10,725 matches
-
controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându-se cei din Brigada I de parașutiști și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
luni, atât în timpul cursurilor teoretice cât și a exercițiilor practice, cele mai bune căi de răspuns la atacul parașutiștilor. Divizia a 9-a SS avea în rândurile sale o brigadă „Panzergrenadier”, un batalion de recunoaștere, un batalion de artilerie, două baterii de tunuri autopropulsate și o companie de tancuri. Nu este cunoscut cu exactitate numărul soldaților care se retrăseseră din Normandia. Unele surse susțin că Divizia a 9-a număra până la 6.000 de militari, în timp ce altele consideră că a fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cincea zi de lupte, germanii aveau o superioritate numerică de 3:1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și mitraliere ale pozițiilor germane. Raidurile aeriene au vizat pozițiile cunoscute ale bateriilor artileriei antiaeriene, ca și a clădirilor care adăposteau soldați și depozite militare. Între timp, primul val decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al diviziei de la Hotelul Hartenstein din Oosterbeek. Odată ajuns aici, Urquhart a fost pus la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
raid al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
anti‐Stokes pe compozite de tip polimer conjugat/nanotuburi de carbon. În contextul acestor obiective de cercetare, în România au putut fi dezvoltate primele cercetări pe nanotuburi de carbon și compozite nanotub de carbon/polimer conductor cu aplicații în domeniul bateriilor reîncărcabile cu litiu și supercapacitorilor. Multe dintre acestea au fost cercetările cu caracter aplicativ omologate și introduse în practică, dintre care: În cursul carierei sale de cercetător științific, acad. Ioan Baltog a beneficiat de mai multe specializări în centre de
Ioan Baltog () [Corola-website/Science/336746_a_338075]
-
fost curățată. A treia fază a bătăliei de pe râul Scheldt / Escaut s-a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea Scheldtului mai se afla sub controlul german. Apărarea germană era extrem de puternică: baterii de coastă puternice pe malurile de sud și vest apărau atât insula cât și estuarul, iar litoralul fusese fortificat corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În plus, în jurul orașului Vlissingen fusese construit un perimetru defensiv, care asigura apărarea instalațiilor portuare în cazul
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
reducă distanță față de navele austro-ungare; cele două grupuri s-au implicat într-un scurt duel de artilerie înainte ca o salva trasă de "Csepel" să lovească "Aquila" și să avarieze cazanele acesteia. De această dată, distrugătoarele austro-ungare beneficiau de acoperirea bateriilor de coastă de la Durazzo, si au reușit să scape. La ora 09:00, iscoadele de pe "Bristol" au observat fumul crucișătoarelor austro-ungare la sud de poziția lor. Navele Antantei s-au întors să atace navele austro-ungare, cele britanice aveau superioritate atât
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
100 de luptători. Cele două subunități beneficiau de sprijinul a două obuziere de 105mm, opt mortiere de 81 mm și două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere dinspre sud. Bateriile de artilerie nu lansaseră nici un proiectil până în acel moment dar, după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre lovituri nu și-a atins ținta și, după ce s-au făcut câteva
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
organizeze o apărare eficientă a malului de nord. Pentru acest scop au fost plasate de-a lungul râului șapte companii de infanterie. Pentru împiedicarea traversării podurilor, olandezii au plasat trei tunuri antitanc pentru fiecare dintre cele două poduri, iar trei baterii de mortiere de 105mm plasate în Kralingse Plas au primit sarcina să asigure baraje de artilerie împotriva tentativelor de înaintare a germanilor pe cele două promotorii. În acest timp, blindatele germane au sosit la periferia sudică a Rotterdamului. Generalul Rudolf
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de Artilerie Nr. 2", fiind încadrat în Batalionul III. Cariera sa
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-a mutat pe un val aflat în fața șanțului, platformele de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25 august/7 septembrie 1916 forțele Grupului Olt-Lotru au fost constituite în Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie și 11 baterii de artilerie de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la Sibiu (1916), marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
de artilerie de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la Sibiu (1916), marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14 baterii de artilerie de diferite calibre. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 23 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
iunie 1917. Forțele româno-ruse erau formate din 32,5 divizii de infanterie - 26 ruse și 6,5 române, 13 divizii de cavalerie ruse și 2 brigăzi de cavalerie române. Diviziile ruse de infanterie erau compuse din 12-16 batalioane și 6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
Această linie era formată din două rânduri de construcții defensive. Aici erau plasați două batalioane de infanterie - batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și bataliounul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaerine perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar olandezii își cosolidau
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Aici erau plasați două batalioane de infanterie - batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și bataliounul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaerine perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar olandezii își cosolidau pozițiile și așteptau sosirea întăririlor din parte francezilor. Aviația germană
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Ketten” ("lanț"). Martorii oculari au raportat cel puțin două zeci de bombardiere care au zburat în mai multe valuri. Aceasta înseamnă că asupra Vlissingenului au executat raiduri cel p uțin două escadrile, poate chiar trei. Vasele aliate din port și bateriile antiaeriene de pe uscat ale francezilor și olandezilor au deschis focul împotriva avioanelor germane. În același timp, avioanele franceze au decolat pentru interceptarea bombardierelor inamice. Patru vase din port au fost scufundate de loviturile directe pe care le-au primit. De
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
înainte. Minele antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
apere cu succes orașul Antwerp și canalul Scheld, luptele care au continuat în Zuid-Beveland și Walcheren nau aveau doar un singur obiectiv - apărarea flancului nordic al forțelor franceze de la nord de Antwerp. În acea dimineață, germanii au deschis focul cu bateriile de mortiere poziționate lângă Lewedorp. Artileria francez și unitățile navale aliate au deschis la rândul lor focul de baraj împotriva primelor linii ale germanilor. Asaltul germanilor a fost oprit imediat și, pentru prima oară în campania din Zeeland, germanii s-
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
aproximativ 1 batalion, autoritățile "Front - Otdel-ul" au luat măsuri prin comisariatele gărilor Tighina și Chișinău ca unitatea să nu poată sosi în capitală decât pe la orele 5-6 (aceasta dealtfel a și ajuns pe la 5). Trupele bolșevice - comandate de Kaabak, din Bateria a 60-a rusă, Regimentul Căzăcesc de Cavalerie Nr. 4 și companiile de Gardă Roșie, alături de moldoveni din Regimentul 1 Infanterie și din regimentele de cavalerie, au ocupat din timp gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
de Kaabak, din Bateria a 60-a rusă, Regimentul Căzăcesc de Cavalerie Nr. 4 și companiile de Gardă Roșie, alături de moldoveni din Regimentul 1 Infanterie și din regimentele de cavalerie, au ocupat din timp gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri. A doua zi pe 6 ianuarie, la contactul cu detașamentului situația a degenerat. Deși Inculeț și Erhan au încercat să prevină dezarmarea transilvănenilor, venind în rândul trupelor moldovenești pentru a le convinge să se întoarcă în
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]