11,388 matches
-
martie 538 a scris episcopului "Caesar de Arles" în ceea ce privește penitența regelui austrasian "Theodobert", fiindcă se măritase cu văduva fratelui său. Pe 29 iunie 538, un decret a fost trimis episcopului "Profuturus de Braga" care conținea deciziile diferitor întrebări asupra disciplinei bisericești. Episcopul "Auxanius" și succesorul său, "Aurelian de Arles", care au intrat în discuție cu papa asupra acordării palium-ului ca însemn al demnității și puterii legatului papal pentru zona Galiei, ca răspuns, papa a trimis două scrisori adecvate problemei celor
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
este arătată de un mare număr de scrisori trimise de Papa Inocențiu I; dintre acestea, 36 sunt printre primele Scrisori enciclice, documente solemne ale misiunii de învățător al Bisericii. Papa Inocențiu I a stabilit un principiu foarte important pentru disciplina bisericească: diferitele Biserici trebuie să fie în conformitate deplină cu doctrina și tradițiile Bisericii din Roma, fiind astfel unul din puternicii susținători ai principiului "Primatul Papal". Recunoaștere autorității papale vine și din partea Patriarhului Constantinopolului, Sfântul Ioan Chrysostom (Sfântul Ioan Gura de
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
german Otto I să-l ajute împotrivă lui Berengar al II-lea de Ivrea. Drept răsplată, l-a încoronat împărat în 962. Otto la rându-i i-a garantat în schimb integritatea Statului Papal ("Privilegium Ottonianum"). Ioan a tolerat politica bisericească a lui Otto (sistemul ottonian-salic al Bisericii Imperiale). La alegera papei și Otto a beneficiat de dreptul să-și prezinte punctul de vedere. Însă, cu ceva timp după aceea, Ioan s-a dezis de împărat așa că Otto I. a convocat
Papa Ioan al XII-lea () [Corola-website/Science/305419_a_306748]
-
papa l-a protejat împotriva baronilor englezi. Când aceștia din urmă, în anul 1215, îl constrâng pe rege să promulge Magna Charta(libertatum), din care se va forma mai târziu Constituția engleză, Inocențiu îi va amenința pe baroni cu pedepse bisericești; la fel va face și cu Stephan Langton care făcuse cauză comună cu ei. În ceea ce privește raportul scaunului roman cu suveranul Franței, Filip al II-lea August, trebuie să precizăm faptul că papa a dovedit că nici măcar un rege nu putea
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
(n. 24 februarie 1536, Fano - d. 3 martie 1605, Roma), născut Ippolito Aldobrandini, a fost a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1592 și 1605. Era fiul unui vestit jurist și la rândul lui tot jurist bisericesc. Era credincios și ducea o viață modestă. Printre preoții care se bucurau de încrederea sa se numărau Sf. Philipp Neri și prestigiosul istoric bisericesc și cardinal Cesare Baronio. Ca și în trecutul papalității, și Clement al VIII-lea l-a
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
între anii 1592 și 1605. Era fiul unui vestit jurist și la rândul lui tot jurist bisericesc. Era credincios și ducea o viață modestă. Printre preoții care se bucurau de încrederea sa se numărau Sf. Philipp Neri și prestigiosul istoric bisericesc și cardinal Cesare Baronio. Ca și în trecutul papalității, și Clement al VIII-lea l-a răsplătit pe nepotul lui preferat, Pietro Aldobrandini, cu funcția unui cardinal (la fel, l-a ridicat în rang de cardinal pe verișorul acestuia, Cinzio
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
fost izgonită din Florența. În data de 29 iunie 1529 Clement al VII-lea a încheiat cu împăratul Carol Quintul Pacea de la Barcelona. Așa cum clanul de´Medici a primit înapoi Florența, așa și papa a ajuns din nou stăpânul Statului Bisericesc. Pe 24 februarie 1530 papa Clement al VII-lea l-a și încoronat pe Carol Quintul la Bologna. Datorită Reformei Protestante, împăratul i-a cerut papei invocarea unui conciliu, ceea ce cel din urmă a refuzat. La fel, Clement al VII
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
-lea a refuzat cerința lui Henric al VIII-lea să-l divorțeze de Katharina de Aragón, așa că regele englez s-a dezis de papă, ceea ce a dus până la urmă la crearea Bisericii Anglicane ("Church of England") și o nouă sciziune bisericească. Clement al VII-lea a decedat pe 25 septembrie 1534 în urma consumului unor ciuperci otrăvitoare, fiind înmormântat în basilica "Santa Maria sopra Minerva" din Roma.
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
între partida franceză și cea favorabilă Spaniei, repectiv Imperiului. Pe 12 iulie 1691 Pignatelli a fost ales papă ca un candidat de compromis. Noul papă și-a început pontificatul cu diverse reforme. Cu bula "Romanum decet Pontificem" a reformat Statul Bisericesc reducând posibilitatea papei să-și înzestreze rudele cu funcții; deasupra, și pedepsele aplicate la Roma au fost înasprite. De asemenea a intenționat să restabilească disciplina din mănăstiri care pe atunci lăsa mult de dorit. Demersul lui a fost vehement criticat
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, ce este discutată mai jos, majoritar ceea ce știm astăzi despre Gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile părinților Bisericii timpurii. Era Gnosticilor era foarte diversificată religios, și datorită ne-centralizării unei autorități Bisericești, Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a Gnosticismului (o cunoaștere superioară și independentă de credință) a făcut o bine-venire multora ce erau parțial convertiți de la păgânism la Creștinism. Potrivit
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
cele mai importante parcelari din acea perioadă, cum ar fi Regiei, Herescu, Grant, situate pe teritoriul administrativ al capitalei, și Costescu și Micescu, aflate în intravilanul comunei Marele Voievod Mihai. În 1936, se pune temelia unei adevărate capodopere de arhitectură bisericească în stil neobizantin, Biserica Belvedere, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfânta Muceniță Ecaterina proiectată în anul 1934 de către reputatul arhitect Ion Traianescu. Biserica a fost construită între anii 1936-1940 de Pr. Petru Șerpe care, în urma decesului soției
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
Cuțitul de Argint sau la biserica din Calea Rahovei. Biserica Parohiei Ferentari - Biserica Ferentari, Calea Ferentari nr. 121. Anul 1927 aduce înființarea unei noi parohii ortodoxe în Ferentari urmată de crearea Asociației Sf. Ioan Botezătorul care milita pentru clădirea unui lăcaș bisericesc propriu al cartierului. Primul preot al bisericii a fost Alexandru Mieșulescu. El a fost cel care a reușit strângerea fondurilor necesare edificării acesteia și căreia i-a pus piatra de temelie pe data de 12 noiembrie 1933, în ziua prăznuirii
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
care vizitează expoziția se pot așeza în băncile în universitate în epoca medievală. Turiști pot alege limba în care audiază comentariul care însoțește expunerea. Atracții principale ale Oxfordului sunt: Panorama orașului se poate admira din "Carfax Tower", "Sheldonian Theatre", turnul bisericesc "Saint Mary the Virgin" sau "Saint Michael". Cea mai vestită bibliotecă a Oxfordului, "The Bodleian Library" datează de la începutul secolului XVII. Colecția de cărți numără peste 5 milioane de volume. The Bodleian Library, fiind una dintre puținile biblioteci consacrate pe
Oxford () [Corola-website/Science/301494_a_302823]
-
Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice. Astfel, în 1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfințitul Dionisie Mitropolitul în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în viața muzicii bisericești a epocii. Tot în 1820, Anton Pann se căsătorește cu o fată săracă, pe nume Zamfira Agurezan. Din această căsătorie
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfințitul Dionisie Mitropolitul în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în viața muzicii bisericești a epocii. Tot în 1820, Anton Pann se căsătorește cu o fată săracă, pe nume Zamfira Agurezan. Din această căsătorie va avea un fiu, Lazăr, ajuns destul de târziu preot la Biserica Sfântul Visarion din București. În timpul anului 1821 Anton Pann
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei). În anii 1826-1827 își va desfășura activitatea ca „dascăl de muzichie
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei). În anii 1826-1827 își va desfășura activitatea ca „dascăl de muzichie” la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Nu se cunoaște în ce împrejurări a ajuns în acest
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Cheii și al Olăneștilor. Este cea mai veche clădire din Râmnicu-Vâlcea, care mai păstrează stilul acestă de construcție curat românesc, cu specificul zonei vâlcene. În activitatea sa de la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea și modernizarea muzicii bisericești, dovadă fiind manuscrisele redactate, constând în cântări specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. În același timp, preda lecții de muzică maicilor de la mănăstirile „Dintr-un Lemn” și „Surupatele”. În anul 1830 deschide seria tipăriturilor sale cu conținut religios și laic
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
în casa din mahalaua Bradului. Perioada anilor 1840-1854 va fi prolifică sub aspect editorial-tipografic, autorul reușind să tipărească unele culegeri religioase și folclorice, să adauge multe alte lucrări și, în același timp, să ofere stranei românești, toate cărțile de cântări bisericești. După douăzeci de ani de așteptare reușește să tipărească Noul Doxastar, tomul 1, în tipografia lui Constantin Pencovici, cu binecuvântarea noului mitropolit al Ungrovlahiei, Neofit, ales în scaun în iulie 1840. La scurt timp după înscăunarea mitropolitului Neofit, Anton Pann
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
cu ajutorul cărora școlarii să poată înainta și să ajungă la o știință temeinică și folositoare, iar cântăreții să nu neglijeze cântarea ci să se desăvârșească în meșteșugul musichiei. În anul 1847, tipărește unsprezece cărți, șase „politicești” și cinci cu cântări bisericești, respectiv: "Heruvico-Chinonicar", tom I și II; "Prescurtare din Bazul muzicii bisericești și din Anastasimatar"; "Rânduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghii" și "Păresimier". În anul 1848, anul revoluției de la Islaz, activitatea sa editorial-tipografică este mult mai redusă, reușind să dea la lumină
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
știință temeinică și folositoare, iar cântăreții să nu neglijeze cântarea ci să se desăvârșească în meșteșugul musichiei. În anul 1847, tipărește unsprezece cărți, șase „politicești” și cinci cu cântări bisericești, respectiv: "Heruvico-Chinonicar", tom I și II; "Prescurtare din Bazul muzicii bisericești și din Anastasimatar"; "Rânduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghii" și "Păresimier". În anul 1848, anul revoluției de la Islaz, activitatea sa editorial-tipografică este mult mai redusă, reușind să dea la lumină doar patru cărți, dintre care două laice, una cu caracter religios
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
s-a redeschis seminarul, Pann află cu uimire că nu mai figurează printre profesori, în locul său fiind numit, la clasa I de psaltichie ierodiaconul Calistrat, iar la clasa a doua de cântări, ierodiaconul Ironim. Tot acum va tipări un "Tipic bisericesc", tradus din grecește împreună cu preotul Ioan Călărășanu de la Biserica Lucaci, dat la lumină în tipografia sa, cu binecuvântarea mitropolitului Nifon. În anul 1852 tipărește alte cărți cu conținut politicesc. După o întrerupere de cinci ani, anul 1853 va fi benefic
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
preotul Ioan Călărășanu de la Biserica Lucaci, dat la lumină în tipografia sa, cu binecuvântarea mitropolitului Nifon. În anul 1852 tipărește alte cărți cu conținut politicesc. După o întrerupere de cinci ani, anul 1853 va fi benefic sub aspectul cărților muzicale bisericești. Acum va da la lumină tomurile II și III ale "Doxastarului", tălmăcit din grecește în românește, după cel scris în sistema veche, al seradului Dionisie Fotino; "Epitaful" sau "Prohodul Domnului", ediția a II-a, prelucrat și dat la lumină cu
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
cu binecuvântarea mitropolitului Nifon și "Antifoane" ce se cântă la ecteniile serii, dimineții și ale Sfintei Liturghii. În ciuda greutăților întâmpinare în ultimul său an de viață, 1854, reușește să tipărească mai multe cărți politicești și încă cinci lucrări de muzică bisericească: "Mica gramatică teoretică și practică (cu caracter didactic)", "Irmologhiu-Catavasier", ediția a II-a, unde adaugă un model de recitare a Apostolului și a Evangheliei; "Noul Anastasimatar, tradus și compus după sistema cea veche a serdarului Dionisie Fotino", "La Sfânta Liturghie
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
fanariotă. Pann a tipărit mai târziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte și cântece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost însoțit de interesul său în alte tradiții muzicale: în practica sa bisericească, el a tradus și compus in tradiția imnologiei bizantine și a fost printre primii din generația sa care a folosit terminologia muzicală vestică în indicarea tempoului sau a elementelor de agogică. Anton Pann a fost și un interpret iscusit la
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]