14,124 matches
-
la memoria discursivă fiind obligatoriu în cazul unei investigații semantice. În aceste condiții de metamorfozare practic infinită a mesajului discursului electoral din campania prezidențială, aproape că nu mai este nevoie de mesaj. Simpla apariție a numelui este generatoare de valoare simbolică favorabilă, legitimându-i politicianului statutul instituțional și ameliorându-i statutul tehnic al discursului electoral. Paradoxal, nici politicianul nu mai crede în propriul mesaj sau nu mai știe dacă a formulat sau nu un mesaj sau încearcă să-și convingă interlocutorul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
latura de exercițiu social pe care o îmbracă gestul de a oferi un cadou.“ Dóra Hegyi a vorbit și despre lanțul social care se repetă și în artă: producerea/achiziționarea cadoului, oferirea și efectele pe care aceasta le produce. „Valoarea simbolică este definită în România cu totul original. Deși se pune mare preț pe artă și este considerată foarte valoroasă, piața de artă propriu-zisă nu este una foarte dezvoltată.“ În vreme ce unii artiști vor fi invitați la Iași să producă opere de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
o ctitorie a Papei Bonifaciu al VIII-lea, care a instituit și niște impozite suplimentare pe producția de vin. Cu banii din impozite s-a cumpărat o parte din sediul în care profesorii și studenții îi refuză accesul papei. Ctitorului simbolic, cum ar veni. Substratul e însă altul. Cei care au văzut reportaje la televizor au remarcat mulțimea de afișe și bannere împotriva papei și, poate, vor fi văzut și adausurile ideologice suplimentare: textele gen „Viva la revolución!“ sau steaua roșie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Ea este garant al unității tuturor celorlalte tipuri de conștiință și beneficiază la rândul ei, în manieră proprie, de mecanismele sintetice cu care este înzestrată mintea, găsind soluție pentru fiecare ecuație personală în parte și purtând mesajul concentrat al unei simbolice mărci individuale într-un vast univers comunitar. Ea este moment fundamental al meditației îndreptate către obiectivitate în măsura în care are capacitatea de a se auto-percepe și a se auto-judeca, confirmând în practica acestei dificile sarcini că nimic nu este menit să reziste
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nici nu abolește reflexivitatea, ci doar o instrumentează și o maturizează, oferindu-i asistența unei rodnice contribuții formatoare. Aparența abandonului de sine care poate însoți cele mai autentice și apropiate relații educaționale este infirmată de realitatea simplă a unei reprezentări simbolice care întruchipează un tandem matur (al îndrăznelii generos acceptate și al reciprocității) în care discipolul pășește alături de învățătorul său pe un drum comun, presărat cu încercări solicitante de ambele părți, dar care nu admite împărtășirea sau transmiterea informației într-o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este o consecință a corectei îndepliniri reformatoare. Adesea, adaptarea unei astfel de definiții-interpretare la configurația interioară a momentului particular al unui individ este, psihologic, pasul decisiv care cheamă activarea resurselor schimbării, un fel de ultimă condiție declanșatoare cu funcție de ghid simbolic. În concluzie, schimbarea este transcendere de condiție, iar aceasta se realizează prin izolarea întregitoare și prin "inactivarea" vechii condiții, demers efectuat de conștiința de sine ca activitate a minții. Ea inversează o ordine cauzală pe care înțelepciunea antică greacă o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Diferența dintre cele două sensuri ajunge să fie decisivă în perspectiva înlocuirii tipului de înțelegere a fenomenologiei multor realități spirituale, printre care și cea a proceselor conștiente. Factorul coeziune amintit ține de o insistență reflexivă care ajunge să încline balanța simbolică a conceptului de "structură" către al doilea sens, motiv pentru care, în explicație psihologică, fiecare tip de personalitate este figurat în unitate inter-elementară. Îndelunga exercitare a conștiinței de sine conduce intenția hermeneutică și îi sugerează opțiunea fundamentală în această situație
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care ilustrează și răsfrâng drastica separație noematică a tipologiei propuse de autorii americani. Lumea exterioară, propriile reprezentări și lumea interiorității sunt teritorii perfect distincte și impun, de aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-o oarecare separație, chiar dacă simbolică (adică ținând seama de unitatea fundamentală a conștiinței). Cele trei tipuri de obiect nu admit înrudiri fundamentale de natură să apropie corespondenții lor intenționali. Dacă sectorul ontologic al conștiinței de sine o poate transforma pe aceasta metaforic în instanță, atunci
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
prin surprindere. Obsesia de a le oferi modele etice studenților mei poate că se întorsese prea mult în timp. Făcusem acest lucru, întrucât doream să le ofer imaginea limpede a unor războinici în carne și oase, nu a unor samurai simbolici. Era esențial faptul că în făptura partizanilor anticomuniști din munți se aflau amestecate nuanțe de samurai, cruciați și asceți. Aceste trei componente erau cruciale pentru coerența unui model etic. Mai exact pentru impetuozitatea și consistența unui asemenea model. Cum am
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
făceau din el un program concret pentru noua societate românească. Proclamația avea, în mod firesc și previzibil, și un caracter justițiar, însă doar în sens normativ; nu se miza în nici un caz pe „țapi ispășitori”, ci doar pe un stâlp simbolic al infamiei. George Șerban (dar și alții) introduce o nuanță esențială în definiția Proclamației de la Timișoara și, implicit, a revoluției din decembrie 1989 (atât cât a fost ea), vorbind despre o revoluție spirituală ulterioară (dependentă de revoluția din stradă din
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
neocomuniști care se instalase la putere imediat după revoluția din decembrie 1989. Maratonul avea să dureze până în zorii zilei de 13 iunie, când ultimii protestatari au fost evacuați în mod violent și abuziv. Textul care se dovedise a fi Constituția simbolică a maratonului de protest era Proclamația de la Timișoara, acesta fiind motivul pentru care în Piața Universității s-a strigat mai întâi „Proclamația de la Timișoara, lege pentru toată țara!”, „Apel din Timișoara, trezește, Doamne, țara!”, „16-22, cine-a tras în noi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai ales seara (uneori, aproape 100.000 de participanți), și de discursurile ținute de la celebrul Balcon al Universității, discursuri aparținând atât unor personalități, cât și multor anonimi care percepeau zona ca pe o agora ori chiar ca pe un parlament simbolic. Verva Golaniei a fost spectaculoasă, întrucât participanții făceau parte din diferite generații și aveau varii grade de cultură și instrucție. Ceea ce conta însă era comuniunea, iar „Imnul golanilor” era cât se poate de emblematic în acest sens („Noi de-aicea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
părea să fie atins de un har, de o energie spirituală, în sensul în care fenomenul „Piața Universității” era, cum am spus deja, o concretizare a unei a doua revoluții, spirituală. Pătrunderea în spațiul Kilometrului Zero avea funcția unui botez simbolic. Nu știu cât din toate aceste explicații și interpretări mai pot fi asumate ori înțelese astăzi de către cei care nu au fost niciodată în „Piața Universității 1990”, fie pentru că nu au dorit sau nu au putut să se afle acolo (mă refer
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
format în comunism, atunci șirul celor patru va fi în sfârșit mai clar delimitat. Portretul succint pe care li-l voi face în cele ce urmează nu se dorește a fi un pamflet, ci o privire de insectar; ca entomolog simbolic (adică analist al mentalităților) îmi îngădui acest fapt, încercând astfel să prind în insectar și o istorie a României, prin prisma celor patru președinți, din 1965 până în 2005. Pe fondul sfârșitului de regim Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu părea să fie un
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
al comunismului”: inculparea unor indivizi care au fost membri ai aparatului de represiune în România comunistă? Un proces la tribunal, ca la carte, la adresa ideologiei comuniste (cam romantic ori chiar patetic, au comentat studenții mei)? Este vorba despre un gest simbolic de condamnare a comunismului, întru purificarea morală a românilor și regăsirea unui ethos al acestora? Este doar o metaforă obsedantă sau pur și simplu o obsesie a foștilor deținuți politici? Răspunsul care i-a convins a fost acela că, datorită
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
țării ar putea înființa o Comisie de Cercetare a respectivelor orori (lucru pe care chiar domnul Băsescu l-a sugerat, de fapt, în interviul luat de Rodica Palade, dacă am înțeles bine!), iar gestul său ar fi mai mult decât simbolic: ar fi profund moral. Acestea fiind zise, să trăiți bine și mai cu seamă să reflectați bine, domnule Președinte! Post-scriptum Textul de mai sus a fost scris în iulie 2005 (precum și cele anterioare în care apare analizată figura președintelui Băsescu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
impetuos în rostirea discursului său până la capăt. A înțeles și și-a asumat demnitatea unui moment-cheie, de coloratură etică și de cotitură politico-morală pentru România. A știut să treacă peste provocările abjecte ale lui C.V. Tudor, pentru că a înțeles substanța simbolică a discursului său: pe de o parte, acesta certifica despărțirea, la nivelul autorităților statului, de trecutul comunist (într-o pledoarie pentru moralitate și memorie în primul rând) și, în același timp, fiind rostit în mod oficial, în fața Camerelor reunite ale
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în a minți, a răstălmăci, a-i solicita pe cei din jur la coalizări delatoare. Căci licheaua încurajează delațiunea și alte situații de acest fel. De ce este periculoasă licheaua? Pentru că atunci când se simte amenințată poate cataliza și ațâța la linșaje simbolice. Și, în general, pentru că nu se dă în lături de la nici o nemernicie (nu neapărat una mare, dar măcar una medie). Nu în ultimul rând, licheaua este periculoasă pentru că formează alte mici lichele care ajung să prolifereze și să construiască, la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
prima etapă a epocii Ceaușescu, în 1967 și 1968, Securitatea este parțial perturbată de atacul lui Nicolae Ceaușescu împotriva regimului Gheorghiu-Dej și a ministrului de Interne (funcționând din 1952) Alexandru Drăghici; primul era pe post de „tată” care trebuia ucis simbolic și ideologic, iar al doilea, pe post de „frate” rival. Pretextul îl constituie cazul Pătrășcanu, considerat a fi un abuz al regimului Gheorghiu-Dej: pe baza lui, Ceaușescu încearcă să-și construiască imaginea internă a unui lider reformator. În a doua
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cultură, pusă pe tapet din 1990 încoace; iar Marius Jucan a propus, tot în 2004, spre dezbatere mecanismele reconstrucției societății civile în România după 1990). Textul interogativ Generații fără memorie era legat de o încercare de cuantificare fie și doar simbolică a procentului în care generațiile tinere sunt sau nu sunt neapărat interesate astăzi de recuperarea istoriei recente, de recuperarea trecutului României. Pornind de la acea dezbatere, am început să discutăm despre chestiunea memoriei și am aproximat o clasificare a acesteia: ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mahalagizată și „țigănizată”. Pe aceasta o resping - dar chiar și așa, nu o insult și nu o împroșc. Tocmai pentru că este și a mea. Nu am cum și nu pot să ucid România, fiindcă aș comite un soi de sinucidere simbolică și o autolapidare. Dar și fiindcă nu mi-am pierdut nădejdea. Nu sunt dotată cu vreo răbdare mistică, iar simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mari contradic'ii interdependente se reunesc în ceea ce am putea numi un sentiment viatl cosmic. Nicăieri nu se vede mai bine decît aici că experiențele noastre de viață cele mai profunde și mai cuprinzătoare pot fi exprimate numai în forma simbolică a poeziei. 21. Melancolie și nostalgie Acolo unde se află superioritate și noblețe sufletească există o bază fermă și se pune întrebarea cum sînt posibile o mare mobilitate și receptivitate, în ciuda acestei fermități. Iar acolo unde humorul s-a dezvoltat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nici o parte izolată din experiența noastră nu-l poate exprima integral. Doar o vi-ziune superioară sau o gîndire speculativă deschidea accesul la el. Orice experiență individuală, orice reprezentare luată dintr-un domeniu de observație special puteau dobîndi doar o însemnătate simbolică. Filosofia romanticilor este un idealism nerăbdător. Se tindea în chip nestăpînit să se pătrundă, printr-un soi de magie, în ceea ce "coagulează umea în cea mai profundă intimitate", iar gînditorii nu aveau defel simțul muncii în detaliu, cu puncte de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
precum Kant opoziția dintre "lucrul în sine" și "fenomen" pentru ca să detașeze domeniul științei și să se ancoreze în ea, ci ca să declare că cercetarea științifică nu duce la nimic, de vreme ce duce la tot. Întreaga experiență a devenit pentru el una simbolică, ce se comporta față obiect asemenea hainelor față de trup. Filosofia sa era "filosofia hainelor", cu accent pe faptul că haina nu-l face pe om (Sartor Resartus, 1836). Viziunea aceasta condiționează relația sa cu teoria științei, întocmai ca și cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de o forță de prevenire a conflictelor militare, făcând-o aptă să apere valorile pe care se sprijină politica europeană în cadru internațional și care sunt în mare măsură împărtășite de opinia publică. Europa începe să existe și pe plan simbolic. Are un steag și un imn. Dar în momentul de față nu este cineva care să reprezinte Comunitatea Europeană1. Nu cred că această problemă poate să fie rezolvată într-o perioadă scurtă de timp. O persoană aleasă pe scară europeană
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]