o singură linie, într-o singură direcție, intrigi ca cele țesute în jurul urmăririi unui om : Caleb Williams, Litera stacojie, Crimă și pedeapsă, precum și Procesul lui Kafka. La rândul ei intriga (sau structura narativă) este formată din structuri narative mai mici (episoade, incidente). Formele literare mai mari și mai cuprinzătoare (tragedia, epopeea, romanul) s-au dezvoltat, istoric, din forme mai vechi, rudimentare, ca gluma, zicala, anecdota, epistola ; iar intriga unei piese sau a unui
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se dezvoltă pe o singură linie, într-o singură direcție, intrigi ca cele țesute în jurul urmăririi unui om : Caleb Williams, Litera stacojie, Crimă și pedeapsă, precum și Procesul lui Kafka. La rândul ei intriga (sau structura narativă) este formată din structuri narative mai mici (episoade, incidente). Formele literare mai mari și mai cuprinzătoare (tragedia, epopeea, romanul) s-au dezvoltat, istoric, din forme mai vechi, rudimentare, ca gluma, zicala, anecdota, epistola ; iar intriga unei piese sau a unui roman este o structură a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]