13,008 matches
-
aici în diferite timpuri. Printre acestea erau și grupuri iraniene, în deosebi în regiunile de nord-vest ale Albaniei, în Sacasena și Cambisena, precum și în fâșia de la Caspica, unde în primele secole e.n. deja exista statul Mascut. Datele obținute în urma săpăturilor arheologice arată în general că Albania din a doua jumătate a mileniului I î.e.n. și din primele secole e.n. era o regiune cu o economie statornică și dezvoltată de prelucrare a pământului, cu un comerț dezvoltat și producție meșteșugărească. Totuși în
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
nu numai în ceea ce privește creșterea animalelor ci și a dezvoltării metalurgiei încă din epoca bronzului. În vremurile din antichitate albanezii extrăgeau fier, aramă, aur. Au fost puse începuturile extracției de minerale de jasp, agate, calcedon, ametist și alte pietre semiprețioase. Materialele arheologice permit să se vorbească despre un nivel ridicat al producției meșteșugărești practicată de triburile care au populat Albania antică. Cu ocazia săpăturilor, în așezările din Albania s-au descoperit multe cuptoare pentru arderea oalelor și a altor articole din lut
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
vase diverse, potire, străchini ... În Albania s-au dezvoltat diverse forme ale artei aplicate: gravură pe piatră, oase, lemn, se fabrica sticla, exista meșteșugul țesutului... Albania Caucaziană era strâns legată prin drumurile comerciale de multe țări din lumea antică. Datele arheologice atestă legăturile strânse ale populației din Albania, în special cu Armenia dar și cu alte triburi din Transcaucazia, Platoul iranian, Asia Mică, Siria, Egipt, regiunile Mării Egee, precum și cu Caucazul de Nord, zona Precaucaziană, Bazinul Volga, regiunile din partea de nord a
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Treisprezece obiective din comuna Bucșani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local. Unul dintre ele este un sit arheologic, aflat „la Pod”, la marginea satului Bucșani în dreptul intrării dinspre Vadu Lat, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Celelalte douăsprezece sunt clasificate că monumente de arhitectură: vechea primărie (începutul secolului al XX-lea); biserică „Sfanțul Nicolae
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
satul Băneasa. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șapte obiective din comuna Băneasa sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru din ele sunt situri arheologice: așezarea din Epoca Fierului din „Dealul lui Coadă” (0,5 km est de satul Băneasa); tellul neolitic (cultura Boian) de „la Gorgana” pe o terasă de la nord de gârla Comasca de lângă Pietrele; o altă așezare neolitică aparținând culturii Gumelnița aflată
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
lui Iisus Hristos. Este recunoscută dogmatic expresia „Iisus Nazariteanul, Regele Iudeilor”, care, în abreviere (INRI), se regăsește pe crucile purtate înaintea sicrielor la înmormântările de riț creștin ortodox. Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorica, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peșteră Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. În Epoca celui de al Doilea Templu a existat la Nazaret o mică așezare, iar până la stăpânirea bizantina a ființat aici o localitate populată încă de evrei. Odată cu cucerirea
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
la localitate, un citat din Sextus Julius Africanus de pe la anul 200 e.n. Părintele bisericii, Origene (185-254) folosește formele Năzară și Nazaret. Mai tarziu, Eusebiu , în Onomasticonul sau, (tradus de Sfanțul Ieronim) se referea de asemenea, la localitatea Năzară. În săpături arheologice efectuate la Cezareea (Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona s-a descoperit într-o sinagoga antică o bucată de marmură cenușie purtând o inscripție unde apare numele „Nazaret” נצרת. Inscripția datează din secolul al III -lea e.n. Denumirea
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peșteră cea mai faimoasa este Peșteră Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. Escavări arheologice efectuate aici în anul 1933 și apoi, cu întreruperi, între anii 1965-1979 au descoperit urme de ruguri, obiecte de lut,oasele a treisprezece oameni și oase de animale, care au dovedit că peșteră a slujit drept locuința și drept loc
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
au fost Yafia, la sud vest de orașul de astăzi. și Kfar Kana (Cană Galileei) la nord-est. La finele perioadei celui de al Doilea Templu, în secolele al II-lea- I î.e.n. a existat în acest loc un mic sat. Săpături arheologice efectuate la Cezareea (Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona au descoperit într-o sinagoga antică o bucată de marmură cenușie o inscripție unde apare numele „Nazaret” נצרת. Inscripția dateză din secolul al III -lea e.n. Denumirea Nazaret figură
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Dărăști-Vlașca). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Cincisprezece obiective din comuna Adunații Copăceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Dăneasca” (în partea de nord a satului Adunații Copăceni); situl de la Dărăști-Vlașca ( est de sat); așezarea din Epoca Bronzului Târziu (cultura Tei, faza III) de la marginea vestică a satului Mogoșești; și situl de pe „Terasa Argeșului” de la marginea de
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt reformați (57,64%), dar există și minorități de unitarieni (24,39%), romano-catolici (6,81%) și ortodocși (4,27%). Pentru 4,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor din actuala comună Secuieni aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Eliseni, în locul numit "Öcsvere" s-au descoperit materiale ceramice din eneolitic, preistorice și
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
sunt monumente de arhitectură: (secolul al XV-lea); (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl din jurul curții domnești (secolele al XV-lea-al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl din jurul curții domnești (secolele al XV-lea-al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul secolului al IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt) și secolele al II-lea-al III-lea (epoca romană). În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt) și secolele al II-lea-al III-lea (epoca romană). În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic aflat pe dealul Calafat, la 1 km est-nord-est de satul Hodora, unde s-au găsit așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza B), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (epoca romană), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
localitatea Coada Cornetului, delimitate de drumul județean 670 desfășurat pe culme, face parte din bazinul hidrografic al râului Coșuștea, râul Criva fiind cel mai important curs de apă din zonă (pe valea Crivei era satul Ponoral în 1576, azi sit arheologic). Zona de vest față de drumul județean 670 face parte din bazinul hidrografic al râului Topolnița cu afluenții importanți: Balta (alimentat la rândul său de afluenții din Costești, Prejna, Gornovița și râul Topolnița (cu izvoarele în zona localității Mălărișca) care se
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
municipiul Baia Mare. Comună se întinde pe cursul a doua râuri care o străbat< Iza, pe o distanță de 3 km, și răul Sieut, afluent al acestuia, ce udă hotarul satului pe o distanță de 7 km. Scurt istoric Primele descoperiri arheologice au fost făcute în anul 1913< atunci s-a descoperit un mare depozit de topoare cu disc, vârfuri de lănci, brățări, seceri precum și numeroase obiecte de aur, fapt ce dovedește că localitatea Șieu a fost locuită încă din cele mai
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
Vărgata (în maghiară: "Csíkfalva") este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Grâușorul, Mitrești, Vadu, Valea și Vărgata (reședința). După mărturisirile arheologice pe aceste meleaguri au trăit oameni chiar în antichitate. În apropiere, la Moșuni s-au descoperit ceramici dacice, iar la Călugăreni se afla un castru roman. Un drum roman (numit și Drumul lui Traian) a străbătut comuna de azi. Prima
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]
-
național: (1815) și (începutul secolului al XX-lea), ambele situate în satul Baba Ana. În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice așezarea de la sud de satul Baba Ana (pe drumul spre Boldești-Gradiștea), datând din secolul al IV-lea e.n.; așezarea de la Cireșanu (punctul Eforie), datând din secolele al IV-lea-al V-lea e.n.; și situl de „la Grajduri” de lângă ferma
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
satul Schiulești, ansamblu format din biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, turnul-clopotniță și o fântână. În rest, alte unsprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, așezarea fortificată din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), aflată „la Cetățuie”, în zona satului Cernești. Celelalte zece sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casele Anghel Ciocea, Alexandru Ciurilă și Gheorghe O. Ene (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa Dumitru Ionescu (prima
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
Strejnicu), devenind comună suburbană a municipiului Ploiești, până în 1981, când a fost subordonată direct județului Prahova. Tot în 1968, comunei i s-a alipit și satul Zahanaua, după ce comuna Negoești a fost desființată. În comuna Târgșoru Vechi se află situl arheologic de la Târgșoru Vechi, aflat în punctul „la Mănăstire”, unde s-au găsit urme de așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Boian), Epoca Bronzului (cultura Tei), perioada Latène, Halstattul târziu (cultura Ferigile-Bârsești), secolul al II-lea
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
secolele al II-lea-al III-lea și din secolul al IV-lea e.n. În rest, alte cinci obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic, așezarea din Epoca Bronzului (cultura Tei) găsită la 500 m vest de fosta moară din Târgșoru Vechi. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a mănăstirii Turnu a
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a mănăstirii Turnu a lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi din Stăncești (secolul al XVI-lea, 1720).
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
scrise despre viața bisericească a satului până în anul 1700 sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jur. Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700, nu pot fi identificate documentar ci doar arheologic sau din tradiția orală, care menționează o bazilică romană, ce este posibil să fi fost ridicată "În deal". Deși până în anul 1765, satul avea două jurisdicții diferite, "partea scăunală" și cea "iobagită", sub aspect confesional, chiar dacă existau și locuitori de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
contrar, vom fi siliți să trecem la ortodocși, întreaga comună"". Făcând parte dintre vechile biserici de piatră ale Transilvaniei, fiind pictată în frescă, „Biserica "a veche"” este foarte puțin cunoscută în literatura de specialitate, unii autori recomandând efectuarea de săpături arheologice în vederea descoperirii de noi dovezi ale existenței sale. Petru Florianu datează ca an al construcției bisericii în 1675, în perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
cu plan dreptunghiular aflate de-a lungul zidului de est la câte 15 m unele de altele au fost desființate în 1843. Deși bastioanele au fost adesea considerate a data din perioada Tudorilor, nu există dovezi în favoarea acestei ipoteze; cercetările arheologice sugerează că Legge's Mount datează din timpul domniei lui Edward I. Crenelurile din partea de sud a Legge's Mount sunt singurii parapeți medievali din Turnul Londrei care s-au păstrat până astăzi (restul fiind reconstrucții din perioada victoriană). Un
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]