11,066 matches
-
Partea a doua. În seara aceleiași zile, personajul care își vizitase prietenul la spital rămâne până târziu în camera sa, așezat la masa de lucru. Se deschide ușa și soția îl întreabă: - Nu te culci? - Mai stau puțin, răspunde el. Aplecându-i-se peste umăr, ea observă că soțul ei lucrează, ajutându-se de mai multe dicționare, la o traducere din Esenin. - Ce mai face V.M.? - Face rău! Partea a treia. Câteva luni mai târziu. Un individ bizar, bolnav psihic după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încă învăluit în ceața matinală, al cărui orizont nu se vede (dar care există acum pentru Alberto): dintr-o dată - și aici începe acea magistrală secvență care mi-a păstrat întregul film proaspăt în memorie de-a lungul anilor - Michele se apleacă și aruncă în Alberto cu un bulgăre de pământ; logodnica sa îl imită imediat, și apoi toți ceilalți. Această lapidare (dacă se poate spune astfel) iertătoare, cu bulgări moi, nevătămători, de pământ, smulși din țarina impregnată de ploile primăverii, pedepsire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acel loc sfânt, sacru si atat de plăcut tuturor. Altarul și cele patru coloane de piloni groși și înalți care susțin biserică sunt din piatră și foarte puternici. Sunt patru rânduri cu câte unsprezece în rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că au mai zidit din ușă ei, care era. Că intrau călare în biserică atunci când era vreo lupta. Biserică Nașterii Domnului Dragii mei, dacă ați ști ce bucurie lăuntrica, ce bine te simți, ce fericit ești în acea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
uimește. Stâncă este împrejmuita simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cunună de spini a Domnului și înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu fruntea stâncă. Pe stâncă este și un altar. Iar în fața altarului vezi o icoană imens de mare, de vreo 5 m de înaltă și de vreo 4 m de lata. Icoana înfățișează pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-i plătești. Și-a primit dreptul de la noi și ne-a dat voie. Am coborât pe trepte, vreo douăsprezece. Am văzut cum vine apă din stâncă în bazin. Acum în bazin e apa de vreo 40 de centimetri. M-am aplecat de pe trepte să ajung la ea. Doar vârful degetelor am atins, mi-am udat ochii să văd ce trebuie să văd. Apoi am luat o sticlă de apă de 500 ml. Și am plecat mai departe. Zidul Plângerii Aproape de Muntele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tot erau fecale, pentru că weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
putea el să nu caute să se exprime bine? Sau, cel puțin, cum n-ar avea el sentimentul că el spune bine? Astfel nu mai e nici o candoare. Deci nu trebuie să pretinzi candoare, această calitate a sufletului nu se apleacă decât asupra ei însăși. Ești ceea ce poți, dar simți ceea ce ești”. Atitudinea lui Stendhal (și nu numai a lui Stendhal, ci a tuturor oamenilor care gândesc) în privința limbii este foarte clară: în ochii lui, limba este în mod esențial arbitrară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
observat de mult prezența unei fantome în apartamentul nostru. Când trăia René, știam precis că fantoma nu era decât Christine - o dată am avut un vis realist, și nu unul din adânc - am intrat în bucătăria noastră și acolo era ea, aplecată deasupra mașinii de gătit, simțindu-se ca la ea acasă. Era bine dispusă, mă cunoștea, deși în realitate nu vorbiserăm niciodată, o văzusem o singură dată, în București, în holul hotelului Athénée Palace, fără să-i țin minte chipul. Habar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Tristețea mea a venit cu taxiul și n-a încetat de atunci să se instaleze cu violență în mine. Azi-noapte am dormit rău. M-am trezit plângând ca un copil abandonat - un câine pierdut fără zgardă. Te-am visat: te aplecai peste mine, simțeam greutatea părului tău peste pieptul meu; corpul meu era puternic impregnat de esențele tale: mirosurile tale, sudorile tale. N-am resimțit niciodată în viața mea o asemenea prezență și apoi o asemenea absență. Neputând să adorm din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fine. A strâns mâna tuturor, i-a îmbrățișat, încurajat, a dat bibliile lui „urmașului său”, care va duce mai departe activitatea Bisericii Evanghelice Libere, apoi s-a așezat pe o sofa, lângă Ralf, i-a binecuvântat pe toți, s-a aplecat spre umărul lui Ralf, zâmbindu-i parcă înveselit, și apoi a murit, s-a stins ușor, căzând parcă într-un somn lin, fără trezire. Era ora 13.15, era timp luminos, soarele strălucea, timpul în care, se spune, cei drepți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
safire, candelabre și ritualuri străvechi. Neavând frac, a îmbrăcat un costum obișnuit, și asta i-a făcut pe „cerberii ordinii” să se uite cruciș la el. El care vine din regii vechi ai Israelului... A adormit de mai multe ori, aplecându-și capul pe umărul meu de samurai bine antrenat cu luptele vieții. L-am trezit lovindu-l ușor cu cotul în coaste, l-am făcut să râdă și să se trezească la „realitatea aurită” în care se sărbătorea sfârșitul anului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
compozitor. În acest sens, au văzut deja lumina rampei unele din creațiile sale, pe scena Operei ieșene. Din creațiile sale pentru voce și pian au prezentat recitaluri în timp Adina Tudosă, Ioana Bentoiu, și Mioara Cortez. Inspirațiasa predilectă însă, este aplecată în primul rând asupra schițelor lui I.L.Caragiale, din care extrage singur ideile și le inserează în librete de opere într-un act. Pentru a le face cunoscute publicului amator de noutăți, a răspuns propunerii de a prezenta în foyer-ul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unei vieți, cu un gen de privațiuni ce se țineau lanț, ne-am călit și între noi s-a consolidat o stare de spirit ce ne-a unit pentru totdeauna. Asupra roadelor acestei solidarități ne-a fost dat să ne aplecăm, descoperindu-le abia la vârsta senectuții. Fac parte din promoția de absolvenți ai anului 1950. Am întâlnit în viața socială, după absolvire, un alt tip de greutăți care, chiar dacă nu erau mai mari ca cele întâlnite în adolescență, nu ne-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
multe valori nu-și găsesc mediatizare deși Iașul a păstrat primatul multor inițiative pe planul cercetării și al creației indiferent de domeniu. Mă simt dator să-i asigur pe cei tineri (la vârsta experienței mele), că sunt obligați să se aplece cu interes spre domeniul pe care și lau ales, să-l aprofundeze ca să se poată afirma! Nu spun o noutate, dar insist!Ă Fără să premeditez (la conceperea apariției acestui volum), am constatat pe parcurs că am surprins mari evenimente
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul unor izvoare cu apa bună de băut. Era suficient să te apleci și să săruți palma de răcoare pe care ți-o întindea Dumnezeu. și nu întâmplător fiindcă ceva mai sus niște călugări făcuseră schit în jurul unui Izvor al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu e raționalizat? Aprind o lumânare ca să văd pe unde calc. Ador cafeaua fierbinte. Cafeaua e rece, făcută de aseară. Butelia e goală, fierbătorul nu poate fi folosit. O beau în silă. Ies pe ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac doi pui de pisică înghețați. Pesemne pisica a vrut să-i aducă la căldură sau i-o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a răspuns țăranul și s-a întors la acoperișul la care lucra. Locul acela era plin cu tufe mari de hrean. Țăranul, când a săpat gropile pentru șpalieri, a scos hreanul care era depozitat într-o grămadă mare. M-am aplecat și am luat trei rădăcini de hrean. Aveam să regret mult timp asta. Peste o săptămână am fost anchetată datorită unei reclamații în care scria că „am furat hreanul” de pe pământul acelui sătean. Până la lăsarea serii mai erau doar câteva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Musafirii au umplut gălăgioși biroul. Am recunoscut imediat, în persoana arhitectului, un fost coleg de liceu și, în distinsa lui soție, fiica învățătorului, tot o fostă colegă de liceu. Cu un buchet de flori în mână, domnul arhitect s-a aplecat să-mi sărute mâna slugarnic. În clipa aceea mi-am amintit despre întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului care avuse loc acum câțiva ani. Pe vremea aceea încă mai lucram în fabrică. Acești distinși colegi au stat la masă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vecini. El mă ascultă, mă aude, mai răsuflă și, mișcând din deget, cu efort, (că era gata), îmi face semn că nu, nu-și dă drumu', nu se lasă. Mi se rupea inima, dar el îmi face semn să mă aplec și îmi spune hârâit, în șoaptă, la ureche, că nu, nu are voie, el se ține, că nevastă-sa nu are nici un ban de înmormântare, nu se poate s-o supere", așa mi-a spus. L-am salutat, tăcut, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-aplece, mirată peste apa care trece, noi singuri n-o să fim a doua oară". Cam desuet, cam romantic... Ei și? Nu-i mai autentică decât o mie și una din creațiile scrâșnind a inovație care ne sar în ochi acum? Toamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pirații sunt de obicei greci sau, în fine, orientali, chiar dacă evenimentele care-i privesc se desfășoară în spațiul autohton sau aproape. Pictura stă oarecum mai bine, la începutul secolului al XX-lea, căci sunt câțiva artiști importanți care s-au aplecat asupra peisajului marin, dobrogean, bulgăresc și mediteranean, cu sau fără prezența corăbiilor, în compoziție. Tușe stilizate, impresioniste, întâlnim, de pildă, la Gheorghe Petrașcu, Ion Pacea, Ion Theodorescu-Sion, Marius Bunescu, Nicolae Enea, Nicolae Dărăscu, Petre Iorgulescu, Samuel Mützner, Ștefan Popescu, Iosif
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
electorală, la un popor care este avid de frumusețe”. Poate că fata este inteligentă și bine intenționată. Dar nu asta ne-a spus șeful partidului. Locotenenții Tribunului erau vădit stingheriți: șeful grupului parlamentar al PRM în camera deputaților, Lucian Bolcaș apleca ochii și își muta privirea de colo-colo. Nici ceilalți nu păreau în stare să se uite la camerele de filmat. Vedeau probabil cum, sub ochii lor, imaginea unui partid haiducesc - Luăm de la bogați și dăm la săraci -, care se adresa
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un tărâm mai liniștit. Adăogând pe fața sa emaciată o barbă à la Hasdeu, zburlită către toate punctele cardinale, și niște ochelari care îi măreau privirile fanatice și hărțuite, arheologul holba ochi posomorâți către orice umbră ce, din curiozitate, se apleca spre șanțul pe care îl săpa. Pe Pușcașu îl cunoșteau toți cei care avea treabă în Hala Centrală. Cu permanența aerului, focului și apei, iarnă, vară, arheologul întorcea pământul plin de vestigii istorice cu atâta acuratețe încât, în profilul șlefuit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
bolnav. Pe atunci locuia la Verona, în Piazzetta Scalette Rubiani, 5. Era o seară rece și umedă. Strada era slab luminată de flăcările lămpilor pe gaz. A deschis poarta casei și s-a împiedicat într-un pachețel moale. S-a aplecat și a descoperit un copil adormit, încovrigat sub un ghemotoc de cârpe. L-a scos cu ușurință. Acesta s-a mișcat, și-a frecat ochii și a bolborosit câteva cuvinte, plângând: «Mă bat, mă bat tare mult... și am fugit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]