12,690 matches
-
sîrbii și bulgarii veniți de peste Dunăre, care, stabiliți în Basarabia, se subordonau consilierului de stat activ Koronelli. În lista alcătuită cu trei ani în urmă și prezentată fostului președinte al Divanurilor, senatorului S.Kușnikov, explica marele vistiernic, au fost enumerate ținuturile și satele Moldovei, indicîndu-se numărul locuitorilor și birul plătit pentru trei luni. Scăzînd din 1812 trei ani, se constată că lista anexată de I.Ruset-Roznovanu afost întocmită în 1809. Aceeași operație de scădere, posibil, a efectuat-o și Ion Chirtoagă
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
1809 ca fiind cel care poate fi datat actul remis lui S.Kușnikov. În realitate, lista a fost alcătuită în 1808, an care figurează în titlul unui tabel, prezent în același dosar, în el fiind trecute cifrele totale caracteristice fiecărui ținut. Cifrele din tabel corespund cu cele de la sfîrșitul listelor de sate din fiecare ținut, listele repetîndu-se de două ori. În versiune românească titlul tabelului este următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
realitate, lista a fost alcătuită în 1808, an care figurează în titlul unui tabel, prezent în același dosar, în el fiind trecute cifrele totale caracteristice fiecărui ținut. Cifrele din tabel corespund cu cele de la sfîrșitul listelor de sate din fiecare ținut, listele repetîndu-se de două ori. În versiune românească titlul tabelului este următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
fiecărui ținut. Cifrele din tabel corespund cu cele de la sfîrșitul listelor de sate din fiecare ținut, listele repetîndu-se de două ori. În versiune românească titlul tabelului este următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
listele repetîndu-se de două ori. În versiune românească titlul tabelului este următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
vecinătate. Așa apare satul Malîi Tohatin căruia localnicii neputânduse obișnui cu denumirea rusă au zis simplu malu (astăzi Mălăiești). Pe aceași moșie Bălăbănești apare și cătunul Coada Malului, pe care îl aflăm în 1825 cu denumirea de Bălăbănești din același ținut al Lapușnei, astăzi din raionul Nisporeni. În cel deal doilea război mondial au participat 100 bărbați tineri, dar la vatră s-au întors 45, iar în 1992 alți 20 de tineri. Satul are 2 movile funerare făcute de migratorii nomazi
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
pentru prima dată este atestat documentar. În 1859 statisticile indică în Baraboi 132 de curți, 570 bărbați și 478 femei; în 1875 - 920 bărbați, 961 femei și 276 de case, în 1886 - 295 de curți și 1440 locuitori, volostea Copăceanca, ținutul Bălți. Pentru construcția bisericii, în 1973, prin dispoziția conducerii eparhiale din Basarabia, preotul Teofil Mahu de la biserica Adormirea Maicii Domnului din satul vecin Ghizdita (acum Fântânița) a fost transferat în satul Baraboi. În doi ani biserica a fost finisată. La
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
danie acest sat lui Costea Buceac, care era mare Vornic de Țara de Jos. Satul mai este amintit și ca punct pe hotar pe valea Racovățului, în 1664 cînd domnitorul Gheorghe Duca întărește o mărturie hotarnică a sat. Ocăuți din Ținutul Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația militară rusă, care pe 25 decembrie 1772, găsește
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
248 case, școală cu o clasă a Zemstvei, o biserică; sediul medicului de circumscripție (care cuprindea 37 localități și o colonie evreiască, cu o populație totală de 31746 de persoane). În 1902, medic de zemstvă la Târnova (sectorul 4 din ținutul Soroca) era Vladimir Nikodimovici Simankevici, în serviciu de la l octombrie 1893, și deservea cuprindea plasele Otaci, Arionești, Tîrnova și Climăuți. Sătenii dețineau 320 vite mari, 400 oi, 576 porci. La expoziția agricol din Soroca din 1910 Crescătoria de cai „Tîrnova
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
cu vită de vie și șase cu livezi țărănești. Biserică din satul Scumpia a fost construită în anul 1776, din lemn și avînd hramul "Marelor Mucenici voevozii Mihail și Gavril". La începutul secolului XX Scumpia făcea parte din volostea Sculeni, ținutul Bălti. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mânăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
între anii 1812- 1813, a făcut o evaluare despre starea bisericilor , iar în anul 1817, a efectuat recensămîntul populației,referitor la starea socială, economică și apartenența pămînturilor în Basarabia. Paralel cu recensămîntul populația din Sărată Veche și din cele 8 ținuturi ale Basarabiei (ținutul Hotin, Bender, Ismail, Codru, Greceni, Soroca, Orhei și Iași, din care făcea parte și Sărată Veche) au fost impuși să depună jurămîntul de supușenie și credința Tarului și Prestolului Rus. Între țărănimea de la sate s-a iscat
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
1813, a făcut o evaluare despre starea bisericilor , iar în anul 1817, a efectuat recensămîntul populației,referitor la starea socială, economică și apartenența pămînturilor în Basarabia. Paralel cu recensămîntul populația din Sărată Veche și din cele 8 ținuturi ale Basarabiei (ținutul Hotin, Bender, Ismail, Codru, Greceni, Soroca, Orhei și Iași, din care făcea parte și Sărată Veche) au fost impuși să depună jurămîntul de supușenie și credința Tarului și Prestolului Rus. Între țărănimea de la sate s-a iscat o mare panică
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
finețe în deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la acea vreme avea cea mai mare populație,după tîrgul și mahalaua Foleștii, din ținutul Iași. Conform actelor din Arhiva Națională a Republicii Moldova s-a constatat că, satele Sărată cu odaia Sărată Nouă, pînă în anii 1848-49, aparțineau boierului și Marelui Vesternic Iordache Ruset-Roznovanu și Logoftesei Anikia Rosetti Roznovanu. Boierii moldoveni, care n-au vrut
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Vlad Dolhici, în persoana lui Sima Dușăscul, li se întărește satul Ivereni de peste Prut, " la obârșâe Saratii", în baza "a lor drept uric..." pe care moșul lor l-a avut de la Alexandru voievod. Următorul document despre satul de pe râul Sărata, ținutul Lăpușna, este uricul lui Constantin Movilă (1607-1611) de la 16 august 1609, dar aici satul are un nou nume - Ruorești/Răurești. În secolul XVIII localitatea a fost pângărită adesea de tătari, deoarece pe dealul dintre Sărata-Galbenă și satul Caracui trecea "hotarul
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
a doua se afla lângă biserică, supranumită de localnici corespunzător - "„movila de lângă biserică”", ulterior a fost nivelată. Movilele sunt dovezi a perindării popoarelor nomade pe aceste meleaguri. Deși este răspândită ideea că satul a fost fondat de bejenarii veniți din ținutul Hotin, de lângă Noua Suliță, în timpul evenimentelor din 1917-1919 (în 2000 s-a înălțat un monument „întemeietorilor”satului), totuși istoria satului este ceva mai veche. Documentele de arhivă confirmă că localitatea a fost întemeiată în anii 1865-1867. Apoi numele satului apare
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite "bologani", de aici rezultând și "Borogani". O altă
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
cu denumirea „Deașeni”, apoi alte documente atestează: Diașeni (1664), Dolugeni (1777) și abia în 1803 Bardar. Referitor la proveniența denumirii există câteva legende. Una din ele spune că în vremuri îndepărtate, când pământurile moldovenești erau ocupate de hoardele tătărești, acest ținut era împânzit de păduri. Adesea oamenii căutând să se apere de cotropitorii străini, își părăseau vatra și luau calea codrului. Odată un gospodar hotărî să nu se mai întoarcă în cătunul pârjolit și pustiit, ci să-și facă o nouă
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
locuitorilor satului a scăzut de aproape 2 ori: de la 195 la 115 oameni, o parte dintre ei lăsându-și pământurile și refugiindu-se peste Prut. Apoi numărul locuitorilor crește și în 1817 ajunge la 640 de locuitori. În Cazangicul din ținutul Codrului i se dă, de către autoritățile țariste o moșie boierului Iancu Sturdza, rudă a lui Scarlat Sturdza, primul guvernator al Basarabiei după tragicul an 1812, sturdzeștii fiind promotori ai intereselor imperiale rusești în Basarabia. În 1817 Iancu Sturdza avea pe
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
postul de jandarmi, agentul sanitar, judecătoria rurală de ocol, primăria, agenția de percepție, cooperativa de consum. La 28 iunie 1940, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov și protocolului adițional secret din 23 august 1939, Uniunea Sovietică ocupă Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. În viața poporului moldovenesc s-a produs o schimbare fundamentală de regim politic, structură socială și mod de viață. Trecerea de la capitalism la socialism a însemnat o experiență dureroasă pentru ciocâlteneni. Promovarea politicii de constrângere a agricultorilor prin impozite
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
heleșteie, care au determinat și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreapta și credincioasa slujba către țara” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocina pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din jos cu Bulbocii, pînă în Valea Petrii, dinspre răsărit cu Baxanii, iar dinspre apus cu apă Căinarului”. Mențiunile de mai tîrziu sînt destul de frecvențe. La 8 mai
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
4 băjenari (refugiați) din Polonia. Mănăstirea Golia stăpînea la 1861 în localitățile Climăuți, Vadul-Rașcov și Socola - 4.579 desetine de pămînt, care mai apoi au fost donate Mănăstirii Vatoped de pe Sfîntul Munte Athos. În 1880 Mănăstirea Vatoped poseda la Climăuți, ținutul Soroca, 1 868 desetine de teren arabil, 669 desetine de pădure și 203 desetine de toloacă. În anul 1889 a fost sfințită biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dumitru”. Recensămîntul din 1897 a fixat la Climăuți 868 de locuitori. În
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
de 19 km de Telenești și 90 km de Chișinău. Suprafața comunei Zgărdești este de 36,17 km. Prima mențiune documentară datează de la 14 aprilie 1609, cu satele contopite Boldești și Cozești. În perioada țaristă făcea parte din volostea Chișcăreni, ținutul Bălți. În 1902 în Zgărdești erau 172 case, cu o populație de 860 persoane, români răzeși, care posedau pământ 2248 desetine. Împrejurul satului erau vii și grădini cu pomi. În perioada 1998-2003 localitatea era inclusă în județul Bălți. Confrom recensământului
Zgărdești, Telenești () [Corola-website/Science/305220_a_306549]
-
km.) Prima mențiune documentara e cea din 28 iulie 1569 , cînd Bogdan Voievod, domn al Moldovei , a dat și a întărit urmașilor lui Iuga, strănepoții lui Petras “ o seliște cu numele vîrful Liubeniti ce de curînd se numește Liublenita în ținutul Sorocii.” Documentele asupra Liubeniti , deținute de strănepoții lui Petras, datau de prin 1432-1433 , ceea ce înseamnă că pe atunci există și moșia cu acelaș nume . Așadar satul Rublenita care pe atunci era numit Liubenita e atestat documentar la 28 iulie 1569
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
satul se va numi oficial : Liubeniti(Rublenitei), Liubenita (Rublenita ), pînă cînd , pe la începutu sec. XX, va rămîne o singură denumire Rublenita. La 11 noiembrie 1657 Ursu Vartic , fost vornic , dăruiește lui Gumenze, mare armaș , o parte din satul Rublenitul (Rublenita) ținutul Soroca. La 26 martie 1742 , un șir de moșieri din ținutul Soroca- Ciripcau , Timiliuti, Zgură Peripeceni și Liublenita, sînt stăpînite de banul Aristarho. Recensămîntul din 1772-1773 prezintă: Liublenita stăpîn Constantin Donici- 48 gospodari cu oameni , 3 case puști, oameni liberi
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
pe la începutu sec. XX, va rămîne o singură denumire Rublenita. La 11 noiembrie 1657 Ursu Vartic , fost vornic , dăruiește lui Gumenze, mare armaș , o parte din satul Rublenitul (Rublenita) ținutul Soroca. La 26 martie 1742 , un șir de moșieri din ținutul Soroca- Ciripcau , Timiliuti, Zgură Peripeceni și Liublenita, sînt stăpînite de banul Aristarho. Recensămîntul din 1772-1773 prezintă: Liublenita stăpîn Constantin Donici- 48 gospodari cu oameni , 3 case puști, oameni liberi - 2 fete bisericești. În 1818 satul Liublenita s-a pomenit în
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]