10,836 matches
-
externe și a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea, atît goga-cuziștii cît și Iorga erau apropiați de rege și de regimul politic. Întrucît Maniu va fi adesea atacat, atît de către dreapta cît și de către stînga (mai ales de Iorga), din cauza pactului electoral cu Legiunea, credem că este corect să reproducem explicația lui. În mai 1938, atunci cînd a depus mărturie (împreună cu generalul Antonescu și cu Mihai Manoilescu) în procesul intentat lui Codreanu, Maniu a explicat că încheiase pactul electoral cu Legiunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Iorga), din cauza pactului electoral cu Legiunea, credem că este corect să reproducem explicația lui. În mai 1938, atunci cînd a depus mărturie (împreună cu generalul Antonescu și cu Mihai Manoilescu) în procesul intentat lui Codreanu, Maniu a explicat că încheiase pactul electoral cu Legiunea numai ca să dezvăluie abuzurile electorale la care apela întotdeauna birocrația și la care se aștepta. În împrejurările date, era obligatoriu ca două partide politice total diferite [Partidul său Național Țărănist și Legiunea] să adopte aceeași poziție. "Eu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
niciodată să pună mîna pe putere"43, încheia Maniu. Cuvintele acestea erau demne de Maniu. Totuși, în ce măsură trebuie să-și fi pierdut Partidul Național Țărănesc încrederea în propriile lui forțe ca să fie gata să încheie o alianță electorală cu Legiunea! Pactul lor electoral a asigurat desfășurarea unor alegeri libere. Rezultatul a fost dezastruos pentru regim, care nu a reușit să întrunească necesarul de 40% din voturi ca să cîștige alegerile, dar Legiunea a primit mai mult de 16%, devenind al treilea partid
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se năruie"90. Între timp, puterile occidentale negociau un eventual tratat de neagresiune cu URSS și de cooperare împotriva Germaniei naziste. Iorga sesizase dintotdeauna dificultatea încheierii unei asemenea alianțe. Pentru ca, la 23 august 1939, să se răspîndească zguduitoarea veste a Pactului nazisto-sovietic. Acest pact avea să decidă în ultimă instanță soarta "Pămîntului Nimănui din Europa" pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judecînd după prima sa reacție, nu părea atît de alarmat pe cît se manifesta opinia publică. "Rusia", scria el, "a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Între timp, puterile occidentale negociau un eventual tratat de neagresiune cu URSS și de cooperare împotriva Germaniei naziste. Iorga sesizase dintotdeauna dificultatea încheierii unei asemenea alianțe. Pentru ca, la 23 august 1939, să se răspîndească zguduitoarea veste a Pactului nazisto-sovietic. Acest pact avea să decidă în ultimă instanță soarta "Pămîntului Nimănui din Europa" pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judecînd după prima sa reacție, nu părea atît de alarmat pe cît se manifesta opinia publică. "Rusia", scria el, "a încheiat deci un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legionarilor trei ministere în noul său guvern, unul dintre acestea lui Horia Sima, "Comandantul Legiunii". Prim-ministrul era inginerul Ion Gigurtu, un prieten al Axei, iar ministru de Externe era Mihai Manoilescu. Toate acestea nu au dus la modificarea aranjamentelor pactului sovieto-nazist; era (cum îi spunea Manoilescu) "guvernul Disperării Regale". Odată cu căderea Franței și retragerea britanicilor de pe continent, spada care apăra România Mare a căzut. A urmat o săptămînă încordată. Toată lumea simțea apropierea tragediei 8. Doamna Liliana își amintea starea de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Cernăuțiului îi avertizase să plece cît timp o mai puteau face. În cursul după-amiezii, Iorga a fost convocat la Consiliul de Coroană. Aici a aflat că Stalin primise de la Hitler undă verde în privința ultimei sale obligații contractuale inclusă în pactul dintre ei, Basarabia și nu numai atît9. Ultimatumul sovietic era concis și lipsit de echivoc, reclamînd transferarea teritoriului în cel mai scurt timp. Așa cum le-a spus Iorga alor lui, la Consiliul de Coroană fuseseră prezente toate "somitățile" regimului. Regele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decît adoptarea totală a liniei germano-italiene. Acestea erau, în viziunea lui Antonescu, necesitățile de moment ale României. Singura protecție pe care o putea prefigura acum pentru România era o garanție din partea Germaniei și a Italiei. Ulterior, România se va alătura Pactului Tripartit dintre Germania, Italia și Japonia. Nici una din aceste soluții nu-i erau pe plac, dar acest patriot dîrz a înțeles că nu putea face întotdeauna ceea ce ar fi vrut să facă și nici măcar să facă ceea ce ar fi trebuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui Iorga din aceste zile întunecate. El nu a crezut niciodată în durabilitatea pactului sovieto-nazist și nu se îndoia nici de victoria în cele din urmă a Aliaților asupra nazismului. Acestea aveau atît temeiuri istorice și se bazau totodată pe credința lui Iorga că era ceva inevitabil și în beneficiul omenirii. Odată cu fondarea Statului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
3 martie 1937 128 C. A. MacCartney, October Fifteenth, vol. 1, p. 346 129 Iorga, Pentru Italia și ce ne leagă cu Italia, București, 1935 130 Într-un editorial, "Neamul românesc", din 14 februarie 1934), Iorga își exprima îndoielile în privința pactului balcanic: "Ghazi" (Atatürk) nu era omul care să apere Timișoara și Oradea de unguri și să deplîngă absența Bulgariei 131 "Neamul românesc", 12 și 22 iunie 1934 132 Memorii, vol. VII, p. 41 133 Ambasadorul francez în România din timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
propriilor iluzii. Fiindcă, În acel moment, Stalin nu mai avea nevoie de permisiunea Occidentului pentru a face tot ce poftea În estul Europei; britanicii, cel puțin, au Înțeles perfect acest lucru. Teritoriile estice cedate lui Stalin prin protocoalele secrete ale pactelor sovieto-naziste din 1939 și 1940 se găseau din nou În mâinile Uniunii Sovietice: când a avut loc Întâlnirea de la Yalta (4-11 februarie 1945), „Comitetul Lublin” (comuniștii polonezi care au sărit din trenul de aprovizionare al Armatei Roșii direct la cârma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subversiunii și protestelor violente - a creionat un „bolșevism” esențialmente ostil și străin. Patru ani de alianțe dificile și controversate de tip „Front Popular” au atenuat Întrucâtva această impresie, În ciuda proceselor și execuțiilor În masă din aceeași perioadă În URSS. Dar Pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 și ajutorul dat de Stalin lui Hitler pentru dezmembrarea vecinilor comuni În anul următor au subminat considerabil avantajul propagandistic câștigat În anii Frontului Popular. Numai eroismul Armatei Roșii și al cetățenilor sovietici Între 1941 și 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la rândul lor obiective rusești străvechi. Primul țel era teritorial: Stalin urmărea recâștigarea zonelor pierdute În 1918 prin Tratatul de la Brest-Litovsk și doi ani mai târziu, În cursul războiului cu Polonia. Acest scop fusese parțial atins prin clauzele secrete ale pactelor cu Hitler din 1939 și 1940. Restul era posibil grație deciziei lui Hitler de a invada Uniunea Sovietică În iunie 1941, ceea ce a permis Armatei Roșii să ocupe la rândul ei teritorii disputate, În cursul marșului spre Berlin. Astfel, când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Partidului Comunist din Cehoslovacia, semnalând faptul că Stalin renunțase definitiv la strategia anterioară, acceptând inevitabilitatea confruntării, și nu a Înțelegerii, cu Vestul. În umbra evenimentelor de la Praga, Franța și Marea Britanie au extins Tratatul de la Dunkerque, semnând la 17 martie Pactul de la Bruxelles, prin care Regatul Unit, Franța și țările Beneluxului Își promiteau sprijin militar reciproc În cazul unui atac. Nimic nu-i mai oprea pe liderii occidentali, iar Conferința de la Londra a convenit rapid ca vestul Germaniei să beneficieze de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidele socialiste independente din Est (adică acei socialiști care nu voiau să coopereze cu camarazii comuniști) nu erau admise În organizațiile socialiste internaționale, pe motiv că Împiedicau alianța forțelor „progresiste”. Acasă erau supuși jignirilor și violenței. Chiar și atunci când acceptau pactul comunist, situația nu era cu mult mai bună: În România, la congresul reunit al celor două partide din februarie 1948, liderul comunist Ana Pauker i-a acuzat pe colegii foștii socialiști că slujesc guvernele reacționare prin sabotaj și „calomnii” antisovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simt o schimbare subtilă În atitudinea sovieticilor: nu pot să o definesc, dar mă face să cred că războiul ar putea Începe fulgerător”. Aceasta e atmosfera În care Congresul american a promulgat legislația Planului Marshall, iar Aliații europeni au semnat Pactul de la Bruxelles, la 17 martie 1948. Acest pact, Însă, era un tratat tipic pe 50 de ani care angaja Marea Britanie, Franța și țările de Jos să „colaboreze Întru sprijin reciproc În cazul unei noi agresiuni germane”, În vreme ce politicienii europeni se simțeau din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pot să o definesc, dar mă face să cred că războiul ar putea Începe fulgerător”. Aceasta e atmosfera În care Congresul american a promulgat legislația Planului Marshall, iar Aliații europeni au semnat Pactul de la Bruxelles, la 17 martie 1948. Acest pact, Însă, era un tratat tipic pe 50 de ani care angaja Marea Britanie, Franța și țările de Jos să „colaboreze Întru sprijin reciproc În cazul unei noi agresiuni germane”, În vreme ce politicienii europeni se simțeau din ce În ce mai expuși pericolului sovietic. În această privință erau extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o strategie de apărare comună, o Uniune Europeană Occidentală, având În vedere că securitatea britanică nu mai putea fi separată de cea continentală - o ruptură grăitoare de gândirea britanică din trecut. Această Uniune Europeană Occidentală a fost inaugurată oficial prin Pactul de la Bruxelles, dar, așa cum Îi explica Bevin lui Marshall Într-un mesaj din 11 martie, un astfel de aranjament era incomplet dacă nu se urmărea securitatea nord-atlantică În ansamblul ei - remarcă la care Marshall a fost cu atât mai sensibil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un mesaj din 11 martie, un astfel de aranjament era incomplet dacă nu se urmărea securitatea nord-atlantică În ansamblul ei - remarcă la care Marshall a fost cu atât mai sensibil cu cât Stalin tocmai Încerca să forțeze semnarea unui pact de „neagresiune” Între Norvegia și Uniunea Sovietică. și atunci, insistențele lui Bevin, la Washington au avut loc convorbiri secrete Între reprezentanții britanici, americani și canadieni În vederea unui tratat de apărare atlantică. Pe 6 iulie 1948, la zece zile de la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convorbiri secrete Între reprezentanții britanici, americani și canadieni În vederea unui tratat de apărare atlantică. Pe 6 iulie 1948, la zece zile de la Începutul blocadei Berlinului și imediat după excluderea Iugoslaviei din Kominform, convorbirile au fost deschise și altor membri ai Pactului de la Bruxelles, printre care și francezilor, nemulțumiți să descopere că anglo-americanii au aranjat din nou ordinea mondială pe la spatele lor. Până În luna aprilie a anului următor, Pactul Nord-Atlantic (North Atlantic Treaty Organisation - NATO) a fost semnat de Statele Unite, Canada și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după excluderea Iugoslaviei din Kominform, convorbirile au fost deschise și altor membri ai Pactului de la Bruxelles, printre care și francezilor, nemulțumiți să descopere că anglo-americanii au aranjat din nou ordinea mondială pe la spatele lor. Până În luna aprilie a anului următor, Pactul Nord-Atlantic (North Atlantic Treaty Organisation - NATO) a fost semnat de Statele Unite, Canada și zece state europene. NATO reprezenta un proiect remarcabil. Până În 1947, puțini și-ar fi imaginat că Statele Unite se vor angaja Într-o alianță militară europeană. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i drept, În Congresul american mulți au ezitat să aprobe Articolul V (care Îi obliga pe membrii NATO să se sprijine reciproc dacă erau atacați), iar Tratatul a fost promulgat după trei luni de discuții, pentru că era Înfățișat ca un pact atlantic de apărare, și nu ca o alianță euro-americană. Apărând inițiativa guvernului În fața Senatului, Dean Acheson n-a uitat să sublinieze că America nu va desfășura trupe numeroase În Europa. și aceasta era, Într-adevăr, intenția americanilor. Dacă Statele Unite se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ultimii trei ani pe cale diplomatică. Olandezii și belgienii vedeau și ei În NATO o stavilă În calea viitorului revanșism german. Italienii au fost incluși pentru a consolida popularitatea locală a lui Alcide De Gasperi În fața opoziției comuniste. Englezii priveau Pactul Nord-Atlantic ca pe un succes manifest În lupta pentru implicarea Statelor Unite În apărarea europeană. Iar administrația Truman a prezentat acest acord Congresului - și americanilor În general - ca pe o barieră În calea agresiunii sovietice În zona Atlanticului de Nord. De unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor la o acumulare de forțe umane și materiale nemaivăzută pe timp de pace. Generalul Eisenhower s-a Întors În Europa În calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate, iar În Franța și Belgia au apărut state-majore și birouri administrative ale NATO. Pactul Nord-Atlantic era acum, fără Îndoială, o alianță. Sarcina sa principală era ceea ce strategii militari numesc „apărarea ofensivă” a Europei, și anume confruntarea cu Armata Roșie În centrul Germaniei. Consiliul NATO Întrunit la Lisabona În februarie 1952 a decis că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război mondial se afirma ocazional, din idealism, că viitorul Europei stătea În unirea părților ei disparate. Războiul Însuși, În loc să spulbere asemenea viziuni optimiste, părea să le fi alimentat: după cum insista Aristide Briand, politician francez și entuziast autor de propuneri și pacte europene, venise timpul ca vechile rivalități să fie uitate, iar oamenii să gândească, să vorbească și să simtă ca niște europeni. În 1924, economistul francez Charles Gide și alți semnatari de pe tot continentul au lansat un Comitet Internațional pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]