12,312 matches
-
strâns.. până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și oropsit, sfârtecat și împrăștiat subt stăpâniri străine, va ajunge cândva o zi a răscumpărării, când se va întregi și va porni unit pe căile viitorimii, pentru a-și împlini solia pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu..”. .. Bucuriile și tristețile din viața de internat nu pot fi uitate niciodată. Întotdeauna bucuriile alternau cu tristețile, sentimente de zădărnicie, de vagi nemulțumiri.. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu... „Părintele șoarec”, murmură unul din colegi, privindu-mă pe sub sprâncene. Aaa... daa !, făcură
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
răscumpărării, când se va întregi și va porni unit pe căile viitorimii, pentru a-și împlini solia pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu..”. .. Bucuriile și tristețile din viața de internat nu pot fi uitate niciodată. Întotdeauna bucuriile alternau cu tristețile, sentimente de zădărnicie, de vagi nemulțumiri.. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu... „Părintele șoarec”, murmură unul din colegi, privindu-mă pe sub sprâncene. Aaa... daa !, făcură ceilalți într-un glas. Mi-aduc bine aminte..! murmurai eu, înțelegând aluzia. Eram în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
diem, copii.. că nu se mai repetă. „ - Măi, băieți... frumusețea și iubirea ne țin în viață !”, ne mai spunea, marele nostru profesor și diriginte. De fapt, asta am învățat de la toți marii noștri dascăli de la Seminar... Ei erau bucuriile și tristețile noastre... Cum i-ai putea uita !.. Aici, am cunoscut o muncă ce se depunea zi de zi, fără odihnă de către un select corp profesoral, pentru a da țării pe viitorii preoți, „luminători” ai satelor noastre, așa cum a dorit Mitroplitul Veniamin
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de lângă Bârlad, și care avea să ajungă unul din cei mai importanți mitropoliți și oameni de cultură ai țării.. Cum i-ai putea uita !.. Te sperie gândul întoarcerii în urmă, cu peste șaizeci de ani.. interveni unul din colegi, cu tristețe în glas Ce mai știm noi despre ei !.. După atâta amar de vreme.. aproape că am uitat tot.. tot.. Îți vine să renunți.. Și totuși.. și totuși trebuie s-o faci, deși timpul cu puterea sa tiranică a așternut atâta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru o clipă strălucirea și viața trăită altă dată. S-au uitat cu un fel de obidă pe frontispiciul clădirii la titulatura: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, care alterna într-o ceață, halucinant, cu fosta denumire, Seminarul „Veniamin Costache”, făcând ca tristețea din suflet să crească. „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit o așa nedreptate..?!”, se întrebau ei apăsați de mânie.. o mânie calmă, reținută... De sub cornișă, cei patru Evangheliști binecuvântau... „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „Iertare, nu ură
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rar un gând. Iar din ziduri, părea să se audă: „Nu ne răzbunați; iertare!” Se priveau în tăcere, cu spaimă în ochi... o tăcere... tulburătoare, parcă ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cu un ochi plângeau, cu celalalt râdeau, bucuria și tristețea se împleteau pe frunțile lor brăzdate de vreme... într-un chip dureros. Într-o liniște deasă, să-ți numeri bătăile inimii, unul din colegi începu molcom, mai mult murmurat... Când tata, m-a adus aici, începu el, arătând din ochi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
el cu un oftat, privind feciorelnic în pământ. Ahaaa... ahaa !.. am sărit cu toți într-un glas. Așa, vrasăzică.. în secret, și noi n-am știut nimic !.. Pre-fă-cu-tu-lee !. Când l-am privit, ni s-a părut că lăcrimează.. și cu tristețe în glas încheie scurta confidență... ... După aceea... după aceea, n-am mai știut nimic de ea !.. Urmă din nou tăcere, între noi așternându-se o tăcere rece ca gheața. Ei lasă... lasă !.. îl consolarăm noi, în cele din urmă. Ce-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
imposturi, uneltiri, până la cel mai înalt nivel... În vreme ce, în poporul flămânzit care fierbe înabușit, crește mânia să dea în clocot... Când, peste mulțimea nebăgată în seamă se duce o luptă cumplită pentru putere.. afară în stradă, cufundat în uitare și tristețe poporul dezamăgit așteaptă.. Ce așteaptă ?!.. Nimeni nu știe !.. nici chiar poporul. Dar cine îi cere poporului vreo părere... cine îl întreabă ce crede !.. Nimeni !.. a încheiat, colegul cu năduf... Când l-am privit, avea fața lividă și ochii înlăcrimați... Valuri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de pribegi. Vântul blând al toamnei, mângâia ierburile vestejite și clătinau în răstimpuri vârful
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cunoștea perfect latina și greaca și scria versuri inspirate. Motivele nemuririi și ale voluptății morții erau dominante în poemele lui; în timpul declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție: tristețea muzicii aceleia se îmbina greu cu ideile lui despre nemurire. În elegiile mele scrise la Roma, nu apăruse niciodată o tristețe comparabilă nici pe departe cu aceea. Cred că am învățat câte ceva, frecventând școala de poezie a lui Cotys. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție: tristețea muzicii aceleia se îmbina greu cu ideile lui despre nemurire. În elegiile mele scrise la Roma, nu apăruse niciodată o tristețe comparabilă nici pe departe cu aceea. Cred că am învățat câte ceva, frecventând școala de poezie a lui Cotys. Din zilele acelea, nu voi putea uita nici chipul unei grațioase prințese care mă privea foarte îndrăzneț, răspunzându-mi cu ușurință atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
numai când aceasta se manifestă în firescul ei. Deosebire Într-o zi, când ea m-a interogat brusc foarte neliniștită: „Cine sunt eu pentru tine?”, i-am răspuns: „Ești tu. Tu ești «tu»-ul meu”. Ea a zâmbit aproape cu tristețe, și mi-a spus: „Însă tu, Ovidiu, ești Eu. Tu ești «eul» meu - aceasta e deosebirea dintre noi doi.” Și eu care credeam că cuvintele mele subtile erau de neînțeles pentru ea! Dar cum e posibil ca o femeie barbară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma, fusese șters definitiv din memoria mea. Un simțământ de mare tristețe a pus stăpânire pe mine numai la gândul timpului irosit în tinerețe. Nu știu cum să-mi explic plinătatea aceasta de gând care m-a ajutat să înțeleg până la capăt al meu iter existențial. Poate că-n locul acela, în aerul pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
8 e.n., asupra autorului acestor versuri, Publius Ovidius Naso, cade dintr-odată condamnarea la exil. Și liniștitul poet trebui să plece la Tomis, pe țărmul Mării Negre, unde se stinse după 10 ani, fără să divulge motivul condamnării. Acelor ani de tristețe și solitudine, scriitorul român Marin Mincu le-a dedicat o carte, La morte a Tomis - Il diario di Ovidio care a fost publicată la Bompiani și va fi prezentată la Florența miercuri, 28 mai 1997, la Gabinetto Vieusseux. Un început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu e hibrida transcendență a românilor străvechi către care se îndreaptă autorul Metamorfozelor, ci tocmai conștiința pământească magmatică ce s-ar voi schimbată sau amendată, ființa omenească încă îndărătnică față de „înălțare”, încă în lumea-de-dincoace, rănită trupește de singurătate și de tristețe. Tuttolibri - supliment al ziarului La Stampa, 7 august 1997 Dario Fertilio Ovidiu? Un poet fugar ce nu mai putea suferi femeile Românul Mincu rescrie, după viața lui Dracula, viața marelui poet latin, cu o nouă versiune privitor la motivele exilului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
politic. Ecourile acestor transformări s-au resimțit mai ales la nivelul vieții subiectului individual, al valorilor lui și al modului în care acesta își percepe existența în noua realitate care se construiește. Speranțele și dezamăgirile, încrederea și deznădejdea, bucuria și tristețea au fost doar cîteva dintre trăirile care au tulburat viața de zi cu zi a românului din perioada tranziției. Modul în care subiecții individuali înțeleg și caută semnificația în viață este foarte diferit. Chiar dacă împlinirea în viață este determinată de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
au fost realizate și de C. Izard (1988, 1994), iar din ansamblul acestor demersuri experimentale a rezultat o listă a emoțiilor recognoscibile. Astfel, a reieșit că șase emoții pot fi recunoscute pretutindeni, avînd un grad mare de "universalitate": bucuria (enjoyment), tristețea (sadness), furia (anger), dezgustul (disgust), surpriza (surprise) și frica (fear). Aceste studii au fost reluate și în societăți care nu cunoșteau scrisul, precum anumite comunități din Noua Guinee, care au relevat că și în societățile preliterare cele șase emoții "universale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
acești cercetători desemnați drept "relativiști" au atras atenția, de exemplu, asupra faptului că "zîmbetul" nu este expresia universală a "fericirii", pentru că "exprimarea prin surîs" poate fi folosită pentru o paletă diversă de emoții, precum "fericire", "dezgust" sau "surpriză" în Statele Unite, "tristețe" în Japonia sau "nesiguranță" în Africa, așa cum rezultă din metaanaliza lui O. Klineberg (1980). în al doilea rînd, alți psihosociologi au sugerat că expresiile faciale sau mimica ar reprezenta simple gesturi comunicative, ceea ce presupune că ele nu sînt rezultatul unor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
angajarea-dezangajarea în relațiile sociale. Prin urmare, atunci cînd registrul relațional era unul angajant, se proba o similaritate importantă în "potrivirea perechilor de emoții", iar cînd registrul dominant era dezangajant, aveam de-a face cu diferențe substanțiale între cele două culturi ("tristețe" și "deprimare", bunăoară, erau alăturate simbolic "firesc" în SUA, dar nu și în Japonia). D. Matsumoto (1989, 1992a, 1992b, 1996, 1999a, 1999b, 2007) a reanalizat rezultatele cîtorva studii în privința recunoașterii emoțiilor faciale. A urmărit în ce măsură pe eșantioanele din numeroasele culturi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a observat cum gradul de recunoaștere corelează semnificativ cu scorurile dimensiunilor modelului realizat de către G. Hofstede (1980/2001). Astfel, "fericirea" este mult mai ușor de identificat în țările cu un individualism crescut și cu o distanță mică față de putere, iar "tristețea" e mai ușor descifrată în culturile colectiviste, cu o distanță mare față de putere (ca și cum individualiștii nu ar ști cum arată "chipul tristeții"). Rezultatele evocate sugerează preponderența unor experiențe personale și sociale diferite în țări diferite: "fericite" la individualiști și dezamăgitoare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mai ușor de identificat în țările cu un individualism crescut și cu o distanță mică față de putere, iar "tristețea" e mai ușor descifrată în culturile colectiviste, cu o distanță mare față de putere (ca și cum individualiștii nu ar ști cum arată "chipul tristeții"). Rezultatele evocate sugerează preponderența unor experiențe personale și sociale diferite în țări diferite: "fericite" la individualiști și dezamăgitoare la colectiviști. în același registru, D. Matsumoto (1987, 1992a, 1992b, 1996, 1999a, 1999b, 2007) a realizat mai multe studii care comparau abilitatea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
din împrejurări reale de viață, nu construite "ca la fotograf". Ceea ce s-a constatat a fost viteza de recunoaștere (recognition rate) diferită. în acest design experimental, americanii au recunoscut mai rapid și mai corect următoarele emoții: "furia", "dezgustul", "frica" și "tristețea", în comparație cu japonezii. în schimb nu au fost identificate diferențe în privința vitezei de operare cognitivă în recunoașterea "fericirii" și "surprinderii". S-a remarcat totodată că, deși nord-americanii au recunoscut cu mai multă ușurință decît japonezii cele patru emoții specifice evocate, "fericirea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și colaboratorii (1996) au organizat o investigație interculturală de amploare pe tema decodificării emoțiilor, ale cărei rezultate au fost corelate cu cele obținute de G. Hofstede. Participanții la cercetare trebuiau să aprecieze cît de frecvente sînt următoarele emoții trăite: "bucurie", "tristețe", "supărare", "frică", dar mai ales în ce situații se manifestă ele. Rezultatele au indicat că pînă și în interiorul unui eșantion omogen de țări (precum cel format din statele Europei Occidentale) se înregistrează diferențe substanțiale. Apoi, o emoție precum "frica" este
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]