11,153 matches
-
și panică în rândurile populațiilor băștinașe. În zilele noastre s-a ajuns la concluzia că vikingii au părăsit regiunile nordice, cu o climă aspră, ca să se așeze în Europa apuseană, mai bogată și cu o climă mai blândă. Istorisirile despre bogățiile Europei au atras vikingii, care erau săraci, ducând în nord o viață modestă, aspră. Deși este răspândită imaginea vikingilor purtând coifuri cu coarne, nu există nicio dovadă istorică a acestui presupus obicei. Vikingii au profitat de conflictele interne din Europa
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
avut parte de noi înfrumusețări, de noi inovații arhitectonice și îmbunătățiri ale infrastructurii. Noile presiuni demografice și urbanistice din secolul al XX-lea au necesitat și ele noi ajustări ale infrastructurii. Braga și zona înconjurătoare se distinge printr-o mare bogăție de locuri de importanță istorică că de pildă Catedrală (Se), Sanctuarul Bom Jesus și Samiero. este cel mai însemnat loc istoric al orașului. Se caracterizează printr-un amestec de numeroase stiluri artistice și arhitectonice: romanic, manuelin, gotic târziu, baroc etc.
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
Negruzzi au încercat „occidentalizarea” publicului moldav, fiind interesați de domenii din cele mai variate, inclusiv de bucătăria românească: almanahurile publicate de ei au avut în prim-plan aforisme bazate pe obiceiuri culinare menite să educe populația rurală despre rafinamentul și bogățiile bucătăriei europene. Kogălniceanu a sustinut mai târziu că, împreună cu prietenul său, a fost „pionierul artei culinare în Moldova”. Cu Dacia Literară, Kogălniceanu a început să-și promoveze idealul romatic al „specificului național”, care va avea o mare influență asupra lui
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Un contrast mare cu orașul vechi medieval sunt clădirile aristrocrate și palatele fastuase din "Le Strade Nuove" din secolul al XVI-lea. Pe "Via Garibaldi" și "Via Balbi" cu palatele sale, curți interioare și grădini, s-a aflat clar întreaga bogăție de odinioară ca putere maritimă și financiară a Europei. În primul rând este "Palazzo Ducale", menționat din secolul al XIII-lea, care este situat, la capătul estic al "Via di Sân Lorenzo". În "Via Garibaldi" sunt, de asemenea, cele mai
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
au fost întodeauna bogate în animale sălbatice: căprioară, cerb, urs, lup, vulpe, mistreț, jder etc. și specii protejate sau aflate în pericol: râsul, capra neagră, marmota, cocoșul de munte (Tetrao urogallus), vulturul auriu (acvila de munte) și cocoșul de mesteacăn. Bogăția vânatului din pădurile maramureșene este menționată și în prima atestare documentară, din 1229, a Maramureșului, în speță: a domeniu de vânătoare regal. Rezervarea unor zone în acest scop a făcut să se păstreze, până azi, denumiri ca "Pădurea Crăiască" din
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
2008 un număr de 265.245 locuitori. Aria metropolitană veroneză este de 1070,9 km2 și numără o populație de circa 500.000 de locuitori. Verona e vizitată în fiecare an de peste 100 milioane turiști, mulți dintre ei străini, pentru bogăția sa artistică și diversele manifestări anuale, cum ar fi stagiunea lirică areniană. Orașul datoreaza importanța sa socio-economică, poziției sale geografice și dispunerii hidrografice. Între monumentele cele mai cunoscute din oraș se numară Arena (Arena di Verona) și casa Julietei (Casa
Verona () [Corola-website/Science/297321_a_298650]
-
despot al țării lui Dobrotici"), comerțul dobrogean va cunoaște prosperitatea economică, dovadă fiind numeroasele tezaure monetare aparținând lui Mircea ori lui Petru Mușat, găsite la Niculițel, Enisala și Ecrene. Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare, economia locală se baza pe bogăția oilor și a peștelui. Mircea pierde Dobrogea cel mai probabil după înfrângerea de la Nicopole (1396), însă o recuperează în 1404 cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg. Puține știri există în legătură cu victoria din 1404, anume doar o scrisoare a regelui ungar din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
sa pentru a putea fi înființată o nouă moară. Alături de aceste produse, în Țara Românească se mai produceau cantități însemnate de vin și fructe, livezile de nuci și alți pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. Cea mai mare bogăție agricolă o reprezentau însă turmele de animale și produsele rezultate din exploatarea lor. Se creșteau boi, vaci, cai, oi, porci precum și albine. Pieile de vite, brânzeturile, ceara și mierea de albine erau exportate în cantități însemnate. Ultimele două produse ajungeau
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Moldovei. Astăzi este format din 8 chilii și este locuit de 39 de călugări români. Proschinatarul "Sfântul Munte al Atonului", scris de ieromonahul Serafim și tipărit la București în 1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul (Iosif Romanov), prin bogăția de informații și gravuri, constituie o adevărată carte de referință privind istoricul sfintelor lăcașuri, totodată și o dovadă a enormei contribuții românești la realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la Muntele Athos. Practic, de-a lungul a peste 5 secole, contribuția
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
monastice din acest loc, care se numea Chelandaris (Calendarius). Mănăstirea a fost fondată la sfârșitul secolului al XII-lea de către conducătorul sârb Ștefan Nemanya I și fiul său Ratsko. În timpul secolului al XIV-lea, dezvoltarea mănăstirii a atins apogeul, acumulând bogății din donații voievodale și private. Este considerată a fi principalul centru spiritual la Athos al sârbilor. Deține locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990). Limba vorbită în mănăstirile grecești este greaca, în
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
erau ereditare. Boierul era de fapt un "angajat" al statului, iar titlul său nobiliar era și el o funcție a statului, în fapt a suveranului, și nu un atribut al persoanei. La rangul de boier se asociau privilegii sociale, inclusiv bogăție, faimă, respect.
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi. , în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceștia se disting prin particularități lingvistice și prin bogăția de tradiții și artă populară. Analizele genetice au demonstrat însă că nu există înrudiri între ceangăii ardeleni și secui. Potrivit recensământului din 2011, numărul ceangăilor este de 1.536. Primele atestări ale cuvântului csángó: - 8 iunie 1443: actul de donație
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
flori, dar și pe produsele textile. Bulbii de lalele au devenit o marfă căutată, cumpărată la un preț din ce in ce mai mare de către bogații epocii. Simbolul lalelei apărea în palatele otomane și pe obiectele de îmbrăcăminte. Laleaua a devenit un simbol al bogăției și nobleței, dar și al fragilității unei stăpâniri despotice.Perioada Lalelei a fost propice dezvoltării artei, culturii și arhitecturii. Stilul arhitectural și al decorațiilor a devenit mult mai elaborat în această perioadă, fiind influențat de stilul baroc. Unul dintre exemplele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
-și arăta limitele, căci în timp ce statele europene au urmat cursul mercantilist al capitalismului și al industrializării, modernizându-și permanent structurile, statul turc, târât de influență juridismului islamic asupra gândirii și întreprinderii politice, a rămas la vechea formă de obținere a bogăției, anume cucerirea și subjugarea. Creativitatea, dinamismul comercial, imaginația pe tărâm financiar său politic (bursă, presa liberă, democrația, etc.), modernizarea activităților economice (în special agricultură, unde otomanii n-au fost deloc mai inovatori decât predecesorii lor arabi; astfel, plugul de lemn
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
zidurile Constantinopolului). Marină era un grup de vase care era ancorată la Constantinopol. Însă pe lângă acesta, mai erau flotele din nordul Africii ( din Tunis). Apare „Cercul Dreptății” - nu există autoritatea statală fără autoritate militar ( askeri). Nu poate exista armata fără bogăție. Bogăția este reprodusa de supuși ( Reaya ).Supușii pot prosperă doar printr-o guvernarea dreaptă.Justiția asigura armonia în societate.Justiția este ca o grădină ale cărei ziduri sunt statul.Sprijinul statului este legea religioasă ( Seri' at-ul).Fără autoritate statală
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Constantinopolului). Marină era un grup de vase care era ancorată la Constantinopol. Însă pe lângă acesta, mai erau flotele din nordul Africii ( din Tunis). Apare „Cercul Dreptății” - nu există autoritatea statală fără autoritate militar ( askeri). Nu poate exista armata fără bogăție. Bogăția este reprodusa de supuși ( Reaya ).Supușii pot prosperă doar printr-o guvernarea dreaptă.Justiția asigura armonia în societate.Justiția este ca o grădină ale cărei ziduri sunt statul.Sprijinul statului este legea religioasă ( Seri' at-ul).Fără autoritate statală ( mulk
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de cosmopolitismul de tip american în care a crescut, înainte a fost Franța și psihoza Micului Paris sau germanofilia. În plan teoretic, pe câmpul de bătălie al culturii, subiectivitatea delocalizată - și anume, axată pe centru - a intelectualului a suscitat o bogăție de interpretări mergând până la ontologizarea festivă a specificului național sau, invers, la tratarea traumei ca pe un blestem divin/istoric/existențial. Trebuie înțeles că toate aceste stratageme sunt fețe ale aceluiași Ianus și că rădăcina lor - condiția epistemic-periferică - este comună
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
inclusiv problemă dizidentei în interiorul acestor manifestări artistice muncitorești. În context local, românesc, lucrurile sunt și mai obscure - practic nu există studii aplicate despre istoria, dinamica socială, mizele politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne o miză importantă, atât pentru cercetarea în domeniul artei politice, cât și pentru practicienii care se revendică de la stânga radicală. BIBLIOGRAFIE: Bishop, Clăire (2012) Artificial Hells.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
În prezent în localitățile rurale precum comuna Marinici, Heleșteni datorită acestui proiect se sapă un număr mare de fîntîni, se amenajează și se construiesc noi izvoare de apă de care se folosește nemijlocit populația. În raionul Nisporeni solurile constituie principala bogăție naturală. Circa 80% din teritoriul raionului este acoperit cu cernoziomuri. Deși este destul de răspîndită eroziunea și pe alocuri salinizarea, predomină totuși solurile fertile. Stratul de sol din raion are grosimea de 1m pe o suprafață de un hectar, conține în
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și face parte din Spațiul Schengen - deși nu este membră a Uniunii Europene, și nici a Spațiului Economic European. Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții. Țara este pe locul al 19-lea în lume
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
timp după, atentatele din 11 septembrie din SUA, a fost respins de peste 78% din votanți. Elveția are o economie stabilă, prosperă și înalt tehnologizată. În 2011, ea era cea mai bogată țară din lume pe cap de locuitor (noțiunea de „bogăție” fiind definită cu includierea atât a bunurilor financiare cât și nefinanciare). După PIB nominal, este a nouăsprezecea economie din lume, iar în termenii parității puterii de cumpărare, este a treizeci și șasea. Este al douăzecilea cel mai mare exportator, în ciuda
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Don Carlos" de G.Verdi, la Opera Națională din București, 12 octombrie 1992 "......Conducerea orchestrală a aparținut mult dotatului șef de orchestră din Timișoara- Ion Iancu. Ca să fiu laconic voi spune că orchestra Operei a sunat excelent, cu o mare bogăție de nuanțe, în armonie cu corul instituției......... Iată o colaborare de zile mari, pe care ar fi putut-o invidia multe teatre celebre din lume." Ziarul "Libertatea" - București, 14 octombrie 1992 "..........o plăcută surpriză a fost orchestra-suplă, când transparentă, când
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
folosește din ce în ce mai mult o limbă mai magistrală.” Călinescu mai aprecia la "Crâșma lui Moș Petcu" și descrierea naturii, a cărui scop este cel de a evoca „eternitatea indiferentă” a conflictelor dintre protagoniști, și care, uneori, se bazează, pe „o mare bogăție de sunete și cuvinte.” I-a reproșat scriitorului „o oarecare monotonie”, concluzionând că Sadoveanu ajunge să folosească aceste tehnici în aproape toate operele sale ulterioare. Totuși, poveștile lui Sadoveanu din această perioadă au revenit de multe ori la o perspectivă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Democrația" și "Voința națională". Publică, în continuare, la "Vieața" (1894), revistă săptămânală ilustrată, condusă de Al. Vlahuță și, mai apoi, de Alecu Urechia, acordând același interes tuturor problemelor literare, istorice și filologice, sociale sau politice, în articole de o complexă bogăție de culori. De la 1 martie 1892, Delavrancea va saluta apariția la Fălticeni a revistei de literatură populară "Șezătoarea", apreciind că revista condusă de Artur Gorovei "„se cuvine a avea cu precădere înaintea oricărui om cult, literat și bun român, căci
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
care l-a admirat sincer: "„În fața peisajelor lui Andreescu vezi natura vie și mare. Ceea ce la Andreescu e viu, la Grigorescu e feeric; ceea ce la Grigorescu este splendoare uscată, la Andreescu se preface în simplu, energic și suculent. La Grigorescu, bogăția aparentă te răpește fără a te convinge, la Andreescu, simplitatea aparentă te convinge și te pune pe gânduri, te face să înțelegi, și de aceea admiri fără regret și fără reticență, căci pledoariile lui sunt niște rezumate limpezi ale esențialului
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]