16,963 matches
-
a reprezentat cândva cultura și civilizația Bucovinei interbelice. * Hacu Hacu, revistă de umor, Cernăuți: 1921-1931. Apare când poate. Prețul - după învoială. Pentru idioți - gratis. Redactor șef - Mombo; Fondator - Sol. Redacția și administrația „Junimea” Cernăuți. * Hacu, revistă umoristică, editată de Societatea academică Junimea. „Vechea revistă umoristică condusă acum din nou de însăși fondatorii ei, se prezintă bine ca creație tehnică” își spunea părerea Glasul Bucovinei din 27 martie 1921. „Desenele sunt foarte bune. Ar fi dorit ca chestiunile aduse în coloanele ei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nasc din sânge, așa cum la Cosmin... Atunci tu te cutremuri, iar eu tăcut mă-nchin”. (Din „Pădure tăiată”, Gazeta Bucovinei nr.2,1942 sau Calendar creștin, 1943, p.71, Cernăuți) * Junimea Junimea, revistă pentru literatură și artă, editată de Societatea Academică, apare la Cernăuți, ca urmare a strămutării din Botoșani a Junimii Moldovei de nord, prima publicație literară periodică în Bucovina României reîntregite, pusă sub conducerea poetului George Voevidca și a publicistului C. Iordănescu. * Gh. Voevidca, considerat poet modernist (n.1893
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
confiscare pentru frumoasa poezie a lui Sever Beucă Costineanul „La coasă fii ca-n vremile străbune” pe care am găsit-o republicată în ediția a doua de după confiscare în Junimea Literară nr.2/1904 sub titlul: „Marș festiv, dedicat Societății academice „Junimea” cu ocazia jubileului de 25 de ani” pe care o redăm integral nu numai pentru idei și frumusețea versurilor dar și pentru a se înțelege mai bine ce însemna în fața cenzurii ultima strofă a poetului: „Pășiți feciori mereu cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Creangă din josul articolului „Manifestațiunile Românilor la 1848” semnat de Ion I. Nistor, directorul Junimii Literare, Cernăuți.( pe care o redăm mai jos). * Încă de pe când era student, în 1903, în calitatea sa de „referent” al comisiei literare a Societății Academice „Junimea”, Gh. Tofan propune înființarea unei reviste literare. Revista a luat ființă abia în anul 1904 sub conducerea dlui I.I. Nistor, iar Gh. Tofan a fost chiar de la început factorul principal. Deoarece dl. I.I. Nistor trebuia, în primii ani ai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1887), „Dorința” (nr11/1887). Cu prilejul morții lui Eminescu, Revista politică reproduce fragmente din articolele publicate în Tribuna, Democrația, Lupta, dar și necrologul Veronica Micle (nr.17/1889). Prin Revista politică se anunță apariția în februarie 1888 a Almanahului Societății Academice socialliterare România jună din Viena, volumul II din Familia (1865 1945), se reproduc anecdote versificate de Th.D. Speranția, se publică articolele: Documente privitoare la istoria răzeșilor și moșnenilor din Bucovina (nr.1/1888 ș.u), în traducere proza „Pietrele Doamnei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în Camera Imperială din Viena, la 5 ianuarie 1897, îl acuza pe inspectorul Omelian Popowiez, încredințat cu substituirea inspectoratului școlar al Țării (Bucovina n.n.) că „necunoscător de limbile țării - printr-un fanatic naționalist și agitator politic, lipsit de orice pregătire academică, și de orice cultură mai înaltă” aduce prejudicii școlii românești. * I. Țurcanu, preotul deputat în Parlamentul de la Viena, care s-a ridicat împotriva măsurii de condamnare a celor care încercau în Bucovina să stârpească patima beției la români... * La școala
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
parte acel cahier de doléances comun amândurora, care, trecuți fiind de 40 de ani, se mai aflau încă în căutarea unei slujbe decente (aceasta revenindu-le amândurora oarecum târziu, chiar ținând seama de condiția lor particulară de outsiders ai culturii academice oficiale)? Aveau să-și spună o mulțime de lucruri importante, în afară, desigur, de a comenta, cum se întâmplă de obicei între savanți, cărțile scrise de fiecare dintre ei sau de colegii lor apropiați. Aveau, de fapt, o viziune comună
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Frazer 3, Gershom Scholem 4 sau Gilbert Murray 5. Un gen identic care subîntinde două tipologii diferite: corespondența cu un maestru și cea cu un coleg de generație și disciplină, un rar emul evadat treptat din cavaleria ordonată a mediilor academice în care se formase și pe care Eliade le-a cucerit ca din afara lor. De-o parte o succesiune de mărturii ale creșterii, de alta un ton adâncit al stabilizării. Din punctul de vedere al biografiei științifice a lui Eliade
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decât, bunăoară, cele ale operei celuilalt proeminent iranist suedez, Geo Widengren 1, comentarii laconice, chiar dacă ocurente în formule sau contexte nu o dată surprinzătoare. Pe de altă parte, diluarea treptată a producției publicistice a savantului suedez, succesiva lui marginalizare față de mediile academice comune, în plus refuzul de a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a insistat, critic sau recuperator, asupra recompunerii fundamentelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
plus dorința lui ca toate manuscrisele sale să fie cunoscute, dar după moartea sa3. În altă ordine, publicate deja în fascicule, în originalul francez, aceste scrisori s-au bucurat și continuă să se bucure de interesul crescând atât al comunității academice internaționale, cât și al celei românești 4. Volumul de față oferă șansa editării lor reunite în traducere. Nu este cel dintâi dintr-o serie a corespondenței Eliade și nu își află noutatea exclusiv în caracterul inedit al materiei publicate: până
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
științifică a mitului Babel prin postularea originii „scitice” a limbilor, anume tradițiile reprezentate de Olof Rudbeck sau Jacob Brucker, în ale căror scrieri Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puțin probabil ca traiectoriile lor să se fi intersectat în Germania anilor ’35-’37. Atunci, în 1948, Eliade i-a cunoscut și pe Geo Widengren și Duchesne-Guillemin, dar numai cu Wikander a întreținut o legătură densă și prelungită, depășind cadrul academic - un prieten de rangul lui Dumézil sau Ricœur, de o calitate a susceptibilității afină poate cu Cioran, cu toții reuniți excepțional de Eliade în preajma nunții sale și a celebrărilor ulterioare. Într-o hartă a evoluției istoriei religiilor în secolul XX, a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1, în aceste observații se derulează o secvență a propriei sale biografii proiectate într-un cadru colectiv. Pentru că, dincolo de ce putea să însemne înrudirea metodelor și omogenitatea paradigmelor dintre școala suedeză și cea germană de filologie a religiilor, însuși debutul academic al lui Wikander a fost strâns legat de cercetările câtorva savanți germani. Este vorba în primul rând de Otto Höfler, de care îl leagă o prietenie strânsă, simptomatic însă întreruptă după război. În arhiva de la Uppsala s-au păstrat câteva
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iulie. După aceea, nimic nu este stabilit. În jur de 20august trebuie să particip la Eranos de la Ascona. La sfârșitul lui august -începutul lui septembrie, la Abano (aproape de Padova). Din 6 în 12 septembrie, trebuie să asist la Congresul „Societății Academice Române” Șcea adevărată! cea din exil!...Ț , la Padova - Veneția. (Îi cunoașteți publicațiile periodice? Vă trimit catalogul.) În sfârșit, după Congres vrem să ne „odihnim”, la Florența și la Roma, și ne vom întoarce la Paris către sfârșitul lui septembrie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander LXtc "LX" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 15 octombrie 1966 Dragul meu Stig, Tocmai ne-am întors, de trei zile, de la... Salamanca (unde am petrecut o săptămână, cu ocazia celui de-al X-lea Congres al „Societății academice române”). Am revăzut Salamanca după 23 de ani: este un oraș foarte frumos, dar prefer Kyoto sau Florența. La începutul lui septembrie am fost la Geneva, pentru Congresul filosofilor de limbă franceză: É. Benveniste a ținut conferința inaugurală despre limbaj
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mare secret”: Gșeorgesț Dșumézilț vrea să vină la Chicago, după ianuarie 1968. The Committee in Social Thought va aranja toate acestea, sper. Peste două săptămâni plecăm în Europa șsubl. S.W.ț - Paris, Ascona (vai! conferințe), Veneția, Roma (Congresul Societății Academice Române - pentru a sâcâi guvernul de la București; care, între noi, îmi face puțin curte, mă invită să țin conferințe etc.). Puteți să-mi scrieți tot la Chicago, de unde prietenii mei îmi vor trimite scrisorile. În Mexico-City am stat la hotel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
II, pp. 122-123. 2. Foarte probabil, Eliade se referă la „Actualité de la mythologie”, Critique (1950), decembrie, nr. 43, pp. 235-243. 3. Vezi „Religione dei turco-mongoli”, în Gherardo Carini (ed.), La civiltà dell’Oriente, Roma, 1958, pp. 851-868. 4. Pentru situația academică suedeză în epocă se poate consulta Ake Holmbäck, Scholarly Freedom in Sweden, UUÅ 1954:7, cu un titlu deja ironic față de observațiile lui Eliade și situația reală a lui Wikander în acei ani, dar și în general în Suedia. 5
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
proiectului Zalmoxis, pentru foarte multă vreme singurul periodic de istorie a religiilor din țară. Astfel, Eliade se afla deja într-o poziție dominantă și astăzi în câmpul de orientare al istoriei religiilor, e adevărat, nu mai puțin controversată, anume abordarea academică a religiilor, din punct de vedere istoric, nu confesional. Vezi „The Role of Method and Theory in the IAHR”, în Armin W. Geertz-Russell, T. McCutcheon, Perspectives and Method and Theory in the Study of Religion, Brill, Leiden-Boston, 2000, pp. 3-37
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Dumézil către Wikander, 2 februarie 1953. Wikander candidase la această catedră și cu un an în urmă. La 2 martie 1952, Dumézil îi scria lui Eliade, dând astfel un difuz contur explicativ unuia dintre episoadele amare ale eșecurilor biografiei academice a lui Wikander - cearta prelungită și marcantă cu Widengren, colegul său de generație și disciplină: „Am primit de la Widengren o scrisoare crudă, inumană, în care îl înmormântează cu vioiciune pe prietenul dvs. Wikander, care a încetat să-i mai fie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Académie, 1969. Despre acest congres, Jaan Puhvel îi scria lui Wikander: „În această vară, am fost în Europa, inclusiv la Uppsala, Åbo, Helsinki și București (...). După mine, Congresul de lingvistică nu a fost un mare succes din punct de vedere academic, dar ospitalitatea și solicitudinea aproape stânjenitoare ale românilor l-au transformat într-o memorabilă experiență socială. (...) Soția mea și cu mine am fost oaspeții soților Duchesne-Guillemin la Liège. Am fost împreună în România, apoi ei și-au continuat drumul la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
doctorat publicate în 1936 a însemnat în bună măsură reconsiderarea întregii documentații dintr-un alt punct de vedere decât cel al originii „pre-ariene” a tehnicilor și misticii yoga, ipoteză la care Eliade pare să renunțe curând după integrarea în mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate ale tinereții” Eliade nu s-a ferit să vorbească în prefața ediției
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
R. Lalou din Les Nouvelles Littéraires, publicate prea târziu; cartea dispăruse din librării” - cf. Jurnal I, 2 septembrie 1957. O mărturie recentă din partea unui mare indianist francez se poate alătura acestei sinuoase biografii a receptării romanului lui Eliade în cadrul lumii academice: „Am fost, la vremea lor, un lector atent al lucrărilor lui Eliade - am citit și aproape tot ce s-a tradus în franceză din opera sa literară; există câteva nuvele fascinante, iar Forêt interdite (exemplar pe care Eliade însuși mi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unei simbolistici cu rădăcini adânci: „...Uppsala e singurul loc din lume unde tradiția sacrificiului uman s-a menținut intactă, din timpurile precreștine (Sfântul Erik fusese martirizat aici în 1160) până în zilele noastre, când sacrificiul uman se efectuează numai în cercurile academice șsubl. M.T.ț. Aș fi încheiat exprimându-mi dorința și speranța că asemenea mitologii nu vor fi niciodată demitologizate...” - ibidem, 20 august 1970. 4. Foarte probabil, ipotezele înrudirii limbilor altaice cu limbi maya, pe care Wikander le-a riscat, scriind
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
speranța că asemenea mitologii nu vor fi niciodată demitologizate...” - ibidem, 20 august 1970. 4. Foarte probabil, ipotezele înrudirii limbilor altaice cu limbi maya, pe care Wikander le-a riscat, scriind din afara specialității domeniilor lingvistice respective, i-au adus oprobriul lumii academice. LXVIIItc "LXVIII" 1. Congres organizat de Asociația Internațională de Istoria Religiilor având ca tematică probleme de metodologie în raportul dintre știință și religie. Vezi: Lauri Honko (ed.), Science and Religion. Proceedings of the Study Conference of the International Association for
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Siberien und der grossen Tatarey in sich begreiffet, in einer historisch-geographischen Beschreibung nebst einer Tabula polyglotta von 32 Arten Tatarischer Völker Sprachenund einem Kalmuckischen Vocabulario, Stockholm, 1730. Ca și Daniel Gottlieb Messerschmidt, Nicolas Witsen sau Dimitrie Cantemir, Strahlenberg aparține mediului academic dependent de curtea lui Petru cel Mare, modelat parțial de intuițiile și obsesiile lui Leibniz privind originea scitică a limbilor europene și interesul său pentru specimenele de limbi „tartarice”. Vezi Véronique Schiltz, La redécouverte de l’or des Scythes. Histoire
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]