11,656 matches
-
n-a fost primit În Confederație decât În 1896. Dar Însăși președintele Wilford Woodruff, declarase că mormonii renuță la poligamie. Cât despre Brigham Young a murii În 1877, lăsând o avere fabuloasă de 12 milioane dolari; a avut 27 de neveste și a lăsat 57 copii. A doua zi 10 Iulie, părăsim Salt Lake City. O bună parte din drum Îl vom face traversând deșertul sărat. La 10 kilometri după ce am ieșit din oraș, un nor imens, neobișnuit Întunecă cerul. E
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
facem șnițel. Sunt Într-adevăr delicioase. Câteodată Mr. Rickard Îmi face câte un semn discret. Mă introduce Într-o mică cameră și de sub o grindă scoate o sticlă de whisky, din care Îmi toarnă un păhăruț: „știți, Îmi spune el, nevasta mea e antialcoolică. Nu vreau să mă vadă că beau”. Singurul whisky băut În America l-am băut acolo și nu l-am găsit excelent. De la Waldport, expediez la secția de economie rurală a Institutului de crecetări agronomice lucarea mea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
câteva zile, astfel că a fost dus pentru alte torturi la camera 97, unde a fost introdus cu capul în hârdău. În momentul în care Țurcanu a aflat de poza pe care o avea Timaru, a început să îi insulte nevasta și copilul, i-a rupt fotografia și i-a îndesat bucățile în gură, obligându-l să le înghită, în timp ce îl lovea cu pumnii în maxilar, rupându-i câțiva dinți. După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga din când în când după nevastă și copil, apoi izbucnea în plâns. Cum torturile încetaseră la Gherla, a fost scos la muncă în ateliere, dar a fost în continuare șicanat de Avădanei, care i-a cerut în 1952 să își rescrie autodenunțurile. Revoltat, Timaru i-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
victimelor li se cerea să profereze injurii cât mai grave, pentru a defăima și a se autodefăima atât de mult, încât să nu mai fie posibilă revenirea sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta 'îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. Puneam și puțină frișcă'. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vin dintr-o familie comunistă, dar tot nu vedeam utilitatea de a ști mai multe. Bunicul meu, care e singurul nebasarabean din familie, fusese ofițer din Regat staționat în Basarabia. Așa o cunoscuse pe bunica mea și o luase de nevastă. Și faptul că era logodită cu un ofițer român a ajutat-o pe ea să se refu‑ gieze la vremea aplicării Pactului Ribbentrop-Molotov ; nu toată lumea a avut dreptul și posibilitatea să treacă dincoace. A fost un ultimatum de 48 de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
iar când se termină perioada de protocol, la care le dă legea dreptul, chiriașii nu mai pleacă. Mircea Geoană e cel mai faimos caz. Lui i-a trebuit întotdeauna o funcție ca să nu plece de-acolo. Petre Roman... Prima lui nevastă, de care s-a despărțit de mult, nu a plecat nici acum de-acolo. Este în nu știu câte procese cu RAAPPS-ul. Îmi amintesc o discuție pe care am avut-o cu el, care nu e un om lipsit de calități
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am transmis așa ceva... Însă nu aveau nicio cale de a exercita vreun control direct. Și a fost destul s-o dăm pe prima, că două-trei zile mai târziu, în mod spontan, niște oameni dintr-un spital s-au apropiat de nevasta unui ziarist care era doctoriță și i-au spus : „A, am văzut că s-a dat la TVR o casă a lui MĂgureanu. Știm și noi altă casă a lui MĂgureanu, la noi în comună“. Aceasta era o casă conspirativă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e agenda anticomunistă pragmatică. Cu ce am fost sufocați tot timpul ? Cu agenda asta anticomunistă sim‑ bolică. E bună și ea. Și pe mine m-a enervat extraordi‑ nar faptul că din Academie nu fuseseră dați afară decât Ceaușescu și nevastă-sa, care fuseseră împușcați. Și toți ceilalți au rămas. Academia fusese clar o instituție poli‑ tică, epurată politic, în care nu puteai să intri decât dacă erai membru de partid. Când s-a creat SAR, Societatea Academică din România, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
responsabil al gazetei Nistor Fetilă, iar mai târziu dr. Ion Iacoban; Tipografia Astra, iar din aprilie 1926 - Hornik - Birubaum strada I. Flondor nr.1 - Cernăuți. „A murit Lenin” titrează Cuvântul Țărănimii din 3 februarie 1924, unde citim: „Ajutat de o nevastă cuminte și cu pricepere pentru străduințele înalte ale soțului ei, nevastă sârguincioasă și cumpătată cum puține se mai găsesc astăzi, în mijlocul atâtor patimi și atâtor porniri sălbătăcite de război, Lenin a avut în creierul și pe umerii săi conducerea cea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Tipografia Astra, iar din aprilie 1926 - Hornik - Birubaum strada I. Flondor nr.1 - Cernăuți. „A murit Lenin” titrează Cuvântul Țărănimii din 3 februarie 1924, unde citim: „Ajutat de o nevastă cuminte și cu pricepere pentru străduințele înalte ale soțului ei, nevastă sârguincioasă și cumpătată cum puține se mai găsesc astăzi, în mijlocul atâtor patimi și atâtor porniri sălbătăcite de război, Lenin a avut în creierul și pe umerii săi conducerea cea mare și anevoioasă a unei republici sovietice rusești. Dar, „în vâltoarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și lucrată din lână în casă, prin fusta cea slabă, țesută în fabrică, cumpărând-o pe bani gata și pe datorie din dughenile negustorilor. În unele comune nu mai vezi ștergarul cel frumos țesut în 5 și 7 ițe de nevestele noastre, ci tulpane din dughene. Cultivarea și prelucrarea inului și a cânepei mai că înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
verdele crud”, „aerul blând, visător, mereu proaspăt”; ordinea „chezaro-crăiască”, „mobilele și detaliile din case”,”bucătăria cu ingredientele culese chiar de la Cernăuți”,”apa cristalină, mereu proaspătă”, „laptele cu miros de floare rară”, „schitul ori biserica voievodală vizitate”, „copiii, fetele, bărbații și nevestele lor - mereu proaspete și frumoase, ca și odraslele și însoțitorii lor.” Bucovina e interesantă și ispititoare din multe puncte de vedere. Pe mine, spuneam în prefață, m-a îmbogățit presa bucovineană, cea din Cernăuți mai întâi. Unele ziare, astăzi, pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lucru pe șantiere, n-a fost lună în care să nu fiu chemat la Securitate, măcar o dată. Să le spun ce știu. Să devin informator. A fost o tortură continuă: după paisprezece-șaisprezece ore de muncă, să te prezinți la Securitate! Nevastă-mea plîngea, temîndu-se, de fiecare dată, să nu fiu închis iarăși. Dar oare nu eram, cu toții, într-o închisoare numită comunism?" Gheorghe Măntăluță (n. 1928), din Săveni, este o victimă conștientă, știa că-i pasibil de pedeapsă, pentru omisiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost împroprietărit? Știți voi că tata a fost prizonier de război și este veteran și invalid?" Această frază îi va fi fatală: va suferi o condamnare de 3 ani petrecuți în cincisprezece pușcării. Îi va fi confiscată averea, inclusiv casa. Nevasta plătea chirie lunară pentru că locuia în casa ei. Olimpiu Scutelnicu (n. 1927), agricultor și meseriaș, un luptător, era membru în gruparea albastră, se ocupa cu multiplicarea manifestelor cu ajutorul unor matrițe sculptate artizanal în plumbul de la acumulatoarele radio. Din 1947 pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a divorțat, prietenului de care s-a rupt, asociatului pe care l-a tîrît la tribunal; aportul noului, inovația cea mai de seamă este că, pentru a distruge un ins, ei nu merg la certații ci la prietenii lui, la nevastă, la copii, la ibovnice, la cei pe care-i iubește și-n care și-a pus, omenește, prostește, încrederea și setea de afecțiune". În delirul anchetei, cu Nu în brațe, gîndul îi poposește la afirmația lui Nae Ionescu, că cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ei n-au venit cu răzbunare, dar ei, comuniștii au ce au cu național-țărăniștii. Eu, cînd m-am dus în casă la bătrînul ăsta... Primul, eu m-am spovedit în casă la un învățător. Era de față și el, și nevastă-sa. Țărănistul ăsta, Joian, pe care-l persecutasem în '46. Amîndoi, învățători. La ei m-am dus să le spun. Și el a spus: Mă, Franț, mă, dacă ar fi toată lumea ca tine, ce bine ar fi! Altul, dacă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dragi și care au rămas afară, neștiind și nu vei ști nici o clipă. Abia după aproape două luni, cînd am primit dreptul la primul pachet și nu știu cum au lăsat chestia aceasta -, pe un borcănel de plastic în care îmi pusese nevasta miere, a pus și o etichetă, miere plus polen, și am văzut scrisul ei. Mi-am dat seama că este bine și că, în sfîrșit, nu a avut nici o veste. Pentru mine eticheta aceea a fost cît o scrisoare imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că scăpaseră doar cu atîta. În ziua în care se strînseseră destule adeziuni și urma să se declare oficial constituirea gospodăriei agricole colective, țăranii și-au dat din nou în petic. S-au adunat dis-de-dimineață la primărie, cu copii, cu neveste, au sechestrat autoritățile locale, au recuperat adeziunile și le-au dat foc. Milițianul care, așa cum îi stă bine unui milițian, își făcuse datoria și fugise la timp, a anunțat raionul, pentru ca, în aceeași zi, responsabilii regionali cu colectivizarea să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rămași în bătătură. Și țăranii supărați pe colectivizarea forțată au aflat în Balta Brăilei azil. Ținutul avea magnetism. Sate întregi au rămas pustiite de bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a-și demonstra priceperea la săpatul gropilor. Alături de Răstoaca și Suraia, ambele din Moldova, se strămutase în lagărul de la Salcia și un sat oltenesc, cu nume de sălbăticie îmblînzită: Urzicuța". Se va întîlni cu cîțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea căsătoriei. În vara aceea, a anului 1962, parcă a plouat cu înștiințări de divorț. Securistul-poștaș, mesager al nevestelor, apărea la punctul de lucru aproape zilnic. Îl vedeam de departe, legănat de arcurile șaretei, tăind cîmpia pe care munceau ieftin și eficient mii de condamnați politici, și încercam să ghicim pe care dintre noi îl va chema să semneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe jar. Cândva, pe la sfârșitul verii lui 1930, s-a auzit că până și proaspătul rege, Carol al II- lea, însoțit de o amantă frumoasă, ar fi asistat câteva ore la un concert, înconjurat de câțiva cancelari și miniștri, alături de nevestele lor, care nu-l scăpau o secundă din priviri pe interpret. Era și ușor să te îndrăgostești de Cristi, devenit repede unul dintre preferații sexului frumos. E drept, nu era un bărbat solid, din acela puternic, care să emane siguranță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
schimb scoate dintr-un sertar un inel cu diamant, cum rar s-a mai văzut. O minunăție de bijuterie care valora probabil cât toată casa pe care o cumpărase și o aranjase pentru iubita lui. — Am să o iau de nevastă, să văd ce-o să mai spui atunci ! Ești nebun, Cristi ? O cunoști de cât timp ? N-au trecut nici două luni de când sunteți împreună, tu chiar nu vezi ? L-a găsit pe un prost cât s-o aducă la oraș
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a mai umplut zilnic, și dragostea sa a început ușor, ușor să se stingă, Cristi realizând că doar poftele carnale îi țineau aproape. Cu cât era mai departe de ea și cu fiecare zi care trecea și nu primea din partea nevestei lui niciun semn, își dădea seama că marea sa poveste de iubire nu avusese loc decât în mintea lui naivă și fragilă. Ba mai mult, zvonurile legate de aventurile și distracțiile Francescăi l-au enervat peste măsură. A hotărât așadar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai obosit. Eu văd. Dumneata ai intrat în acest război deja obosit. Dumneata n-ai o nevastă care să-ți sară în brațe când ajungi acasă, n-ai copii despre care să visezi că vor crește mari și poate într-o lume mai bună. Matale ai doar muzica, însă muzica nu ți le poate da pe toate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]