KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...424 425 426 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

am întrebat pe un ofițer, care mi-a spus că totul e întocmai așa. — E așa pentru că se trage de la mare distanță. — Știi să tragi? — N-am tras niciodată. — Nici chiar să încarci un pistol nu te pricepi? Nu mă pricep. Adică îmi dau seama cum s-ar face, dar niciodată n-am încărcat cu mâna mea vreunul. — Asta-i, nu te pricepi pentru că în treaba asta este nevoie de practică! Ascultă-mă, ca să știi cum se face: în primul rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Știi să tragi? — N-am tras niciodată. — Nici chiar să încarci un pistol nu te pricepi? Nu mă pricep. Adică îmi dau seama cum s-ar face, dar niciodată n-am încărcat cu mâna mea vreunul. — Asta-i, nu te pricepi pentru că în treaba asta este nevoie de practică! Ascultă-mă, ca să știi cum se face: în primul rând, cumperi pulbere bună pentru pistoale, să nu fie umedă (se zice că nu trebuie să fie umedă, ci foarte uscată), închisă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințul, râzând. N-avem motiv să ne batem! O să-i ofer scuzele mele și gata. Dar, dacă-i să ne batem, atunci o să ne batem! N-are decât să tragă cu pistolul în mine; chiar vreau asta. Ha-ha! Acum mă pricep să încarc pistolul! Dumneata te pricepi să încarci pistoale, Keller? Mai întâi trebuie să cumperi pulbere de pistol, care să nu fie umedă, nici grăunțoasă precum cea cu care se trage cu tunul, apoi trebuie să pui pulberea, să rupi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ne batem! O să-i ofer scuzele mele și gata. Dar, dacă-i să ne batem, atunci o să ne batem! N-are decât să tragă cu pistolul în mine; chiar vreau asta. Ha-ha! Acum mă pricep să încarc pistolul! Dumneata te pricepi să încarci pistoale, Keller? Mai întâi trebuie să cumperi pulbere de pistol, care să nu fie umedă, nici grăunțoasă precum cea cu care se trage cu tunul, apoi trebuie să pui pulberea, să rupi o bucată de pâslă dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Lebedev. Căci de mireni nici măcar nu s-a atins. Nici un mirean la un număr de șaizeci de călugări și asta-i o idee teribilă, o idee istorică, o idee statistică la urma urmei, și din asemenea fapte cel care se pricepe recreează istoria; căci se calculează cu precizie matematică cum că clerul trăia de cel puțin șaizeci de ori mai bine și mai îmbelșugat decât restul omenirii de atunci. Și, poate, era de cel puțin șaizeci de ori mai gras decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ghicit ieri că am «vise urâte»; chiar cu aceste cuvinte, mi-a spus că la Pavlovsk «tulburarea mea și visele» se vor schimba. Și de ce visele, mă rog? Ori e medic, ori într-adevăr e neobișnuit de inteligent și se pricepe să ghicească multe. Dar că în cele din urmă e «idiot», nu mai încape îndoială.) Ca un făcut, chiar înaintea venirii lui am avut un vis groaznic (de altminteri, unul dintre cele pe care acum le am cu sutele). Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
el bolnav și nu putea ieși din casă. Aprofundam atât de mult fiecare amănunt, mă interesam de orice zvonuri, încât, mi se pare, am ajuns un bârfitor. De pildă, nu înțelegeam cum acești oameni, având atâta viață dinainte, nu se pricep să ajungă bogătași (de altfel, nici acum nu înțeleg). Am cunoscut un om sărman, despre care mai apoi mi s-a povestit că a murit de foame și, îmi amintesc, acest lucru m-a scos din fire; dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu «ultimele» concluzii, cifre sau orice altceva, care n-au legătură cu... cu... ei bine, cu ceea ce-l înnebunește pe el; l-aș ruga pe domnul Rogojin să-mi ierte această expresie, considerându-mă un prost literat, care nu se pricepe să-și exprime ideea. Cu toată lipsa lui de amabilitate, mi s-a părut că e un om cu scaun la cap și care poate înțelege multe, deși prea puțin îl interesează problemele altora. Nu i-am făcut aluzie la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trebuie să remarc că, în sine, această idee nu este prea generoasă). Dar fie! Admit că astfel, adică fără devorarea neîntreruptă și reciprocă a ființelor, lumea nu a putut fi nicidecum concepută; sunt chiar de acord să admit că nu pricep nimic din această rânduială a lucrurilor; în schimb, iată ce știu cu siguranță: de îndată ce am fost lăsat să conștientizez că «exist», ce mă privește pe mine că lumea a fost concepută cu greșeli și că altfel nu poate rezista? În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Poate că o fi așa, de-abia putu prințul să îngaime; inima îi tremura teribil și i se zbătea în piept. — Eram sigură că o să înțelegi, continuă ea cu un aer plin de importanță. Prințul Ș. și Evgheni Pavlovici nu pricep nimic cu privire la aceste două minți. Nici Alexandra; în schimb, imaginează-ți, maman a înțeles. — Semeni foarte bine cu Lizaveta Prokofievna. — Cum asta? Chiar așa? se miră Aglaia. — Zău că-i așa. Îți mulțumesc, spuse ea după o clipă de gândire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și-l amenința, precum și crâmpeie din foiletonul pe care îl știți. Generalul a decis că e nevinovat. Pentru ca să ne informăm complet, l-am trezit, l-am înghiontit din greu până a deschis ochii; de-abia a fost în stare să priceapă despre ce-i vorba; a căscat gura, era buimac de pe urma beției, expresia feței îi era neghioabă și inocentă, chiar idioată; nu-i el! — Ah, cât mă bucur! oftă bucuros prințul. Totuși, mi-era frică pentru el. — Vă era frică? Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se pare că acolo e într-adevăr ceva serios, chiar din partea ei. Se zice că râde de prinț cât o țin puterile, din zori și până în noapte, ca nu cumva să lase să se înțeleagă ceva, dar cu siguranță se pricepe să-i șoptească în fiecare zi câteva vorbe pe furiș, pentru că el umblă cu capul în nori și strălucește... Se zice că-i teribil de caraghios. Tot de la ele am aflat. Mi s-a părut că și de mine își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Aglaiei? Nu știi ce caracter are; i-ar întoarce spatele celui mai de vază dintre logodnici și-ar fugi să moară de foame într-un pod cu cine știe ce student. Ăsta-i visul ei! Niciodată n-ai fost în stare să pricepi că, în ochii ei, ai fi devenit interesant dacă te-ai fi priceput să suporți cu tărie și mândrie situația noastră. Prin-țul a prins-o în cursă pentru că, în primul rând, nu ținea deloc s-o prindă și, în al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vază dintre logodnici și-ar fugi să moară de foame într-un pod cu cine știe ce student. Ăsta-i visul ei! Niciodată n-ai fost în stare să pricepi că, în ochii ei, ai fi devenit interesant dacă te-ai fi priceput să suporți cu tărie și mândrie situația noastră. Prin-țul a prins-o în cursă pentru că, în primul rând, nu ținea deloc s-o prindă și, în al doilea rând, pentru că toți îl consideră un idiot. Ei îi place acum că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cursă pentru că, în primul rând, nu ținea deloc s-o prindă și, în al doilea rând, pentru că toți îl consideră un idiot. Ei îi place acum că-și poate pune toată familia pe jar din pricina lui. E-eh, voi nu pricepeți nimic! — Bine, mai vedem noi dacă pricepem ceva sau nu, mormăi Ganea misterios. Numai că n-aș fi vrut să afle ce-a făcut bătrânul. Credeam că prințul se va abține și nu-i va povesti. Și lui Lebedev i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deloc s-o prindă și, în al doilea rând, pentru că toți îl consideră un idiot. Ei îi place acum că-și poate pune toată familia pe jar din pricina lui. E-eh, voi nu pricepeți nimic! — Bine, mai vedem noi dacă pricepem ceva sau nu, mormăi Ganea misterios. Numai că n-aș fi vrut să afle ce-a făcut bătrânul. Credeam că prințul se va abține și nu-i va povesti. Și lui Lebedev i-a cerut să tacă; nici mie n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îl flată, îl mișcă și îi plăcu foarte mult bătrânului; brusc, generalul se înduioșă, își schimbă fulgerător tonul și se lansă în explicații exaltate și prelungi. Dar prințul, cu toate eforturile, cu toată atenția cu care îl asculta, nu putea pricepe literalmente nimic. Generalul vorbi vreo zece minute, cu căldură, repede, parcă neapucând să-și enunțe mulțimea gândurilor înghesuite în cap; spre sfârșit, ochii i se umeziră chiar de lacrimi; totuși, nu spunea decât fraze fără cap și fără coadă, cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
circumstanțele relative propriu-zis la punctul respectiv... Înțeleg și nu mă plâng câtuși de puțin. — Lebedev, nu cumva te supără ceva? — Deloc, câtuși de puțin, mult stimate prințe! strigă frenetic Lebedev, punându-și mâna la inimă. Dimpotrivă, de-abia acum am priceput că nici prin poziția mea în societate, nici prin dezvoltarea minții și inimii, nici prin acumularea de bogății, nici prin comportarea mea de altădată, nici prin cunoștințe, pe scurt, prin nimic nu merit încrederea dumneavoastră, care mă onorează și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ține morțiș să găsească... lucrul pierdut, în cazuri importante și regretabile: vede că nu-i nimic acolo, că locu-i gol, și totuși îl mai cercetează de vreo cincisprezece ori. — Bine, să zicem așa. Totuși cum s-a întâmplat?... Tot nu pricep, bâigui prințul, derutat. Mai înainte mi-ai spus că nu era acolo, că l-ai căutat în locul acela. Ce, a apărut dintr-odată? — Chiar așa, a apărut dintr-odată. Prințul se uită ciudat la Lebedev. — Dar generalul? întrebă el deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
O, copilul meu, sunt gata să-i sărut picioarele împăratului Alexandru, dar, în ce-i privește pe împăratul prusac și pe cel austriac, nu vor avea parte decât de ura mea veșnică și... la urma urmei... tu nici nu te pricepi la politică!“ Parcă și-ar fi amintit deodată cu cine vorbește. A tăcut, dar mult timp ochii lui încă au mai aruncat scântei. Ei, dacă aș descrie toate aceste fapte (și doar am fost martorul celor mai mărețe fapte), dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințul a venit, dar Aglaia n-a ieșit mult timp, vreo jumătate de ceas, să-l întâmpine, apoi a ieșit și imediat ce a ieșit i-a propus prințului să joace șah; că la jocul de șah prințul nici nu se pricepe să mute și că Aglaia l-a bătut de îndată; a devenit foarte veselă și l-a dojenit pe prinț pentru nepricepere, a râs grozav de el, încât ți-era și milă să te uiți la prinț. Apoi i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spunându-i că nu-i decât un băiețandru și atâta tot. Kolea i-a replicat pe loc că, dacă n-ar respecta-o ca femeie și dacă n-ar ține la propriile lui convingeri, i-ar demonstra repede că se pricepe să răspundă la o asemenea jignire. De altfel, până la urmă Kolea, entuziasmat, a plecat să ducă ariciul, urmat în fugă de Kostea Lebedev; Aglaia n-a putut răbda și, văzând că mesagerul agită cam prea tare coșulețul, a strigat de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințul se simți iarăși distrus. Chiar în clipa aceea intră Aglaia, liniștită și plină de importanță, îi făcu prințului o plecăciune ceremonioasă și își ocupă solemn locul cel mai la vedere de la masa rotundă. Îl privi întrebător pe prinț. Toți pricepură că venise momentul dezlegării tuturor nedumeririlor. — Ai primit ariciul meu? îl întrebă ea pe un ton ferm și aproape supărat. — L-am primit, îi răspunse prințul roșind și încremenind. — Atunci explică-mi iute ce crezi dumneata despre asta? Explicația e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să se plimbe. Cine știe, poate că s-ar fi mulțumit toată viața numai cu atât! (Tocmai de această mulțumire îi era frică, se pare, Lizavetei Prokofievna; o ghicea; de multe se temea ea în sine ei, dar nu se pricepea să-și exprime temerile.) E greu de descris în ce măsură prințul s-a înviorat și a căpătat curaj în seara aceea. Era atât de vesel încât, privindu-l, toți se simțeau și ei veseli; astfel s-au exprimat ulterior surorile Aglaiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu poate, înțeleg, înțeleg... îl întrerupse Ippolit, parcă încercând să devieze cât mai repede discuția. Apropo, zic unii că dumneavoastră înșivă i-ați citit cu glas tare acest galimatias. Într-adevăr, în delir a fost scris și... făcut. Și nu pricep cum poate fi cineva atât de... nu spun crud, căci e înjositor pentru mine... de vanitos și răzbunător ca un copil, ca să-mi reproșeze această Confesiune și să o folosească drept armă împotriva mea! Fiți liniștit, nu la dumneavoastră mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]