12,502 matches
-
aruncat în apropiere de Mangalia. A fost luat de o mașină și dus la spital în Constanța. Medicul i a pus diagnosticul de contuzie mintală din cauza traumatismului cranio-cerebral suferit. După ce și-a revenit, medicul, căruia fratele meu i-a povestit drama lui, l-a chemat pe comandantul miliției la spital. Din acest moment, fratele meu nu a mai fost bătut de miliție. Cum abuzul era cunoscut de opinia publică și miliția trebuia să iasă basma curată, i-au întocmit un dosar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cele subiective ale încrederii sale și ale fidelității față de persoana sa. Astfel ajunge el să-și plaseze membrii familiei sale și pe cei ai soției în funcții de mare răspundere, care presupun cu totul alte calități. El trăiește, astfel, o dramă a însingurării tipică tuturor dictatorilor. Plasându-și fiul printre conducătorii organizației de tineret, el știe că de fapt acesta o va conduce. Făcându-și cumnatul, pe Nicolae Agachi, ministru al Metalurgiei, el vrea să aibă o cale mai directă de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru a da satisfacție opiniei publice, spre a aerisi o atmosferă politică sumbră, în ideea calmării vieții interne de partid la nivelul cel mai înalt? Acestea au fost traseele care l-au readus pe Manea Mănescu în actualitate. Este o dramă pentru el. Nu mă îndoiesc! La început a candidat în circumscripția rămasă liberă prin moartea academicianului Gh. Mihoc , președintele acestui for. S-a crezut atunci că, automat, va deveni el președinte. Dar postul respectiv este visat și vizat de Elena
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În drama existenței deține, orgolioasă, doar verbul, egală astfel Demiurgului care, și el, tot de la și prin Cuvânt a pornit: „am cuvântul/ deci sceptrul. Pot domni peste o-mpărăție de vorbe/ și hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
datorită unei delicate diplomații de pacificare cu care opera Între cele două fronturi, dar și În interiorul fiecăruia, ținând cont de inerentele deosebiri de temperament și interese, de vanitățile, frustrările, preconcepțiile fiecăruia. I-am admirat, de asemeni, nu doar implicarea În dramele unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
până la urmă, principiile adevărate și prietenii adevărați. Recunoașterea unei erori face parte din regula esențială. Episodul Eliade - intelectualul deloc dispus să-și asume public erorile, chiar și cele de o mai largă anvergură, cu rădăcini și consecințe Într-o Întreagă dramă a conștiinței naționale - a fost doar una dintre aceste revelații. Relația Gabrielei Adameșteanu cu „vina fericită” a lui Eliade și a unora dintre camarazii săi de idei n-a fost, aveam să aflu ulterior, deloc simplă. Încă În timpul vizitei În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zi de zi și peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia apocalipsului. Mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin importantă: deruta solitarilor, drama care dezarticulează relația afectivă, obturând orizontul, deja atât de tulbure, al cotidianului. „Seninătatea, sâmburele puterii... toleranța și iubirea.” Iată, ne putem Întoarce, oricând, la cartea care ne stă aproape. Scrisul ne-a revelat, mereu, focarul negru, În inima aproapelui și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare pentru Blecher. Una dintre clipele de iluminare ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o certitudine, incontrolabilă ca orice certitudine”... Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său. Într-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele mai grozave suferinți și umiliri, de a sugera situațiile cele mai riscate, ca și clarvederea răsfrântă asupra fiecărei drame”. „Progresul epic incontestabil” a fost subliniat și de Eugen Lovinescu, iar Geo Bogza, imediat după apariția volumului, referindu-se la meșteșugul de „mare scriitor”, afirma că acest roman va fi „valabil și peste o sută de ani”... Personajele din Inimi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dur necicatrizata inimă bolnavă a unui artist În cuirasă, un pacient scriitor, cercetându-se pe sine și contemplând lumea prin raportarea la „centaurii” cu care, În sanatoriul comun și dincolo de el, se simte solidar. Această enclavă a existenței sfâșiate concentrează drama destinului uman Însuși, iar solidara pulsație a durerii reverberează asupra omenescului În totalitatea sa. S. Iosifescu a atras atenția și asupra vibrației „pascaliene” din paginile postume ale lui Blecher. Credem că observația se extinde și asupra romanului Inimi cicatrizate și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Utopiei, devenită insuportabila realitate de care izbutisem, În cele din urmă, să mă Îndepărtez. De partea ceastălaltă, Stadionul Olimpiadei naziste din 1936 și clădirea Reichstagului evocau o tragedie simetrică și opusă. În Berlinul Occidental, dialogau cu altă istorie, postbelică, a dramei europene, marcată de patetica declarație a lui Kennedy din timpul Blocadei, dar și cu ultimatumul lansat de Reagan către Gorbaciov chiar În acele zile când devenisem și eu, temporar, „ein Berliner”. O nouă vizualizare și a propriei mele istorii, totodată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dărâmare a Zidului sunt astăzi deja mai mulți decât cei rămași până la finele traumaticului secol XX, ai cărui supraviețuitori ar fi să fim. Timpul cronometrează vertiginos acest final, grăbit să descarce, În cele din urmă, memoria sa Împovărată. Dilemele și dramele libertății, ale „normalității” care Își tot reinventează frontierele pun Într-o cu totul altă perspectivă suferințele provocate de existența larvară și anomaliile brutale ale „coloniilor penitenciare”, Între ale căror ziduri bine păzite atâția dintre noi ne-am purtat vârstele. După
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
European Writers. Selectasem cu precădere autori exilați ei Înșiși: Milosz, Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul singur, ghemuit În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Îl conectează romanului Kaddish și nu doar acestuia. Tehnica narativă subtil referențială nu devine niciodată scop În sine, „experiment” pur, simplă realitate ficțională, suficientă sieși. Ea se relegitimează, convingător, ca intermediere expresivă, modulând vibrația textului În care se Înscrie drama existenței. * Liquidation amplifică, dar și contrariază, nu o dată, opera precedentă, completând-o. Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui și adăugate la loviturile pe care i le-a administrat Securitatea. Este ca și interminabil șirul loviturilor extreme suportate cu precădere de elita legionară, iar replica dată de personalitățile ei prezintă o varietate de reacții, revelând profiluri sufletești și drame personale vrednice să constituie un tablou exemplar al suferinței și vredniciei umane. Nicolae Petrașcu se situează printre personalitățile cele mai alese. Fără să împrumutăm atitudini retorice și să forțăm puterea de cuprindere a omenescului din noi, trebuie să i păstrăm
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ridicat tot mai sus peste vremea lui. Privită în perspectiva acestor vremi, ne cutremurăm în fața ei și nu ne vine parcă nici să credem că am trecut prin acești ani ca spectatori, iar în parte și ca actori în marea dramă a existenței lui Corneliu Codreanu. După arestarea Căpitanului, Legiunea trăiește și luptă prin voința unui singur om: Horia Sima. Acesta l-a înțeles pe Căpitan și l-a urmat din primele zile ale Legiunii. Modest și fără spirit de reclamă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Ion Banea sub direcția lui Nicolae Petrașcu. Dăm mai jos, frontonul „foii scrisă în duhul Ardealului legionar” cum a apărut în perioada biruinței, (Anexa 5.1.) precum și articolul din 6 decembrie 1940 cu titlul „Destin evanghelic”. „Ultimul act din drama vieții Căpitanului a început în Săptămâna patimilor. Atunci a fost smuls din mijlocul oamenilor, a fost judecat și aruncat de către cei răi, în întunericul umed al temniței, pe care n-a mai părăsito niciodată. Dușmanii neamului s-au repezit asupra
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
represiune brutale și barbare, în pragul biruinței, episodul final al vieții Căpitanului capătă un tragism de epopee. E condamnat la muncă silnică, apoi sugrumat într-o noapte de călăii regelui Carol al II lea, pe șoseaua dintre Ploiești și București. Drama vieții lui Corneliu Codreanu a trăit-o zi de zi și Mișcarea lui și de aceeași soartă se împărtășeșete aproape neîntrerupt până în ziua de azi... Din marea viziune a Căpitanului și din înalta Lui concepție de viață, s-a născut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a casei, am auzit că tata ar fi ajuns cumva în țară și este ascuns pe undeva prin București. Este prima informație pe care am receptat-o despre dânsul, la acea vârstă fragedă de 4-5 ani (sunt născut în 1939). Drama acestui om, care a suferit toată viața în lupte, în închisori, lagăre, la Siguranță, la Securitate, etc, a cuprins și aspectul că el nu s-a bucurat de a fi stat în familia sa, decât un timp infim, din scurta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
politici, a adus și în viața familiei noastre multe bucurii. În primul rând pentru tata, care stătuse mai mult de 16 ani chinuit în cele mai grele condiții de închisoare și apoi pentru mama noastră Livia, care trăise, în plus, drama ei cu aproape 6 ani de închisoare, fiind despărțită de soț și de doi copii mici. Toată familia suferise: bunici, unchi, mătuși, veri, colegi, prieteni și toți s-au bucurat de această adevărată minune a eliberării deținuților familiei noastre. Tata
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nefericire tot din anturajul meu, constata într-o notă informativă furnizată securității: DUPĂ CE I-A MURIT BĂIATUL, S-A MAI POTOLIT. Aceste opt cuvinte poartă în profunzimea lor organică germenii Hekatei, (otrăvurilor întunecate ). Domnule, am tristețea să vă reamintesc răscolitoarea dramă: FIUL MEU, TÂNARUL POET ALEXANDRU MĂLIN TACU, A FOST ASASINAT POLITIC LA VÂRSTA DE 17 ANI, altfel spus, ÎNFRÂNT PE FRONTUL DE ONOARE ÎN REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ. Mălin, înzestrat cu o dinamică fericită îsi umilea adversarii prin înfățișarea plină de savoare
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
noaptea lui 21 spre 22, exact cu trei ani inainte de abolirea tiraniei, de la o stare fizic-psihică absolut favorabilă, Mălin s-a prăbușit într-o comă stranie și după cinci ore a murit. Medicul Ștefan Mihalache, de gardă în noaptea dramei la Spitalul 3, este inaccesibil la contactele cu media pentru explicații. În ziua de 20 decembrie ’86, sâmbătă, prin curtea Spitalului de urgențe au fost văzuți medicul Ștefan Mihalache, directorul spitalului în compania colonelului Ciurlău, comandantul Securității Iași. În noaptea
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cu volumul Viață de probă (1998), care alătură poeme inedite din perioada de exil unor piese vechi, preluate din Stare de asediu și readuse la forma de dinaintea intervenției cenzurii. Patetic sau lucid, grav sau ironic, poetul sondează de fiecare dată „drama mediocră” a individului marginalizat într-un regim totalitar sau într-un spațiu de adopție nu întotdeauna primitor, iar conștiința derizoriului este dublată de aceea a inevitabilei curgeri a timpului. Autorul oferă o viziune spiritualizată asupra lumii în volumul Dincolo - De
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
istorie, documente istorice și versuri. Tot versuri publică D. C. Ollănescu-Ascanio (care debutează aici), V. D. Păun, N. V. Scurtescu, Elena C. Eleuterescu, G. Dem. Teodorescu, C. D. Vucici, Gr. G. Tocilescu și M. Zamphirescu. N. V. Scurtescu este și autorul unei drame, Mireasa la mormânt. Gr. G. Tocilescu contribuie cu un studiu consacrat poeziei populare. Articole de etnografie semnează I. C. Tacit, iar A. P. Alexi, T. P. Rădulescu și S. Fl. Marian vin cu literatură populară culeasă din toate zonele locuite de români
FOAIA SOCIETAŢII „ROMANISMUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287050_a_288379]