10,949 matches
-
ia parte la orgii în trei cu o Edna și cu Miss Roth, profesoară erudită, blazată și opiomană, repetând scene din La garçonne. Maitreyi mută câmpul de experimentare în mediul de culoare. Allan se inițiază în tehnica erotică a Indiei, admirând "perfecțiunea îmbrățisării" Maitreyi-ei, "ritmul uluitor al trupului ei", precum învață "prietenia" cu piciorul prin "tușă", constând în introducerea piciorului între pulpele altuia. Romanul, care, privit de sus, amintește literatura lui Pierre Loti (Azyadé, Madame Chrysanthème etc.), se salvează prin impresia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care-l crede compromis prin reaua înfățișare vestimentară. Același tânăr se așează pe pământ și ia țărână în mână cu sentimentul mândru al unei profunde filozofii panteistice, salvează un șoarece de la înec, se roagă în biserică, plânge fără sens, se admiră, se uimește de prezența unui lac, încearcă, sub latura estetică, a descoperi "un demon nou". Războiul micului Tristan de Mircea Gesticone aduce aminte puțin de Le grand Meaulnes al lui Alain Fournier, cu deosebirea că atmosfera de basm e înlocuită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
caracterul lor efemer, au făcut și fac glorie lui Eminescu, posteritatea nici nu va voi să le cunoască"172. Operând ierarhizări între creația literară și cea publicistică, alți critici ajung la supralicitarea publicisticii eminesciene, în variate formule: "oricât l-am admira pe Eminescu ca poet, și mai multă admirație merită ca gânditor politic"173; "Eminescu, de nimeni contestat ca poetul cel mai mare al românilor, este și cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale și încântătoarele sale flashuri verbale. Baudrillard se găsește la apogeul său atunci când discută peisajele și scenele urbane"490. Gustul pentru paradox, jocuri lingvistice și stilul sentențios se combină cu procedeul deconstrucției aplicat realităților
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut privilegiul să atingă cu mâinile lor și să admire cu ochii lor, nu cu mai mult de cinci ani în urmă, în mâinile și picioarele fericitului Francisc, soldatul lui Cristos, au apărut patru semne ale cuielor drept mărturie a victoriei perfecte în lupta împotriva lumii, a victoriei în imitarea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a salvat de apele potopului în arca lui Noe». Imediat, la cuvintele sale, toate acele păsări, apropiindu-se, l-au înconjurat și, fără niciun ciripit, timp de o jumătate de zi, atente la cuvintele omului lui Dumnezeu, au rămas liniștite admirând fața predicatorului. Cetățenii romani și toți aceia care intrau sau ieșeau din oraș au remarcat acest lucru extraordinar ce a fost repetat de omul lui Dumnezeu timp de trei zile. Atunci, clerici, însoțiți de o mare mulțime, au venit și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mântuitorul lumii atârnat pe cruce, atunci când evreii l-au răstignit. O deschizătură se întrezărea și în partea dreaptă; ea era atât de însângerată, încât până și secretele intime ale inimii sale erau vizibile. Ah, ce minunăție! Mulți oameni alergau să admire un miracol atât de neobișnuit. Până și cardinalii veneau la el și încercau să înțeleagă semnificația acestor semne vizibile. Francisc a răspuns acestora: «Aceste semne vizibile din mine au fost arătate vouă, cărora am predicat misterul crucii, ca să credeți în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acum unicul supraviețuitor și martor al primului grup, «în total doisprezece clerici și treisprezece laici» (nr. 19). Sub haina franciscană bate o inimă de cuceritor, bucuros și mulțumit de faptele sale, desigur nu pentru a se lăuda, ci pentru a admira lucrarea lui Dumnezeu care se slujește și de elemente de mică importanță pentru a înfăptui minuni (Prolog). Pentru fratele Giordano, prezentarea realității faptelor istorice este mai importantă decât fantezia retoricii «legendare». Pe autor îl cunoaștem din Cronică. S-a născut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe altarul capelei și se temea să nu facă la fel și cu el. 125. Fratele Warin din Orwell a intrat în Ordin pe când era încă tânăr și a făcut asemenea progrese încât a predat în mai multe convente, fiind admirat de multe persoane. S-a comportat cu prudență în relațiile sale cu cei mari și a tratat problemele Ordinului într-un mod vrednic de toată lauda, progresând în fiecare zi atât în ministerul predicării, cât și în contemplație. A murit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Leon, însoțitorul Sfântului Francisc: «Doream foarte mult să știu dacă atunci când un om se oprește asupra unui gând rău, fără a consimți, dar complăcându-se, păcătuiește grav. Într-o noapte, pe când dormeam profund, mi s-a părut că stau să admir un porumbel foarte frumos cu penele albe de pe ramura unui copac. Dar sub copac stătea un șarpe ce ținea ochii fixați cu multă atenție asupra acelui porumbel. Într-un final, după multă așteptare, porumbelul s-a întors și, privind șarpele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
magnetică nucleară, a examenului Duplex). Apar astfel contestări ale rolului “standardului de aur” - arteriografia (punctul nodal care oferă cele mai complete date utile abordărilor terapeutice ulterioare încât se spunea că “adevărata problemă nu e de a denumi leziunea și a admira performanțe unui examen sau altul, ci de a răspunde sau nu la întrebarea legată de necesitatea unui examen arteriografic preoperator) supralicitând conceptul de “chirurgie fără arteriografie”. Mai mult, se naște un nou “standard de aur” prin expansiunea care a înregistrat
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
nuntă, și a cântat versuri demne de norocosul vostru pat conjugal, cel ale cărui cărți îmi amintesc că obișnuiai să le lauzi, cu excepția celor care au dăunat autorului lor; cel căruia adesea îi citeai scrierile tale pe care eu le admiram; cel, căruia i-a fost dată o soție din casa Voastră (de vestra cui data nupta domo: v. 137-138)". Există o gradație (climax) în această enumerare de legături prin care Ovidiu este legat de Maximus: de la cultivare (colui) la intervenția
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face excepție: "Te admir cu atât mai mult, cu cât în acest vârtej nu te lași târât de curentul viciului comun" (v. 21-22). În timp ce numeroșii prieteni ai lui Ovidiu din vremurile fericite l-au abandonat, Maximus face parte din puținii, "doi sau trei", care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aici, mai unitar, tonul mai just și mai variat (are dreptate Șerban Cioculescu), demonstrația de idei mai strînsă, mai directă, talentul de a figura, de a alegoriza o idee morală e remarcabil. Talentul acela „Înalt, sever, concentrat”, pe care Îl admira N. Iorga. Ca să ne facem o idee despre sensibilitatea lirică a lui Grigore Alexandrescu trebuie să-i citim, totuși, și celelalte poeme. Aici transpare mai limpede, În ciuda limbajului mai impur și a prezenței stăruitoare a modelelor, felul lui de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
farmecul lucrurilor, ca dulceața lor magică să vină și să cuprindă ființa poetului, În fine, pentru ca acest proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a admira, a se-mbăta sînt verbele ce se repetă cel mai des În versurile lui Bolintineanu. În cîntul al III-lea din Conrad dăm peste un pasaj ce are drept temă Însăși tema privirii. Este unul din rarele momente, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște repede convertită Într-o plăcere fără margini. Angoasa nu-i făcută pentru Bolintineanu. Tristețea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În ideea de originalitate. Simțul proprietății este abolit. Retorica este proprietatea tuturor. Chiar și a acelora care o disprețuiesc. Teroarea exercitată Împotriva retoricii sfîrșește, ieri ca și azi, Într-o retorică a ternarei. Cazul poetului român este mai complicat. El admiră modelele fără să facă o teorie a poeziei. Folosește retorica fără să fie conștient de utilitatea ei. Bolintineanu este, Într-adevăr, exemplul cel mai elocvent al retorismului fără retorică. Poeții dinaintea și din timpul lui Încearcă să inventeze (adapteze) o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vastă și triumfală”, „nemărginit safir”, „cuib [de] smarald” etc. Admirația este totală, viziunea este feerică, nimic pe lume nu absoarbe mai bine gîndul și nu Încîntă mai mult ochiul ca schimbătoarea cîmpie lichidă: „O, mare, scumpă mie Eu vecinic te admir...”. Marea angajează un sentiment al plecării, al depărtării, acela ce duce spre ținutul visului: „lumea dorită” a Atlanticului, Asia frumoasă, India plină de minuni (Marea Mediterană). Ea are, În esență, o funcție decorativă și stimulatoare. Incită fantezia și facilitează poezia. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiunii sale În marile decoruri ale naturii nu mai Încape discuție. S-ar putea obiecta că, În definitiv, și Gessner, Parny, Bartin. Leonard și, În genere, autorii „micilor poeme” din secolul al XVIII-lea cultivau peisajul grandios, frumosul sălbatic... Chăteaubriand admira pe Parny, iar Lamartine citea Încă pe Bertin și Parny... Conachi continuă o tradiție de acest fel, Însă, prin cîteva accente, se simte la el noul suflu al Veacului. Peisajul devine o expresie a pasiunii erotice și un agent de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
meu ceas; Îmi prerup aici cuvîntul și În voie-vă vă las, Că celui ce Înțelege, țînțaru-i e trîmbițar, Iar celui ce nu-nțelege, toate, surle-s În zadar.” Pann ironizează, Întîi, pe esteți sau, mă rog, pe snobii care admiră pînă la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Biserica „Sf.Arhangheli Mihail și Gavril” fostă geamie, transformată în 1831 în biserică ortodoxă. De asemenea, în Brăila se află sediul mondial al comunității lipovenești și biserica episcopală a creștinilor ortodocși de rit vechi. Pe lângă acestea, în Brăila pot fi admirate multe alte clădiri declarate monumente de arhiectură. Alte obiective cu valoare istorică sunt prezentate de rețeaua de hrube și fragmente din zidul cetății Brăilei (cetate demolată după Tratatul de la Adrianopol din 1829). În partea sud-vestică a orașului se află cel
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC ?I AGROTURISTIC AL JUDE?ULUI BR?ILA DIN PERSPECTIVA DEZVOLT?RII REGIONALE DURABILE by Nina HANCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/83102_a_84427]
-
provocată, așadar, nu de frumusețea (altminteri, discutabilă) a "nemțoicuței", ci de "icoana femeii" inaccesibile, "aproape goală, în tul albastru, cu safire și diademă de diamante", pe care voia s-o ducă "în pupila lui, într-o singurătate absolută", "să o admire, să o iubească, să i se prosterne la picioare și să sufere, să sufere". După secvența de la bal, e rândul poetului să fie dezamăgit, a doua zi, de "realitate", pe care ochiul o percepe meschin, numai "în latura ei măruntă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vanitoasa Mite, nu pune mare preț pe literatura pe care o scrie. E mai naturală, de un farmec mai frust și de o mai mare receptivitate erotică. Aflând cu cine are de-a face ("poetul pe care tot Iașul îl admiră"), ea își manifestă spontan admirația și-i recită, pe de rost, versurile (mai exact: Venere și Madonă). Eminescu îi citește, la rândul său, câteva poeme, printre care și strofele unei variante, care plac femeii mai mult decât forma finală pentru că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
icoană", ca Mite, mulțumindu-se să întruchipeze în ochii poetului varianta cea mai apropiată de viață a "portretului ideal", întrezărit la prima lor întâlnire în rama unui tablou al lui Palma Vecchio. Asupra acestui "tablou", pe care și Eminescu îl admira, i se opriseră și ei ochii, deoarece se vedea în el "ca într-o oglindă": "peste albeața chihlimbarie a feței se așează o umbră viorie; se distinge rețeaua fină a vinișoarelor de pe gât și spate; fruntea boltită și mai ales
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
răului absolut), pe când ceilalți sunt moniști și înclină spre anularea contradicțiilor dintre suflet și trup, "realitate" și "idee". Or, dacă e să dăm crezare lui Platon, așa cum ne îndeamnă "divinul" critic, "realitate" autentică nu posedă decât ideea, iar scriitorul, dacă admiră înțelepciunea, trebuie să fie "realist" id est să creadă în realitatea "ideii", și numai din unghiul acesta va fi el îndreptățit să privească viața, per speculum et in aenigmate. Din păcate, artistul român nu procedează cu înțelepciune și devine (atunci când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]