10,800 matches
-
Palatului Genovese. Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica Sân Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În același timp, biserica a avut funcția de parohie, atestata într-un document din 1164, cu preoți desemnați dintre călugări
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În același timp, biserica a avut funcția de parohie, atestata într-un document din 1164, cu preoți desemnați dintre călugări. Ea era inițial afiliata parohiei Santa Maria Zobenigo astfel încât preotul paroh era obligat să meargă în Sâmbătă Mare pentru a participa la binecuvântarea apei, primind apă sfințită. Pierzându-și autonomia jurisdicționala în 1450, abația a traversat o lungă perioadă de
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
oaspeții cei mai frecvenți ai acestei clădiri au fost pelerinii aflați în trecere, dar deja în 1300, ca urmare a diminuării fervorii religioase, au început să fie acceptate și femei. În această perioadă, conducerea azilului a fost lăsată în sarcina călugărilor, coordonați la rândul lor de cinci priori care erau aleși că succesori ai fondatorului, "Lorenzo". Această practică a fost, însă, întreruptă în 1360, când unii călugări genovezi au fost găzduiți aici și au încercat să dea foc Arsenalului Venețian din
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
fie acceptate și femei. În această perioadă, conducerea azilului a fost lăsată în sarcina călugărilor, coordonați la rândul lor de cinci priori care erau aleși că succesori ai fondatorului, "Lorenzo". Această practică a fost, însă, întreruptă în 1360, când unii călugări genovezi au fost găzduiți aici și au încercat să dea foc Arsenalului Venețian din vecinătate. Ca urmare, azilul și-a pierdut autonomia și a fost plasat sub jurisdicția dogelui, desi nici un document oficial nu atestă această schimbare. În 1367, destinația
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Situl se întinde pe o suprafață de 4.983 hectare și include rezervațiile naturale Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu și Izvorul intermitent de la Călugări. Platoul Vâșcau reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a prelungirii centrale a Apusenilor, în Munții Codru-Moma. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Crișul Negru. Situl conserva
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
China în anul 635 și a obținut o audiență la împăratul Tai-Tsung. Misionarii Cabral și Cacella au fost primii europeni care au menționat existența țării mitice Shambala (al cărei nume l-au ortografiat „Xembala”) în câteva scrisori din 1627. Potrivit călugărilor budiști tibetani, aceasta era o țară situată la nord sau la vest de Munții Himalaya. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Cacella: „Am pus cât de multe întrebări am putut despre regatul Cathay [China], dar nu au auzit nimic despre acest
Estêvão Cacella () [Corola-website/Science/334548_a_335877]
-
Tamás Bakócz (n. 1442, Ardud - d. 15 iunie 1521, Strigonium) sau Tamás Bakács a fost un preot și călugăr dominican, cardinal, episcop de Eger, arhiepiscop-mitropolit de Strigonium, patriarh titular de Constantinopol. La conclavul din 1513 a fost unul din candidații cu șansă de a fi ales papă. Tatăl său, Ferenc Bakócz, a fost iobag al familiei Drágffy la Ardud
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
groase si ferestre de tragere înguste, permițând apărarea din interior. Din ansamblul fostei mănăstiri, se mai păstrează urme din ruinele chiliilor și zidului de incintă. Mănăstirea Cerneți este cunoscută în istorie și ca așezământ episcopal, atestată ca așezare monahală de călugări, iar ca ultim monah viețuitor este pomenit protosinghelul Ghenadie, plecat la Domnul în anul 1837. Ulterior slujbele în biserica mănăstirii au fost oficiate o de preotul paroh, iar în anul 1970, a fost trecută în patrimoniul muzeului Porțile de Fier
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
Sfințirea bisericii a avut loc abia în 1763, fiind întârziată de izbucnirea unui incendiu. Amvonul, altarul, spațiul unde se afla orga și băncile au fost sculptate în stil baroc. În 1786 împăratul Iosif al II-lea a desființat Ordinul benedictin. Călugării au trebuit să părăsească mănăstirea, rămânând doar unul singur care să îndeplinească îndatoriri parohiale. Membrilor ordinului li s-a permis în 1802 să se întoarcă la Tihany, precum și la Pannonhalma. În 1889 au început să se execute lucrări importante de
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
a restabili monarhia, ultimul împărat austro-ungar Carol I (fost rege al Ungariei sub numele de Carol al IV-lea) a fost internat pentru o scurtă perioadă în clădirile abației. În anii 1950 ordinele religioase au fost desființate de stat, iar călugării benedictini au trebuit să părăsească din nou mănăstirea. Biserica abației a devenit biserică parohială, în timp ce în clădirile sale a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
, cunoscut și ca Paisie de la Neamț sau Paisie cel Mare (în , în ; n. 21 decembrie 1722, Poltava, Malorusia - d. 15 noiembrie 1794, Mănăstirea Neamț), a fost un călugăr și teolog ortodox care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. El a fost un îndrumător al vieții monahale din Moldova și este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Medvedeski, unde a fost tuns rasofor, luând numele de Platon. Mănăstirea în care se afla a fost închisă în curând, din cauza tensiunilor politice din acel timp, așa că s-a transferat la Lavra Pecerska din Kiev. Aici a fost influențat de călugărul Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, adusă de la Muntele Athos. În timpul Postului Mare din anul 1743, rasoforul Platon a călătorit la schiturile Dălhăuți, Trestieni - Râmnicu Sărat și Cârnu
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
viața austeră din pustiu și a devenit un conducător renumit al schitului isihast, format din ucenici români și slavi. În 1758 Paisie a fost hirotonit ieromonah (preot-călugăr) de către episcopul Grigorie de la Athos. Creșterea rapidă a comunității a determinat înființarea de către călugării de-acolo a schitului Sf. Prooroc Ilie, aflat sub administrarea Mănăstirii Pantocrator. Paisie a înțeles că viața spirituală trebuie să se bazeze pe studiul textelor ascetice patristice. El a început să colecteze și să copieze scrierile Sfinților Părinți din vechime
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
de Suceava. Astfel, el și 64 de ucenici ai săi s-au mutat în septembrie 1763 în așezământul monahal ctitorit de mitropolitul Anastasie Crimca. Aici Paisie a continuat activitatea de transcriere și traducere a cărților patristice. Unul din ucenicii săi, călugărul Rafail a tradus, de asemenea, o selecție de texte din "Filocalia" în limba română. Comunitatea de la Dragomirna a crescut rapid, ajungând la aproximativ 350 de călugări. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
a continuat activitatea de transcriere și traducere a cărților patristice. Unul din ucenicii săi, călugărul Rafail a tradus, de asemenea, o selecție de texte din "Filocalia" în limba română. Comunitatea de la Dragomirna a crescut rapid, ajungând la aproximativ 350 de călugări. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului de la Dragomirna) și clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg, care se
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
localitatea Mitocu Dragomirnei a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După ocuparea nordului Moldovei de către austrieci (1775) și impunerea de către aceștia a unor restricții cu privire la viața monahală (mănăstirile nu aveau voie să aibă mai mult de 25 de călugări), pleacă în octombrie 1775 cu cea mai mare parte a obștei (circa 200 de călugări) la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 (în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului) se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Acolo organizează obștea
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Moldovei de către austrieci (1775) și impunerea de către aceștia a unor restricții cu privire la viața monahală (mănăstirile nu aveau voie să aibă mai mult de 25 de călugări), pleacă în octombrie 1775 cu cea mai mare parte a obștei (circa 200 de călugări) la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 (în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului) se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Acolo organizează obștea după rânduiala athonită, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, obștea
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
de Chișinău. O familie înstărită de români basarabeni cumpără, în anul 1808, o mare suprafață de teren, pe care o dăruiește mănăstirii Curchi. Donatorii Teodor Sabău și soția să se călugăresc, sub numele de Filaret și Magnisia. Prin anii 1817-18, călugării mănăstirii Curchi care lucrau pe această moșie construiesc aici un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
care o dăruiește mănăstirii Curchi. Donatorii Teodor Sabău și soția să se călugăresc, sub numele de Filaret și Magnisia. Prin anii 1817-18, călugării mănăstirii Curchi care lucrau pe această moșie construiesc aici un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
acoperită de o ceață groasă care a prevenit începerea bătăliei. Ceața s-a ridicat în jurul orei 11 iar ambele armate au început să avanseze. Bătălia a început cu o singură luptă între doi campioni. Campionul rus era Alexandr Peresvet, un călugăr de la Abația Sfânta Treime trimis la luptă de Sergiu de Radonej. Campionul Hoardei era Temir-murza. Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în prima fază a competiției, Peresvet nu a căzut din șa în vreme ce Temir-murza a căzut (conform unor
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
din raionul Ialoveni, aflată la 7 km de orașul Ialoveni; aproximativ 25 de kilometri sud-vest de Chișinău. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1785 când, îndrumat de ieromonahul muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construiește pe moșia sa un schit de călugări. Pe teritoriul de 40 ha se construiește biserica de vară cu hramul „Sf. Gheorghe”, iar mai apoi o casă pentru stareție, ea fiind și biserica de iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. În prima jumătate a sec. XIX, moșiile mănăstirii
Mănăstirea Suruceni () [Corola-website/Science/333927_a_335256]
-
din ei fiind arhimandritul Dionisie Erhan. Lăcașul a fost închis în 1959, iar clopotele au fost scoase. În el a activat, în era comunistă, un spital de narcologie cu regim închis, care era păzit de miliție. Autoritățile sovietice au alungat călugării din mănăstire și au transformat biserica de vară în club, iar biserica de iarnă în spital, cu sala de operații în altar. În 1992 lăcașul a fost redeschis, ca mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Suruceni () [Corola-website/Science/333927_a_335256]
-
este Prea Fericitul Gherman, Arhiepiscop de Washington și New York și Mitropolit al Întregii Americi și al Canadei. "Articol principal: Istoria OCA" OCA a luat naștere din activitatea misionară a Bisericii Rusiei în Alaska și în Insulele Aleutine, desfășurată de opt călugări ortodocși care au sosit în Alaska în 1794. Aceștia se înscriau în tradiția misionară veche de secole a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg și Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ștefan din Perm (1340-96
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Bisericii Rusiei în Alaska și în Insulele Aleutine, desfășurată de opt călugări ortodocși care au sosit în Alaska în 1794. Aceștia se înscriau în tradiția misionară veche de secole a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg și Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ștefan din Perm (1340-96), care a călătorit în Kazan, dincolo de Munții Urali, până în pădurile Siberiei, pentru a duce ortodoxia păgânilor zirieni. Călugării ruși au propovăduit Ortodoxia încă și mai spre est, în cele
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg și Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ștefan din Perm (1340-96), care a călătorit în Kazan, dincolo de Munții Urali, până în pădurile Siberiei, pentru a duce ortodoxia păgânilor zirieni. Călugării ruși au propovăduit Ortodoxia încă și mai spre est, în cele din urmă stabilind o rețea de misiuni de-a lungul și de-a latul Siberiei și de-a lungul întregii coaste a Pacificului: în China (1686), Alaska (1794), Japonia
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]