109,899 matches
-
1969 în Rhodesia (acum Zimbabwe), fiind considerată cea mai veche specie de sauropod cunoscut timp de zeci de ani, și este încă una dintre cele mai primitive sauropode descoperite. Vulcanodon, animal patruped cu picioare groase, un gât lung și coadă lungă, arată ca un sauropod tipic. A fost mult mai mic decât majoritatea sauropozilor, cu dimensiuni de aproximativ 6,5 metri (20 de picioare) lungime. Inițial, acest gen a fost considerat a fi un prosauropod din cauza dinților în formă de cuțit
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
prosauropode”), care au fost bipede. În timp ce Vulcanodon deja era patruped, proporțiile sale la nivelul membrelor erau intermediare între cele ale strămoșilor săi (prosauropode), și sauropozii de mai târziu. Membrele sale sunt robuste și ca niște coloane. Membrele anterioare sunt proporțional lungi, ajungând la 76% din lungimea membrelor posterioare. Membrele inferioare, metatarsienele, și degetele de la picioare sunt reduse în comparație cu strămoșii săi bipezi, dar încă nu sunt la fel de scurte ca în cazul sauropozilor de mai târziu. Postura piciorului este neclară; aceasta fie era
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
sau altele), se storc o lămâie și o portocală, se adaugă felii de măr, de pară, de ananas, câteva boabe de strugure, atât alb, cât și roșu și o lingură de zahăr. Singura dificultate în prepararea sangriei este timpul destul de lung care trebuie oferit fructelor să își lase sucul, între 3 și 24 de ore. În acest timp amestecul trebuie ținut în frigider pentru a nu permite fructelor și zahărului să fermenteze. Altfel nemacerate fructele nu ar avea decât un rol
Sangria () [Corola-website/Science/324877_a_326206]
-
regele Ioan al Angliei, contele de Flandra, si contele de Boulogne. Marea bătălie de la Bouvines s-a desfășurat la 27 iulie 1214, pe drumul dintre Tournai și Lille, reprezentând încheierea unei multitudini de conflicte care au devastat Europa de Vest pentru o lungă perioadă de timp. Împăratul Otto al IV-lea al Sfanțului Imperiu Român a fost încoronat de către Papă și speră ca prin înfrângerea protectorului principal al papalității, Filip al II-lea al Franței, să fie capabil să se bucure de superioritatea
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
mare parte a domniei lui Eric a constat în luptele împotriva avarilor stabiliți în Pannonia. În aceste acțiuni, el a fost însoțit de Pepin de Italia, alături de care, în 791, au pus în marș o armată de longobarzi de-a lungul văii râului Drava și au devastat Pannonia, în timp ce Carol cel Mare însuși înainta de-a lungul Dunării, pătrunzând adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
nu sunt permiși nasturii. Populația amish e recunoscută pentru eficiența agriculturii și pentru confecționarea plapumelor. În unele comunități amish, este permisă folosirea semințelor de plante modificate genetic. În unele comunități, cei neînsurați se bărbieresc, în timp ce aceia căsătoriți își lasă barba lungă, iar în altele, această schimbare se produce la botez. În general, mustățile sunt interzise pentru că amintesc de obiceiurile militarilor europeni, care i-au supus la persecuție politică și religioasă în secolele XVI și XVII. Populația amish se botează odată ajunsă
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
unde l-a înscăunat pe Conrad de Urslingen. În 31 iulie 1001, a oferit câteva privilegii markgrafului Ulric Manfred al II-lea de Torino, la cererea unui "Hugonis marchionis", care poate fi identificat cu Ugo "cel Mare". Ultima parte a lungii domnii a lui Ugo în Toscana a fost dedicată înzestrării fundațiilor religioase. Aceste donații au fost confirmate de mulți alți guvernanți vreme de peste un secol de la moartea lui Ugo. El a murit la Pistoia și înmormântat la Florența. Viața lui
Ugo de Toscana () [Corola-website/Science/324909_a_326238]
-
a lui Landulf al V-lea a fost martora declinului Principatului de Benevento. Nevoit să se supună atât Bizanțului cât și lui Henric al II-lea, Benevento nu mai putea să își mai revendice independența nici "de facto". În plus, lunga sa domnie de 47 de ani (incluzând și perioada de asociere din timpul lui Pandulf al II-lea) a fost martora unei reînvieri a puterii bizantine în Apulia, în paralel cu răspunsurile statelor longobarde din Mezzogiorno. Benevento a făcut tot
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
materializat niciodată. În secolul al XIII-lea, Montferrat a oscilat o vreme între cele două tabere, guelfii și ghibelinii, în timpul marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
necesita timp. Romanul "Valea terorii" este alcătuit din 2 părți cu câte 7 capitole și un epilog. Acestea sunt următoarele: Romanul folosește aceeași structură cu cea a primului roman cu Sherlock Holmes, " Un studiu în roșu"; ambele romane includ un lung flashback din America, implicând oameni care călătoresc în întreaga lume pentru a săvârși o răzbunare. De asemenea, ambele flashback-uri încep cu un ticălos care vrea să forțeze o tânără fată inocentă pentru a se căsători cu ea. Romanul "Valea
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
ar fi avut strămoși îndepărtați de origine rusă. Basaev a fost botezat după Imam Șamil, al treilea imam al Daghestanului și Ceceniei și ultimul conducător al forțelor anti-ruse avaro-cecene în Războiul Caucazului. Se pare că familia lui Basaev are un lung istoric de implicare în mișcarea de rezistență cecenă împotriva Rusiei. Bunicul său a luat parte la încercarea nereușită de a crea un Emirat independent al Caucazului de Nord după Revoluția Rusă din 1917. Familia Basaev, împreună cu majoritatea populației cecene, a
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
Drept răspuns, Elțîn a decretat starea de urgență și a ordonat trimiterea trupelor la granița cu Cecenia. Din acest moment Basaev se alătură luptei pentru independență și, în încercarea de a atrage atenția opiniei publice internaționale asupra crizei, își începe lunga și notoria carieră de insurgent folosind o metodă care îi va deveni familiară: terorismul. Împreună cu șeful grupului, Said-Ali Satuev, Basaev și Lom-Ali Ceaceaev deturnează, pe 9 noiembrie 1991, un avion Aeroflot Tu-154 care zbura de la Mineralnîe Vodî, în Rusia, către
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
în contrast cu interpretarea „(de) dincolo de pădure”. (Având însă în vedere ortografia oscilanta a cronicii lui Anonymus, cât și a celorlalți autori medievali, interpretările sunt nesigure, deoarece „u” putea reprezenta pe latinește deopotrivă literele (implicit sunetele): „u”, „v”, „ü”, „ö” scurt, „ő” lung.) Controversată este semnificația și originea termenului românesc "Ardeal", atestat documentar de regele hazar Iosif, care a trimis o scrisoare în jurul anului 960 rabinului de Córdoba Hasdai ibn Șaprut. Monarhul hazar menționa „țară "Ardil"” (în ebraică "Ereț Ardil", „ארדיל”), bogată în
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
au efectuat numeroase sondaje în Oceanul Atlantic pentru instalarea unui cablu transatlantic. Fregata engleză "Challanger" de 2306 t sub conducerea lui Wyville Thompson, a făcut înconjurul lumii între anii 1873-1875, parcurgând peste 96000 mile, cu care ocazie se descoperă cel mai lung lanț muntos submarin din lume, dorsala Atlantică de 16 000 km lungime și a dedus existența în jurul Polului Sud a unui continent pe care l-a numit Antarctica. Rezultatele expediției sunt consemnate în 50 de volume. Între 1874-1876 nava "Tuscarera
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
în anul 1859 au urcat de la 18,6 filleri la 53,6 filleri pe fiecare suta de kile de minereu transportat. Pe seama scumpirii transportului minereului, conducerea a fost nevoită să schimbe sistemul de transport. Atunci s-a început săparea tunelului lung de 600m care duce în valea Retișoarei care în anul 1866 a fost finalizat cu un cost total de 111768 Koroane și 50 Filleri, în același timp s-a construit și o cale ferată cu o lungime de 790m, cu
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
minereu din cauza transportatorilor care impuneau noi condiții și au grăbit construcția căii ferate până la furnal. Diferența de nivel dintre orizontul Lucaci din mina centrală de la Ghelari și gâtul furnalului era de 260m, ca să compenseze s-a construit o cale ferată lungă de 5120m, împărțită pe trei secțiuni de rostogolurile de la Retișoara și Nădrab, cu ecartamentul de 633 care a costat 20000 Koroane. Ulterior s-au mai construit și două concasoare cu fălci acționate hidraulic (cu ajutorul apei). Ultima secțiune de linie a
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
minereului pe cale ferată normală s-a construit și o stație pentru transferul minereului din vagoneții pe ecartament îngust în vagoane pe ecartament normal. Această cale ferată minieră cu specific exclusiv montan, cu înclinație mare, dotat cu trei tunele (cel mai lung de 747m), cu numeroase lucrări de artă, și cu poduri frumoase și spectaculoase, a schimbat semnificativ aspectul extern al uzinelor și a crescut și valoarea uzinelor de fier de la Hunedoara și de la Govăjdia. Tot atunci a atras și schimbarea dotărilor
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul de naștere al iudaismului, al creștinătății și conține locuri sfinte pentru toate religiile monoteiste principale din lume. Evreii au fost alungați din aceste teritorii în special de romani de-a lungul secolelor de conflict, deși unii evrei au rămas. În Evul Mediu, zona a fost unul din principalele locuri ale conflictului dintre creștinătate și islam. Expulzarea evreilor din Spania a condus la o creștere, deși mică a prezenței evreilor în Palestina
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Gemara (400) și Talmudul din Ierusalim (500). Conform lui Procopius din Cezareea, în 533 generalul bizantin Belisarius a luat tezaurul din templul iudaic de la vandali care il luaseră din Roma. În 611, Persia a invadat Imperiul Bizantin și, după un lung asediu, Khosrau al II-lea a cucerit Ierusalimul (în 614) cu ajutor evreiesc. Evreii au fost lăsați să guverneze Ierusalimul până în 617, când persii au preluat controlul. Împăratul Bizantin Heraclius, a promis să restaureze drepturile evreilor daca primea ajutorul evreiesc
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au apărut mai multe controverse când Secretarul Afacerilor Externe Britanic, Ernest Bevin a ordonat unei nave care avea imigranți ilegali să se întoarcă înapoi în Europa. Imigranții de pe vas au fost înlăturați forțat de către forțele britanice în Hamburg după o lungă perioadă de prizonierat pe vas. Principalul partid al evreilor ortodocși non-zionist a cerut Comisiei ca nici o decizie să nu se ia până când nu se ajunge la un acord asupra statutului religios cu Ben Gurion. Acordul garanta excepție pentru serviciul militar
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Israelului a preluat inițiativa și a fost în ofensivă în cea mai mare parte a Palestinei. Până în acest moment, israelienii mobilizaseră o armată de 49.000 de oameni. Organizarea și echipamentele se îmbunătățeau tot timpul. Rutele de aprovizionare arabe erau lungi și fragile și o data cu lungirea războiului au avut probleme cu aprovizionarea. Ambele părți au declarat din nou armistițiu pentru a se reorganiza și odihni. În luptele recente, israelienii au avut un succes limitat dar au simțit că soarta se întoarce
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Iordan, după accepțiuni din vechime întinzându-se și dincolo de acest râu, până spre începutul Deșertului Arab, în Transiordania. Situată într-un loc strategic între Egipt, Siria și Arabia, fiind și locul de naștere al religiilor avraamice, regiunea are o istorie lungă și zbuciumată, fiind o răscruce a religiei, culturii, comerțului și politicii. Regiunea a fost locuită în cursul mileniilor mai ales de către popoare de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
a celei mai mari părți din Palestina a durat aproape un secol până la înfrângerea lor de către forțele lui Saladin în 1187, după care cea mai mare parte din Palestina a fost condusă de către Ayyubizi. Un stat cruciat rămas de-a lungul orașelor de coastă nordice a supraviețuit timp de un secol, dar, în ciuda celor șapte cruciadele ulterioare, cruciații nu mai erau o putere semnificativă în regiune. Sultanatul mameluc a fost creat în mod indirect în Egipt, ca urmare a celei de-
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
contemporani au mărturisit talentul Charlottei de a cânta extraordinar. A primit porecla "Singlotte" și reputația de a fi una dintre marile cântărețe ale vremii ei.. Charlotte a murit la 14 mai 1818, la vârsta de 48 de ani, după o lungă suferință. Charlotte a decretat că dorea să fie înmormântată în noul cimitir planificat la Backsteinfeld în Hildburghausen. A fost îngropată cu titlu provizoriu, în biserica din castel și reînhumată la Backsteinfeld în 1819. Mormântul ei a fost proiectat de Heim
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]
-
Academiei Pontificale de Teologie și Prelat de Onoare al Sanctității Sale. De la Roma, el călătorește în numeroase țări ale Europei pentru a înființa și consolida Opus Dei în aceste țări. În același scop, el întreprinde între 1970 și 1975 două lungi călătorii în întreaga Peninsulă Iberică, Mexic, America de Sud, Guatemala, unde ține numeroase întâlniri de cateheză cu multe grupuri de bărbați și femei. Sfântul Josemaría a murit la Roma la 26 iunie 1975. Mii de persoane, dintre care numeroși episcopi, - mai mult
Josemaría Escrivá () [Corola-website/Science/324997_a_326326]