15,863 matches
-
alfabetului, în Ioan Neculce, 1923, p. 233) Moldovean mehenghi și caustic, de o delicioasă îndărătnicie, personajul pare desprins dintr-un „cânticel“ de Alecsandri. I-ar fi stat bine lângă Nae Postuleanu, „paraponisitul“ din 1866, care-și „recomenda meritele pe altarul patriei spre a fi integrat în vreun cerbiciu public“ și-și semna petiția „umilit și respectiv cerb“. Deși pretinde a-și fi însușit la perfecție „slovele latinești și troposul obicinuit astăzi prin cancelerii“, solicitantul mai folosește, după cum se vede, unele litere
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de fapt, fie spus în paranteză, o vină imputabilă exclusiv neogoticului. Multe clădiri bine cunoscute seamănă cu ceea ce nu te aștepți și uneori, mai grav decât asta, cu ceea ce nu s-ar cuveni... Opera din Paris - cu un șemineu. „Altarul Patriei“ de la Roma - cu o mașină de scris. Biblioteca Universității berlineze - cu un scrin (așa i se și zice: „die Kommode“). Crematoriul din București - cu o zaharniță. Cazinoul din Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a vrut
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
evenimentele dureroase din anul 1940. A fost înălțat la gradul de sublocotenent al armatei române 10, prin Decret Regal, publicat în Monitorul Oficial, nr 108 din data de 10 mai 1942. Fiind considerat un element capabil, un militar adevărat, devotat patriei, va fi dizlocat la Batalionul de Gardă al mareșalului Ion Antonescu, în calitate de aghiotant personal. Nu va onora această funcție, deoarece va cere să plece pe frontul sovietic, participând la operațiunile militare în perioada februarie 1943 și mai 1944. A fost
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
al X-lea cînd Spania arabă abandonează acest nume iar atributul hispanicității este atribuit spațiului imaginar și politic al creștinilor. Totodată încep să se afirme și pretențiile de suveranitate ale regilor creștini din nordul Peninsulei, care consideră uzurparea musulmană a patriei lor drept nulă și neavenită. Pentru a stabili clar acest principiu, Ramiro al II-lea se intitulează rege-împărat; succesorul său își va lua titlul de bazileus, urmînd ca Alphonse VI să definitiveze mai explicit concepțiile politicii iberice declarîndu-se "împărat al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al XVI-lea deja, a atras după sine trezirea conștiinței naționale, atît în ceea ce privește elitele, cît și masele largi. Spaniolii aveau cunoștință de faptul că dețineau spații ce alcătuiau o țară imensă. Colonii-pionieri nu ignorau contribuția lor colectivă la pregătirea acestei patrii, iar nobilii hidalgo știau de asemenea că ei reprezintă brațul de fier al unei mari puteri centrale ce-ar fi putut foarte bine să se abțină de la a-i recompensa cu concesiuni și fiefuri personale.100 Aceste elemente de ordin
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau Istanbul.103 Cît despre morisques, iată ce spune Miguel de Cervantes, printr-unul din personajele sale, Ricote, revenit clandestin în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău văzuți. Căci, dacă Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia renunță în mod brutal la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
epoca societăților agrare, elitele sociale au trăit pînă la un moment dat în-tr-un univers fără frontiere, univers în care atît monarhii savanți ai Evului Mediu, cît și umaniștii Renașterii corespondau în latină, împărțeau aceleași interese, se simțeau membri ai unei patrii unice care nu avea nimic de-a face cu regatul de care aparțineau cu totul întîmplător. În același fel, burghezii sau nobilii se considerau înrudiți mai curînd cultural și social decît politic. O mărturie clară a cestui fel de trecut
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Isere.156 În Elveția romandă, de asemenea, franceza a uzurpat pe spații ample graiurile franco-provensale încă din 1800. În mod evident, tiparul a făcut mai mult decît statul, pentru a impune franceza. Faptul este încă o dată confirmat de exemplul german. Patrie a tiparului, Germania îi datorează acestuia deosebit de rapida consolidare a idiomului de referință comună. Și tot datorită acestui fapt, burghezia germană, cea universitară în special, se convinge de faptul că în absența statului centralizator nu are altă identitate decît cea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acestei socializări războinice va cuprinde cea mai mare parte a țărilor europene, con-strînse să adopte noul dispozitiv. Cu toate acestea, teribila sa notorietate nu împiedică reluarea unor vechi practici ca, de exemplu, la 11 iulie 1792, cînd adunarea legislativă declară "Patria în primejdie" pentru a justifica anticipat anexările viitoare, cînd revoluționarii vor reactualiza noțiunea de frontiere naturale. Toate acestea aveau un precedent în Vechiul Regim, prin Testamentul politic al lui Richelieu; fuseseră aplicate du-pă tratatul de la Utrecht, pentru a delimita provincia
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
simplu cadru instituțional și juridic: ea nu este altceva decît un "corp de asociați trăind în virtutea unor legi comune și reprezentați prin aceeași legislatură 201". Cu iacobinii însă, ea se va remodela în grandiosul proiect al Națiunii universale, al viitoarei patrii a libertății în care oamenii vor învăța să renunțe la propriile interese pentru a se devota interesului public. Prima dintre aceste concepții este doar formalistă, în vreme ce a doua suscită pur și simplu teama. Ea te face să te gîndești la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
interesului public. Prima dintre aceste concepții este doar formalistă, în vreme ce a doua suscită pur și simplu teama. Ea te face să te gîndești la acel pasaj în care Rousseau arată cu degetul "pe acești pretinși cosmopoliți care, justificîndu-și dragostea de patrie prin dragostea față de speța umană se laudă că iubesc pe toată lumea, pentru a avea dreptul de a nu iubi pe nimeni 202". O dată cu aceasta, o rațiune și mai imperioasă explică faptul că Europa nu s-a recunoscut multă vreme în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
limpede totodată că viziunea etnoculturală asupra naționalității a alimentat și xenofobia țărilor cu organizare statală cînd acestea s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării și a Europei de Vest în general. În sens mai larg, concepția etnoculturală asupra națiunii n-a încetat să infiltreze resentimentul naționalist și șovin în orice societate, chiar și în acelea unificate politic dar, în mod
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
celor care vor să se constituie ca atare (1865); în perioada 1870-1914 înțelesul său se va fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de patrie provenit din latină, în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o atribuie și Rousseau însă, peste încă două secole, va căpăta semnificații noi: apartenența afectivă la o națiune mai vastă reprezentată printr-un
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ireproșabil, în secolul al XVI-lea, devenind apoi atributul strict al revoluționarului francez. De asemenea, patriotismul își capătă prima sa denumire în Anglia în jurul ani-lor 1720, desemnînd din acest moment o atitudine afectivă și morală de angajament activ în interesul patriei. În Franța, abia pe la 1750 va căpăta această semnificație. În sfîrșit, "patriotismului de Stat"241, îi va urma, după căderea lui Napoleon, un alt tip de atașament, ostil puterii restaurate, care opune patriei legale și factice a politicienilor republicani, o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și morală de angajament activ în interesul patriei. În Franța, abia pe la 1750 va căpăta această semnificație. În sfîrșit, "patriotismului de Stat"241, îi va urma, după căderea lui Napoleon, un alt tip de atașament, ostil puterii restaurate, care opune patriei legale și factice a politicienilor republicani, o patrie reală, primordială și nativă. Ar trebui să completăm acest glosar, menționînd șovi-nismul242, jingoismul britanic care îi este pereche 243 sau, întor-cîndu-ne puțin în timp, să apreciem subtilitatea germană, de exemplu, care distinge
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În Franța, abia pe la 1750 va căpăta această semnificație. În sfîrșit, "patriotismului de Stat"241, îi va urma, după căderea lui Napoleon, un alt tip de atașament, ostil puterii restaurate, care opune patriei legale și factice a politicienilor republicani, o patrie reală, primordială și nativă. Ar trebui să completăm acest glosar, menționînd șovi-nismul242, jingoismul britanic care îi este pereche 243 sau, întor-cîndu-ne puțin în timp, să apreciem subtilitatea germană, de exemplu, care distinge națiunea culturală și etnică (Nationa-lität) de Staatsangehörigkeit, simpla
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
caracterul lor național avant la lettre au ajutat la prefigurarea naționalismelor politice. Aceasta se mai poate vedea încă și în zilele noastre, cînd patriarhul Belgradului se substituie președintelui Milosevic pentru a-i asigura pe separatiștii sîrbi din Bosnia de susținerea patriei unice. Cel puțin, așa a declarat prin intermediul purtătorului său de cuvînt atunci cînd a vizitat capitala Pale, la 9 august 1994: "Biserica ortodoxă nu face nici o deosebire între sîrbii din partea aceasta a Drinei [Bosnia] și cei de cealaltă parte; oamenii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Bisericii care se întind de la Roma la Bologna (3,1 milioane), în sfîrșit, Regatul Neapolelui sau al celor două Sicilii (9,1 milioane). Aceste identități manifestă o tendință naturală de a subzista: cei care le populează continuă să-și conceapă patria ca pe un fel de caleidoscop politic. Germanii se referă la Italia printr-o formă de plural (italian semnificînd Italiile, așa cum am spune Americile). Chiar mulți dintre italieni tind să-și imagineze același lucru 263 de vreme ce omogenizarea lor lingvistică este
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
marchează triumful naționalismului de stat în toată plenitudinea sa. Paradoxul însă constă în faptul că tot el va duce destul de repede la un crepuscul al acestei fervori în care stînga și dreapta tocmai se uniseră în cultul necondiționat al fiecărei patrii. Anul 1917 va marca ruptura între două epoci. Masacrul îmbrăcat în masca sacrificiului pentru cauza unei libertăți concepute diferit în cele două tabere va continua cu o intensitate mai mare decît oricînd. Poate că tocmai în acest context, popoarele angajate
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fi trecut mai întîi prin Franța"276, la Napoleon III care consideră Franța drept "o santinelă înaintată, și primul pion al civilizației"277, și în manualul de istorie al lui Ernest Lavisse unde Franța este numită "cea mai umană dintre patrii"278. Cu siguranță acest tablou naiv ar trebui completat prin cîteva tușe mai puțin luminoase, menționînd rasismul contelui Gobineau, doctrinele celtice ale lui Amédée și Augustin Thierry, ciudățeniile antropometrice ale doctorului Bertillon care, în 1916, pretindea că distinge spionii germani
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va încerca în 1899 să-l antrenze pe generalul Roglet într-un marș pe Elysée în numele unui proiect republican antiparlamentar, Déroulède contribuie la formarea unui sentiment populist al națiunii care transcende politica. "Arca sfîntă"281, care este armata pentru adepții patriei tradiționale, va înceta încetul cu încetul de a mai fi respinsă de către susținătorii națiunii cetățenești, "naționalismul militar" fiind și-așa destul de ridicol, împodobit cu haina tricoloră a patriotismului de paradă de la 14 iulie, cu albume ilustrate din care copiii învață
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ar putea explica prin influența Bisericii, prin încurajarea la raliere cu regimul republican proslăvit în 1892 de către papa Leon XIII, după ce cardinalul Lavigerie legase contracte cu Jules Ferry și Jules Grévy în 1883. În schimb, traiectoria laicilor cuprinși de misticismul patriei spirituale rămîne mai enigmatic, chiar dacă grație lui naționalismul francez depășește criza suscitată de separarea Bisericii și Statului pentru a atinge apoi nivelul sublimului în anii ce preced războiul din 1914-1918. Cel mai celebru dintre acești convertiți este desigur Charles Péguy
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu trupele coloniale batjocorite de Péguy. Servind mai întîi ca simplu soldat în Congo și apoi în Mauritania își va stabili astfel pentru totdeauna drumul său. El ajunge să considere meseria militară drept o scuză, o dăruire de sine față de patrie prin excelență, străină de trivialitățile lumii civile și politice, în cele din urmă un fel de morală pe care o va proclama în 1912 în Chemarea la arme. Un an mai tîrziu își va face convertirea și mai explicită în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va proclama în 1912 în Chemarea la arme. Un an mai tîrziu își va face convertirea și mai explicită în Drumul centurionului, în care va opera o fuziune a națiunii-patrie cu religia ancestrală și cu datoria de a spăla onoarea patriei batjocorite de către Prusia. Fără frica de a profera o monstruozitate el afirmă chiar că dragostea nu poate avea altă justificare decît aceea de a furniza luptători patriei. Și el va cădea în primele lupte din 1914, transformîndu-se astfel în martir
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fuziune a națiunii-patrie cu religia ancestrală și cu datoria de a spăla onoarea patriei batjocorite de către Prusia. Fără frica de a profera o monstruozitate el afirmă chiar că dragostea nu poate avea altă justificare decît aceea de a furniza luptători patriei. Și el va cădea în primele lupte din 1914, transformîndu-se astfel în martir al naționalismului sacralizat al Marelui Război și în model venerat de multe generații de ofițeri ce se aflau în căutarea unui ideal marțial. Cu totul altfel stau
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]