11,710 matches
-
cel puțin În ceea ce mă privește. Dar, cum o spuneam, m-am trezit Încă o dată singur, ca și În anii lungi și interminabili ai debutului meu literar și apoi, Încă o dată, după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trezit Încă o dată singur, ca și În anii lungi și interminabili ai debutului meu literar și apoi, Încă o dată, după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări sociale și politice care s-a Întâmplat În România și prin „navigația”, oarecum de Înțeles, În zone tulburi și ezitante ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uitând de primele lor declarații și angajamente, s-au pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația mea și e un fapt, „un proces” care Îi Întovărășește, sub orice climat sau regim politic, pe cei care vor să facă o reală și rezistentă operă de creație. Dar... În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații sociale”, decenii la rând! O singurătate „făcută pe măsură”, de parcă zeii mei tutelari m-ar fi Împins, nerăbdători, Într-o singulară precocitate, atât de necesară viitoarei mele cariere, de „studios
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații sociale”, decenii la rând! O singurătate „făcută pe măsură”, de parcă zeii mei tutelari m-ar fi Împins, nerăbdători, Într-o singulară precocitate, atât de necesară viitoarei mele cariere, de „studios” și creator de psihologii umane: aceea de „observator din afară” a Întregului teatru existențial, postură ingrată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine, că sunt nu un paria al societății, ci al vieții! Or, ha, ha, era tocmai pe dos, da-da, crede-mă; numai că această „lepră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îndrăzneală și tenacitate extraordinară nu numai de a-și impune ideile și produsele specifice, dar și de a rezista presiunilor multiple externe, ca și celor „interne”: acelor „avalanșe” de gânduri de bun-simț care i se impun creatorului, În orele de singurătate, voită sau impusă, În care el dă dreptate celor ce-i reproșează originalitatea și „a-tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
indubitabil de a face cu un „original”, poate un „țicnit”, dacă nu chiar un „inamic al colectivității”!... De aceea, vorbeam mai sus că adesea creatorul autentic trebuie să arate „două fețe”, trebuie să trăiască ani În șir nu numai În singurătatea ideilor și a „adevărului” său, dar, dacă vrea să nu fie realmente izolat și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să-și nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca la orice individ profund neliniștit și profet În fibra sa - neliniștit nu de soarta sa, ci de cea a speciei sale! -, era dublă: cea a persoanei sale fizice, călător și veșnic vagabond, refuzat de editori, criticat aspru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost tot o formă a „sa”, a norocului! Sau pe tânărul, pe miile de tineri ai continentului care Îngroașă o nouă armată a suferinzilor lumii - cei handicapați Într-un accident rutier -, că brutala răsturnare a vieții și deprinderilor lor, impotența, singurătatea și miile de ore de umilință fizică și psihică sunt, de fapt, „norocul” lor! Câți dintre aceștia - victime ale unui nou, ciudat „război” planetar, pe care Îl face tehnica umană, câți vor avea nemaipomenita dârzenie și curaj moral de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de romancier m-a interesat mai ales individul! -, ale „actorilor” existenței sociale și psihologice. Sigur, am fost mereu atras de relieful munților, de norii tumultuoși ai cerului de vară, acei stratus-cumulus ce pot „picta” scene și animale „legendare”, „mișcătoarea mărilor singurătate”, ca și de sublimul pe care ni-l evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și incomodă, aspră până la durere și... neființă! 8 Destin, soartă, apoi, are și cine vrea aceasta!... Cel care-și poate Învinge nepăsarea sau frica pentru „a privi” cu calmul și perspicacitatea pe care ți-o dau momentele grave, de absolută singurătate, În care nu mai poți „ocoli” lucrurile, acele „lucruri” În care este amestecată și propria ta ființă, de a privi „cu ochiul dinlăuntru”, de a te scruta, urmări, „bănui”, „suspecta” și „vâna” În cele din urmă, cum o face un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era înmuită în glorie? am exclamat, confuz. - Nu, clor. Acid clorhidric, domnule Ellis. Am închis din nou ochii. Nu voiam să mă mai gândesc la cartea aceea. Avusese de-a face cu tatăl meu (turbarea lui, obsesia cu statutul social, singurătatea lui) pe care îl transformasem într-un ucigaș în serie ficțional și nu aveam de gând să mă supun din nou acelei experiențe - de a mă confrunta iarăși cu Robert Ellis sau Patrick Bateman. Depășisem faza carnagiului pitoresc atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
al celor prezenți și orice rămășiță de bună dispoziție de care mai dispuneam s-a evaporat atunci când am realizat cât de puțin în comun aveam cu ei - tații carieriști, mămicile harnice și responsabile - simțindu-mă curând pătruns de teamă și singurătate. M-am concentrat asupra acelui sentiment de superioritate emanat de cei căsătoriți care plutea în aer - asumările împărtășite, dulcea și satisfăcătoarea apatie se infiltrau peste tot - în ciuda faptului că nu era nici o persoană necăsătorită în încăpere drept țintă pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apăru pe ecran o fotografie care se dovedi a fi un filmuleț. Era o casă. Era noapte și ceața se lăsa învăluind casa, însă camerele erau puternic luminate - de fapt mult prea strălucitor; ca și cum ar fi fost menite să alunge singurătatea. Casa avea o structură modernă cu un etaj, situată într-o zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că acest video era înregistrat. Se ridică brusc după ce se sfârși cântecul, strângând brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos, dar în singurătatea lui părea ostenit (și unde era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dat-o la o parte. - Jayne, o atenționă dr. Faheida. - De ce vrei să-ncerci, Bret? zise Jayne, ridicându-se în fața mea. O să-ncerci pentru că viața ta e atât de îngrozitoare când ești de unul singur? Pentru că ți-e frică de singurătate? Să nu-mi spui că vrei să-ncerci pentru că-l iubești pe Robby. Sau pentru că mă iubești pe mine. Sau pe Sarah. Ești mult prea egoist ca să te las să-ți meargă cu o minciună ca asta. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe-al ei sub masă. Iar atunci am avut o viziune: Jayne stând singură în dreptul unui mormânt în mijlocul unui câmp ars, în amurg, iar această viziune m-a forțat să recunosc: Ai dreptate într-o privință. - Care? - Mie frică de singurătate. Te pierzi într-un coșmar - te rogi să fii mântuit. - Mi-e teamă că vă pierd, pe tine... pe Robby... pe Sarah... Dacă ceva e scris, poate fi des-scris? Eram foarte tensionat când am spus: - Nu pleca, deși nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În fiecare zi pe altă rută, iar către seară, când ne reîntorceam, petreceam clipe de neuitat În liniștea și singurătatea acelor locuri peste care se așternea o boltă de stele cum rar am văzut. Ne-am Încheiat cele două splendide săptămâni de peregrinare, Într-adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (...) a oricăror griji cotidiene
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la Câmpulung celălalt), amintiri și Întrebări foarte strâns legate Între ele. Cu ele mă voi lupta cât m-or ajuta puterile - sănătatea care șubrezește la 82 de ani. Văzând acolo, jos, În partea dreaptă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi (negri), care se stabilesc, din rațiuni climaterice, cum îmi explica poetul Jacques Jouet, în sudul Franței și la Paris. Un oraș reconfortant, în care ai liniștea și singurătatea privirii. În piața de lângă Palatul Rihour - construcție veche, de pe la 1500 - îl întâlnesc pe scriitorul belarus Andrej Fedarenka. E destul de amărât: nu s-a asigurat cu destui franci la Paris, iar aici, la Lille, a schimbat bani - o rată foarte mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că voi asculta sonurile care m-au fascinat aici și la Chișinău. Casa de creație Mont-Noir și împrejurimile ei îți dau imaginea emblematică a spațiului deschis. După câteva ore de muncă (de scris), poți să faci o plimbare reconfortantă, în singurătate, până la pădure sau până la lac, fără să întâlnești pe cineva care să te abată de la gândurile tale. Marguerite Yourcenar și-a gândit multe dintre subiectele romanelor sale aici... Acum, clădirea cu două caturi și mai multe camere, cu săli de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte de revelații pe măsură. Tot urcând scări cu paliere întunecate, ajung într-o sală cu o panoplie, pe drept cuvânt, extraordinară: arme și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adevărul, uneori, își face calea sa regală. Deoarece - și rog să mi se ierte banalitatea afirmației! - o nouă generație literară are de îndeplinit, în mare, „doar” două scopuri: afirmarea propriei vocații, cu indiferent ce sacrificii și riscuri (boală, ridicol, alcoolism, singurătate, calomnie etc.Ă și asigurarea continuității culturale a pământului și a comunității de limbă și „strămoși” în care s-a născut ceea ce numim Tradiție și identitate națională. O să mi se spună că „toți” cei care „s-au exprimat public”, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]