10,795 matches
-
încă și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16: funcția reproductiv-mimetică (amintirea), focalizată pe "conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu pricina, resuscitându-le într-o altă formă, mult mai laborioasă. Încercând să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei involuntare, de vreme ce sugerează existența unui raport de cauzalitate între aspectul degradat al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
schimb, e descrisă de la bun început drept "produsul unei structuri organice" și al unei "fiziologii normale în jocul tuturor funcțiilor sale", așa încât prezența activă a morții ("latentă, infuză și permanentă") își află o cu totul altă justificare, nefiind provocată "de pricini exterioare și de dezechilibruri intime", de vreo "detracare a mecanismului psihic", de o "speculație intelectuală" sau de "revoltă (în care vorbește simțul acut al vieții)". Abandonând de la început orice fel de luptă cu viața, eroul lovinescian se dovedește un reflexiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
contemplație și într-o "renunțare fără amărăciuni, întrucât nu conținea o jertfă vitală". Lipsit de ambiție și de energie, personajul lovinescian e o ființă insulară, însingurată, situându-se la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de tot felul. Din această pricină, Bizu lasă impresia unui roman "fără subiect", câtă vreme narațiunea e reductibilă la niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face ca preconizata "romanțare" a documentului (mai exact: înscenarea melodramatică a narațiunii) să fie înțeleasă acum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanului anterior într-o epistolă de care scriitorul-narator își amintește o dată cu reîntoarcerea obișnuită la Fălticeni, în vacanța de vară (călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de transfigurare a documentului biografic fapt ce ar fi determinat insuccesul cărții, judecată tendențios, în trena sămănătorismului și a literaturii de atmosferă, aducând totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unei partide de sex, înainte de a fi pusă pe roate mârșava tranzacție, iar mai apoi, compensativ, încredințat de nevinovăția gazdei sale, suspectează de complicitate pe Diana, pe care o vede plimbându-se într-un automobil luxos girat de firma cu pricina. Diana se arată însă jignită de zvonurile din minister (Vereș îi dezvăluise subdirectorului natura raporturilor dintre ea și Lică) și pozează în victimă, cu intenția de a stârni compasiunea fostului său iubit, odinioară atât de disprețuit. Naiv, deși "nu credea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală de la Fălticeni, cât și pe străzile vechi ale Iașului (vezi mărturiile scriitorului din "agende"). Pornind de la astfel de observații, Gabriela Omăt ne propune
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Iar primul contact cu realitatea e dureros, pentru că, privindu-se în oglindă (gest simbolic, ce se va repeta obsesiv până la sfârșitul ciclului romanesc, marcând ipostazierea eului ca alteritate, tentativa obiectivării propriilor trăiri interioare), Mili interpretează altfel decât în seara cu pricina scena de la hotel: "[...] în oglindă se văzu subțirică, trasă la față de nesomn, și palidă. Bizu nu i se aruncase la picioare în poziție de adorare; nu-i sărutase ciorapul; se întinsese pe covor fiincă nu mai era alt fotoliu în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În cele din urmă, cu mințile rătăcite, bătrâna va părăsi conacul și va pleca în satul natal, în căutarea copilăriei pierdute și a căminului părintesc, semn că nostalgia cu pricina nu are decât resorturi pur biologice, și deloc spirituale. De aceea, omul superior trebuie să-și reprime "moldovenismul", pornirea aceasta elementară de a te regăsi în trecut. Fiind un scriitor prin excelență citadin, burghez, ca și Duiliu Zamfirescu, prozatorul nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
subiectiva proză eminesciană, ci și întreaga literatură a criticului de la Sburătorul, edificată pe tiparele romantice ale melodramei (racordate, desigur, la spiritul sensibilității moderne). Un alt motiv de incomprehensiune l-ar putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini, desigur, temperamentale, fără niciun argument serios, care să pună la îndoială valoarea estetică a textelor din categoria cu pricina. În schimb, legătura subterană, de viziune, dintre poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la spiritul sensibilității moderne). Un alt motiv de incomprehensiune l-ar putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini, desigur, temperamentale, fără niciun argument serios, care să pună la îndoială valoarea estetică a textelor din categoria cu pricina. În schimb, legătura subterană, de viziune, dintre poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin forma compoziției sale retorice, prin filosofie, prin atitudine socială, prin naționalism și folclorism, caracteristica lui Eminescu este esențial romantică..."91 (înțelege: anacronică, supusă procesului de eroziune, al mutației de valori), atunci cum se mai justifică, oare, perenitatea operei cu pricina, capabilă, am văzut, să miște sufletul omului modern, și încă într-o măsură neegalată de nimeni altcineva? Ca să înțelegem motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană și, în genere, romantismul, trebuie readuse în discuție opiniile criticului despre sugestia muzicală și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ne avertizează Lovinescu, creativitatea nu datorează aproape nimic "voinței", care nu-i decât un factor secundar, subordonat "temperamentului". Ca atare, artistul este un "inhibit sexual" din cauza propriei conformații biologice și psihice, profilul acesta psihosomatic determinând în mod fatal "deviațiile" cu pricina 135, exploatate creator (vezi și autoportretul publicat de Lovinescu în 1942, în volumul semnat de Anonymus Notarius 136). 2.3. Erotism și creativitate. Legături primejdioase În Mite, criticul-romancier pune pe seama lui Eminescu această concepție fiziologist-organicistă, pentru că, la un moment dat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
realitatea". Interesant e că, în dialogurile dintre Eminescu și Mite, femeia (spirit raționalist, îngust) nu sesizează "inefabilul" artei humuleșteanului, elementul "liric", de sugestie, dar observă lipsa de unitate a "caracterului" lui Dănilă Prepeleac, spre indignarea poetului, pentru care "unitatea" cu pricina nu-i decât o "născocire a domnilor franțuzi", o banală și inutilă convenție numită "clasicism". Or, dacă pentru un scriitor "clasic" sufletul e "un cristal primar și ireductibil", pentru creatorul "romantic", dimpotrivă, discontinuitatea e "însuși principiul de existență a sufletului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar e vorba de nebunia lecturii, a lecturii îndrăgostite, care îndeamnă la imitație. Dar aici raportul e invers: nu lectura cărții generează impulsul apropierii periculoase, ci apropierea (sărutul) îl obligă pe cutezătorul amant să deschidă cartea taman la episodul cu pricina semn că, pentru Eminescu, "realitatea" nu-i decât un "prilej" de reverie, ce reclamă refugiul în imaginar, în bibliotecă, în "carte" 146. Total opacă la starea sufletească a adoratorului ei, și totuși conștientă că ireparabilul s-a produs ("între noi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adică în sadomasochism 172. În acest sens, "decadența" a fost definită, metaforic, și ca o "boală a ochiului" ("disease of the eye") ce intensifică dorința sexuală, transfigurând-o, totodată, estetic 173. N-are rost să mai amintesc numele "bolii" cu pricina. Cert e că polarizarea sadism-masochism prescrie în mod predilect femeii o înclinație sadică, iar bărbatului (voyeur incurabil), una masochistă 174. Și dacă tot am adus vorba despre "perversiuni", o referință la Sacher Masoch se găsește chiar în Amintirile lui Mite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și întreagă", dorința de "a ieși din forma mărginită și proprie", scopul ultim al voluptății fiind dorința de "posesiune infinită și totală", contrariată de "durerea că năzuința nu poate fi satisfăcută niciodată"188. Pe de altă parte, cum durerea cu pricina ("life enhancing") nu numai că "însoțește orice dorință și procură o senzație de plăcere", ci accentuează simțul realității și accelerează pulsul vieții 189, e clar că masochismul trebuie înțeles ca un fel de trăire plenitudinar estetică, menită a prezerva energia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romancierul Lovinescu își propusese să-l valorifice narativ (în linia acelei "experiențe" psiho-erotice formatoare, circumscrise de "drama triunghiulară") abia în ultima parte a "trilogiei" sale. Indiferent de motive, cert e că Lovinescu nu a mai apucat să redacteze "drama" cu pricina (care, fără "final", rămâne în suspensie, lăsând loc liber "sugestiilor" și speculațiilor de tot felul). Cea mai plauzibilă explicație mi se pare însă aceea că romancierul nu a reușit să-și schimbe cu adevărat nici metoda de lucru, și nici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autorul expune searbăd, reducând tot complexul nuvelei, toată problematica psihologică la câteva mecanice procese sufletești, presărate cu declarații de genul: «Mergea greu, țeava de fier se Îndoia cu greutate. Îi tremura tot corpul. Mintea Îi lucra cu Înfrigurare. Care-i pricina? De ce nu merge mai ușor? Trebuie să meargă?» Se adaugă că eroul slăbise și făcea, datorită cercetărilor, cearcăne la ochi. (Ă). Nuvela lui Gheorghe Cristea, S-a spart satul, Înfățișa, cu meritul noutății primelor investigații, sufletul țăranului sărac, ezitând Între
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
urmă toată lumea e lămurită, știe cine e dușmanul, cine e prietenul, cum trebuie dusă lupta. El intră direct la miezul faptelor și nu se Împiedică În cuvinte, Întocmai ca un bun activist Însărcinat cu munca la țară - și acolo descoase pricinile și descâlcește ițele. Cartea aceasta e un Îndrumar pentru membrii de partid care lucrează la țară (și nu numai În Transilvania) pentru că prezintă situații tipice și de mască fără cruțare manevrele și metodele de luptă ale dușmanului de clasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mihale), În armată (L. Fulga), Cimentul (O. Măgureanu) - trebuie să constatăm, totuși, că redacția noastră nu a stăruit asupra zugrăvirii În literatură a industriei grele, a oamenilor muncii, care, În metalurgie, petrol, mine, etc., pun temeliile socialismului În R.P.R. (Ă). Pricinile deficiențelor sunt multiple. 1.În primul rând, ele trebuie căutate În slăbiciunea ideologică a colectivului redacțional, În faptul că problemele literaturii nu se adâncesc, că redactorii nu Învață suficient. De aici vine și lipsa de curaj, de-o parte, șovăielile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
colectivă din Luna de Jos, intenționând să scrie un poem despre un țăran muncitor, activist de partid, cunoscut În regiunea noastră. La Întoarcere era cam plouat. Și când a prezentat redacției un poem puțin realizat și a fost Întrebat căror pricini atribuie el acest eșec, a răspuns: «Omul nu avea nimic interesant, nimic nou. Cum puteam deci să scriu ceva mai bun decât lucrul pe care-l aveți În fațăă?». Cu o asemenea „metodă” de creație, poetul amintit ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
băcăuani, libertatea orășenilor polonezi era neîngrădită, fapt ce rezultă cu claritate atât din procesele în care marii seniori din Moldova sunt chemați în fața judecătorilor din Lvov - cel mai cunoscut exemplu este cel din anul 1445, când magistrații polonezi au judecat „pricina” dintre „nobilul polon Mihail de Buczacz și domnul Moldovei Ilie, împreună cu soția sa <<ducesa>>, fiica ducelui Andrei de Kiev” -, cât și din statutul lor de „privilegiați”, de „parte egală” cu puterea voievodală în cadrul diferitelor documente cu caracter internațional, inclusiv în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
reprezentativ local compus din cei 12 pârgari și un șoltuz (sau voită, aleși anual de către locuitorii târgului - au avut atribuțiuni administrative și judecătorești restrânse: reprezentau comunitatea în relațiile cu domnia, boierii și negustorii străini, judecau (pe baza unei legi nescrise) pricinile mărunte - sfadă în târg și furtișagurile dovedite la fața locului -, puteau să amendeze (globească) pe cei găsiți vinovați, împărțeau, prin tragere la sorți, terenurile din hotarul târgului, participau la hotărnicii ș.a. Însă, competențele juridice ale sfaturilor orășenești au devenit inoperante
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
hotărnicii și alcătuiau un tribunal „în sarcina căruia cădeau - în virtutea unui drept nescris, consuetudinar, <<obiceiul pământului>> - apărarea drepturilor naturale ale indivizilor, (...) litigiile care vizau proprietatea, cele care provocau neînțelegeri asupra averilor imobile, asistați, uneori, de preoți și slugi domnești, (...) rezolvarea pricinilor de drept civil, a problemelor de drept fiscal” ș.a. În cazul orașelor moldovenești, după cum precizează Alexandru I. Gonța, „teoria despre existența unei comunități urbane privilegiate și a unei autonomii locale a târgurilor în secolul al XV lea nu are nicio
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]