144,219 matches
-
chiar din cauza asta, cântărea argumentele pro și contra; poate îi era încă neclar de care parte ar fi fost mai bine să rămână ca să apere interesele poporului său. Și privea cântărind cu maximă atenție la înfruntarea de forțe din sânul adunării, dar și pericolul pe care această înfruntare l-ar fi putut reprezenta pentru el însuși. în orice caz, Sebastianus își dădu seama că era supus unui examen chiar și din partea sa. Era o situație stânjenitoare. Fusese trimis cu ordinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea încinsă. Părerile erau împărțite; ici și colo chiar se încinseră mici încăierări, iar asta și pentru că nimeni nu părea să-și asume menținerea ordinii. Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un moment de descurajare; încruntat, își întrerupse intervenția și, căutând ajutor, se întoarse din nou să-l caute cu privirea pe Gundovek, dar îl văzu angajat într-o discuție animată cu Alpinianus. Automat, strângând din dinți cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Alpinianus arătă către acel războinic și îi șopti: Voiai să-l vezi pe Gualfard? Uite-l, e cel de colo. — Și Gundovek? Ce face? — Șovăie. Fără Waldomar, e ca fără o mână. Situația e cât se poate nesigură. Soarta acestei adunări stă în mâinile tale. 22 Umflându-și pieptul și trecând cu privirea peste chipurile celor ce se îngrămădeau să-l asculte, Gualfard ridică un braț, cerând liniște, după care proclamă pe un ton hotărât: — Ascultați-mă! De azi-dimineață discutăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o strângea încă pe aceea a Fredianei. 24 în aceeași seară, înaintea războinicilor reuniți în marea piață a Pretoriului, episcopul celebră liturghia și ritualul funebru pentru Waldomar și pentru tânărul Waltan. Doar cu câteva ore înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și asupra văii cursului mijlociu al Rhonului, asigurând și apărarea, la Augusta, a podului de peste Rin. Comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsise adesea angajat în campanii militare. Frediana, închisă într-o tăcere plină de durere între vociferările comesenilor, îl ascultă, cu toate acestea, cu atenție și desigur nu pentru că ar fi interesat-o acele subiecte. După ce-l văzuse expunându-se în adunare și luptând împotriva asasinului tatălui său, ea trecuse, în ceea ce-l privea, de la indiferență la un soi de entuziasm orb, iar în timpul banchetului, ochii săi aprinși își regăseau strălucirea doar privindu-l pe el. Cu toate acestea, căută să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minte nu-și riscă viața în numele unei minciuni sfruntate. — Ieri, totuși, nu te-ai arătat prea convins că te puteai încrede în cuvântul meu în privința trădării lui Gualfard. Gundovek ridică din umeri. — Gualfard era deja condamnat, oricum ar fi decurs adunarea; l-aș fi înlăturat în doar câteva zile; era cu totul altceva în joc. Eu voiam eu să văd - și să vadă și poporul meu - dacă erai gata să aperi cu riscul vieții onoarea Romei. Și ai făcut-o. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu el cam zece mii de soldați. Gundovek schimbă cu fiul său o privire îngrijorată. — Numai zece mii de soldați! Și nu înainte de o lună! izbucni nemulțumit. Chiar acum mai înrolează și alții. Așa că numărul pe care l-am pomenit ieri în adunare nu ar trebui să se dovedească, până la urmă, prea departe de cel adevărat. Pe de altă parte, trebuie să ții seamă că nu poate să lase Italia cu totul descoperită. Nu prea convins, Gundovek se întoarse spre fiul său: — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai puțin de o săptămână, armata aceea va fi aici. — Dar... Voi de unde știți? Și de când? îi răspunse Gundovek: — De două zile. Am trimis iscoade în Suabia, tocmai ca să fiu informat la timp. Dar, dacă aș fi spus asta în adunarea de ieri, după ce oamenii mei au văzut că nu era nici urmă de armată romană, te-ar fi sfâșiat și totul ar fi fost pierdut. Eu, totuși, nu sunt omul care să se târască la picioarele lui Atila; mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajun al lui Gundovek. își dădu seama întru totul de enorma responsabilitate pe care burgundul și-o asumase alegând să rămână credincios angajamentului alături de Flavius Etius; înțelese și lupta ce se dăduse în sufletul lui și care îl sfâșiase în timpul adunării. Și, cu toate că rămase nedumerit, ca un roman ce era, de hazardul care îi inspirase atitudinea cu privire la duel, nu putu să nu simtă pentru el admirație și recunoștință. — Ce intenționezi să faci acum? întrebă. încruntându-se, Gundovek ridică din umeri. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă erau cei mai mulți înrolați în milițiile care, din văile alpine și de la câmpie, veneau în număr mare spre Genava. întreaga regiune, pe de altă parte, se mobiliza pentru război: zi de zi, de prin sate, veneau către punctele de adunare sute de războinici burgunzi, fiecare din ei însoțit nu numai de scutierul său și de servitori helveți înarmați, ci și de o mică trupă de țărani înarmați cu securi și sulițe. Cu surprindere, Sebastianus costată că, deși nu trecuseră nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până la servitorul cel mai mărunt de la grajduri, de la proprietarul unei mari villa până la ultimul dintre țăranii săi, trăiau cu perspectiva a ceva îngrozitor. Veștile funeste curgeau amenințătoare și, de fiecare dată când trimitea un curier la Mediolanum, punctul central de adunare a armatei imperiale, Sebastianus știa că orice idee și-ar fi făcut Etius, pe baza mesajului său, despre situația din Sapaudia, în doar câteva zile lucrurile se înrăutățeau și mai mult. Când, la trei zile după Paște, cineva aduse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în pericol, e de datoria mea să fac ce-mi stă în putință ca să-ți ajut. Coborâră repede scara și ieșiră împreună din turn; între timp, de pe terasa corpului de gardă, începu să se audă sunetul cornului care chema la adunare pe toți cei ce purtau arme. La scurtă vreme, clopotul bazilicii începu să bată furtunos. Capitala Sapaudiei era în pericol. 26 Era dimineață târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care noaptea îi adusese deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uni forțele cu cele ale lui Atila la miazănoapte, la Onegesius sosise un furibund Geremar, de la care aflase că Audbert, în loc să se întoarcă la scroafa lui, apăruse într-un mod de necrezut la Genava, unde îl demascase pe Gualfard în adunarea capilor burgunzi. Balamber scăpase cu bine, doar cu o baie zdravănă, fapt care îi confirmase ceea ce intuise de la bun început, anume că Onegesius nu se bazase absolut deloc pe neutralitatea burgundă: putând conta, pentru trecerea Rinului, pe trădarea lui Reinwalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu. Dar știu că se întorsese în valea ei ca să-și îngroape tatăl. De atunci n-am mai văzut-o. — Deci nu e la Genava. Nu, răspunse Sebastianus, ridicându-se, la rândul său. A părăsit cetatea a doua zi după adunare. — Știi unde e valea aceea? Descoperirea interesului pe care teribilul Shudian-gun îl avea pentru fiica bărbatului căruia îi pusese la cale asasinarea stârnea în Sebastianus un sentiment ce oscila între indignare și amuzament. în orice caz, știind că, foarte probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tropăie fără grabă. Ochii îi străluceau plini de satisfacție. De îndată ce fu lângă ei, Sebastianus, cu mâinile în șolduri, îl întrebă: — Deci? Ce ai rezolvat? Când o să-i întâlnim pe prietenii tăi? Bagaudu își luă un aer enigmatic: — Am cerut o adunare a capilor tuturor bandelor din regiune, dar când va fi, asta nu pot să-ți spun, Prefectule. Probabil că măcar știi unde va fi. Divicone zâmbi: — Nu-ți fie teamă, o să-i vezi curând. Nu avem decât să o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vântura tăciunele prin fața lui Eucherius, îl întrebă pe acesta din urmă: — Ambarrus v-a trimis? Omul îl privi cu aerul că nu știa ce să răspundă. Divicone, apropiindu-se, răspunse în locul lui: — Asta nu se poate. Ambarrus ar fi așteptat adunarea. Nu ar fi trădat niciodată legile Bagaudiei și, oricum, ar fi venit personal. Sebastianus îl încolți pe prizonier: — Deci? Spune ori îl las pe tovarășul meu să te ardă cum voiai tu să ne arzi pe noi. Aruncându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noi. Aruncându-i o ultimă privire îngrijorată lui Metronius, bagaudul se hotărî. — A fost ideea lui, răspunse, arătând înspre trupul lui Bassianus. De îndată ce a aflat că sosiți, s-a gândit să... în sfârșit... voia să vă împiedice să sosiți la adunare. — Ordinele lui Eudoxiu? Omul tresări, fixându-l pe Sebastianus și mai alarmat. Metronius îl pălmui puternic. — Ai auzit? strigă. Răspunde, catâr încăpățânat! Dând din cap, bagaudul consimți: — Da. Ordinele lui Eudoxiu. — Așadar, Eudoxiu știe că suntem aici cu Divicone? Fixându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eucherius de păr, Metronius îl întrebă: — Bine. îți închipui că asta va schimba oarecum planul nostru. Nu-i așa? — Fără îndoială. — Ce te gândești să faci? Rezemându-se cu o mână de creanga unui copac, Sebastianus încreți fruntea: — înainte de toate, adunarea. Dacă îi avem împotrivă pe bagauzii de pe Loira, va fi imposibil și să intrăm la Aureliana. Nădăjduiesc doar că Divicone o să-i poată convinge. Sper și eu că da, fiindcă, dacă nu reușește, viețile noastre n-o să mai valoreze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și prinsese cel puțin ultimele cuvinte ale lui Metronius. — Lăsați-l în viață! sugeră, pe tonul său împăciuitor. Poate să se dovedească de folos: îl luăm cu noi și, dacă va fi necesar, îl constrângem să-și repete mărturisirea în adunare. Asta o să dea mai mare greutate vorbelor mele și o să aibă darul de a-l descalifica pe Eudoxiu. Atins de perspicacitatea politică subtilă a lui Divicone, Sebastianus încuviință. — Omul ăsta are dreptate, Metronius. O să-l luăm cu noi pe bagaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au legat așa? Auzind explicațiile fostului călugăr, se încruntară. Cel cu scutul îi studie pe cei patru tovarăși ai lui Divicone cu o privire stupefiată și nu fără o anumită admirație, apoi observă că, dacă Eucherius violase legile Bagaudiei, în adunare nu i-ar fi fost prea moale. în momentul acela, Sebastianus îl întrerupse cu nerăbdare: — Exact, chiar așa: adunarea. îmi închipui că sunteți aici ca să fiți călăuzele noastre. Răspunse cel cu mantaua: — într-adevăr, așa e. — Atunci, ce mai așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Divicone cu o privire stupefiată și nu fără o anumită admirație, apoi observă că, dacă Eucherius violase legile Bagaudiei, în adunare nu i-ar fi fost prea moale. în momentul acela, Sebastianus îl întrerupse cu nerăbdare: — Exact, chiar așa: adunarea. îmi închipui că sunteți aici ca să fiți călăuzele noastre. Răspunse cel cu mantaua: — într-adevăr, așa e. — Atunci, ce mai așteptăm? Luat prin surprindere de tonul său iritat, bagaudul se îndreptă în șa, încuviință și-și întoarse brusc calul: — Urmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așeze, iar pe Divicone îl ținu la dreapta sa, în vreme ce Sebastianus împreună cu tovarășii săi, așezați ceva mai departe, pe un bloc mare de ciment - tot ce mai rămăsese dintr-un perete portant al casei -, stăteau, practic, în fața tuturor. Ambarrus deschise adunarea spunând alor săi că Divicone, de curând întors din tabăra lui Atila, ceruse convocarea adunării capilor fiindcă avea multe lucruri de spus tovarășilor săi. Adăugă că oamenii ce îl însoțeau pe fostul călugăr erau emisarii lui Magister militum al Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva mai departe, pe un bloc mare de ciment - tot ce mai rămăsese dintr-un perete portant al casei -, stăteau, practic, în fața tuturor. Ambarrus deschise adunarea spunând alor săi că Divicone, de curând întors din tabăra lui Atila, ceruse convocarea adunării capilor fiindcă avea multe lucruri de spus tovarășilor săi. Adăugă că oamenii ce îl însoțeau pe fostul călugăr erau emisarii lui Magister militum al Imperiului și purtători al unui important mesaj al său pentru toți bagauzii de pe Loira. Imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cucerim libertatea, în vreme ce acum e sigur că ei vor doar să facă din noi niște sclavi. Soarele apusese deja înapoia unor dealuri îndepărtate și câțiva băieți aprinseseră torțele, a căror lumină pâlpâitoare proiecta reflexe curioase pe chipurile tuturor participanților la adunare și pe pereții coșcoviți, unde ici și colo încă se mai vedeau resturile unor fresce. Cuvintele lui Divicone lăsaseră o adâncă impresie, însă un om înalt, scheletic, cu mustăți lungi și negre, se ridică brusc în picioare și, arătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar legile Bagaudiei, prin încercarea de a mă ucide ca să nu vin aici să vă spun adevărul. Eucherius poate confirma vorbele mele: n-aveți decât să-l întrebați. Ambarrus însuși luă asupra sa interogarea - brutală - a prizonierului, care, împins înaintea adunării tovarășilor săi, confirmă fără rețineri afirmațiile lui Divicone, povestind, în mare, aceleași lucruri despre care spusese Sebastianus. — Așadar, spuse atunci călugărul, în timp ce Eucherius era dat la o parte, vedeți bine, prieteni, că am spus adevărul. Eudoxiu e de acum în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]