14,797 matches
-
sînt demoni” (Diabolum esse Solem, Lunam esse Evam, et per singulos menses dicunt eos fornicari)12. De heresi catharorum nu le atribuie catharilor moderați o doctrină dualistă. De fapt, discipolii lui Caloiannes și ai lui Garattus cred Într-un singur Dumnezeu atotputernic, creator al Îngerilor și al celor patru elemente. Mai mult chiar, elementele au fost Învrăjbite nu de către Diavol, ci de un Înger bun al Domnului. Lucifer a păcătuit În timpul cît s-a aflat În cer, Însă catharii vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la rîndul său, pe Îngerii cerești. Nu este imposibil ca descrierea acestui Spirit Rău să fie doar o vagă amintire livrescă a descrierii Regelui maniheist al Întunericului la Augustin, contaminată cu simbolurile mut mai bine cunoscute ale evangheliștilor. Lucifer este Dumnezeul din Vechiul Testament. El a plăsmuit din noroi trupurile lui Adam și al Evei și a introdus cu de-a sila În ele Îngeri. Eva este instrumentul păcatului; fructul oprit al Arborelui Cunoașterii este păcatul trupesc. De heresi distinge În rîndul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că unii dintre ei cred În trecerea lui Cristos prin Maria ca printr-un tub, iar alții cred că a primit totuși ceva de la ea. Raniero Sacconi repetă aceleași lucruri În legătură cu monarhienii din Concorezzo: aceștia recunosc un singur principiu, pe Dumnezeul creator al Îngerilor și al celor patru elemente ex nihilo. Diavolul modelează lumea vizibilă cu Îngăduința lui Dumnezeu; apoi face trupurile oamenilor și Îi Întemnițeză În ele pe Îngerii căzuți. Catharii din Concorezzo sînt traducianiști. Resping Vechiul Testament și au mari
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este decît bogomilism În stare pură, antrenat Într-un proces de amestec cu doctrina radicală, a cărei proveniență este complet diferită. 3. Catharii radicali Tratatul De heresi catharorum le atribuie catharilor din Desenzano un dualism radical. Ei cred În doi Dumnezei, unul În Întregime bun, celălalt În Întregime rău, fiecare dintre ei creator de Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-un Înger de Lumină pentru a urca la cerul Dumnezeului bun, unde Îngerii intervin În favoarea lui, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un dualism radical. Ei cred În doi Dumnezei, unul În Întregime bun, celălalt În Întregime rău, fiecare dintre ei creator de Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-un Înger de Lumină pentru a urca la cerul Dumnezeului bun, unde Îngerii intervin În favoarea lui, iar Dumnezeu Îl adoptă pe străin și Îl face intendent al Împărăției sale - „iconomul necredincios” și „nedrept” din Luca 16:5-7. Dumnezeu se va căi pentru asta, căci Lucifer Îi ademenește Îngerii și provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doi creatori coeterni au fiecare o Trinitate și o lume proprie (habent ambo trinitatem et unusquisque habet suam creationem)18. Fiul Domnului Întunericului a urcat pînă la cer cu Îngerii lui și a pornit un război fără milă Împotriva Îngerilor Dumnezeului bun. I-a amăgit pe mulți dintre Îngerii lui Dumnezeu și le-a luat sufletele În lumea sa, unde „ele transmigrează din corp În corp, pînă cînd ajung la cunoașterea adevărului” (vadunt incorporando se de corpore in corpore, dum veniunt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
văzute, nu este rea: Dacă facerea trupurilor, a materiei și a lumii care se vede este cu adevărat o urmare a căderii naturilor raționale, aceasta nu este doar o consecință deplorabilă și catastrofală. Dimpotrivă, a doua creație este lucrarea aceluiași Dumnezeu care a creat naturile raționale cu singurul scop ca ele să se bucure de știința lui și care, făcîndu-se „providență mîntuitoare”... a creat, după căderea lor, trupurile și lumea pentru a le permite să se Întoarcă la starea lor dintru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
declară autorul anonim - să aduc la cunoștința tuturor oamenilor luminați nebunia garantenzilor. Deși ei cred, ca și alții, #„romanii”## că nu există decît un singur Creator preasfînt, nu Încetează totuși să predice În multe ocazii că mai există Încă un Dumnezeu - Dumnezeul rău, prinț al lumii acesteia și că el a fost, spun ei, la Început o creatură a Dumnezeului bun; Însă pe urmă a corupt cele patru elemente create de adevăratul Dumnezeu și din aceste elemente a alcătuit și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
autorul anonim - să aduc la cunoștința tuturor oamenilor luminați nebunia garantenzilor. Deși ei cred, ca și alții, #„romanii”## că nu există decît un singur Creator preasfînt, nu Încetează totuși să predice În multe ocazii că mai există Încă un Dumnezeu - Dumnezeul rău, prinț al lumii acesteia și că el a fost, spun ei, la Început o creatură a Dumnezeului bun; Însă pe urmă a corupt cele patru elemente create de adevăratul Dumnezeu și din aceste elemente a alcătuit și a construit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că nu există decît un singur Creator preasfînt, nu Încetează totuși să predice În multe ocazii că mai există Încă un Dumnezeu - Dumnezeul rău, prinț al lumii acesteia și că el a fost, spun ei, la Început o creatură a Dumnezeului bun; Însă pe urmă a corupt cele patru elemente create de adevăratul Dumnezeu și din aceste elemente a alcătuit și a construit, la Începutul lumii, bărbatul și femeia și toate celelalte corpuri vizibile, din care au ieșit toate creaturile care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care fac acestea, dacă voi credeți că nu există decît un singur creator, autor al tuturor acestor lucruri 78? Garatenzii se află Într-o contradicție flagrantă: „Voi respingeți zi de zi creația Domnului, adevăratului Dumnezeu, dacă este adevărat că acest Dumnezeu preabun și milostiv a creat și a făcut bărbatul și femeia și corpurile vizibile din lumea aceasta”79. Este clar că principalul punct de divergență Între radicali și monarhieni Îl reprezintă Înțelesul termenilor creator și factor. Pentru monarhieni, Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
posibilități inerente sistemului și să redescopere ori numai să adopte, În același timp, vechile soluții utilizate odinioară de marcioniți, de maniheeni și firește, de bogomili, care le sînt izvorul și modelul. Majoritatea catharilor vor continua astfel să-l identifice pe Dumnezeul din Vechiul Testament cu Diavolul, conform unei opțiuni Întîlnite În gnosticism, maniheism și bogomilism. Școala lui Ioan de Lugio este revoluționară În măsura În care acceptă deopotrivă realitatea Vechiului și Noului Testament, Însă Într-o altă lume decît cea de aici, Într-un univers
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
afla destul de aproape de iudaism pentru a continua să utilizeze Scripturile acestuia și, În același timp, era suficient de detașat pentru a le utiliza În afara tradiției interpretative iudaice, declanșînd astfel o hermeneutică rațională a suspiciunii, Îndreptată În cele din urmă contra Dumnezeului biblic, au fost chiar creștinii. Pornind de la ipoteza formulată de către distinși membri ai școlii germane și ai școlii suedeze de religie, cum sînt Geo Widengren și Hans Jonas, cercetătorii au investigat posibilele rădăcini samaritene ale gnosticismului. Una peste alta, rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a lui Augustin cu abilul manihean Faustus din Milevum, a cărui impresionantă statură intelectuală avea Încă efect paralizant asupra episcopului de Hippona la mulți ani după moartea adversarului? Din momentul În care s-a decis că Vechiul Testament este Scriptura unui dumnezeu inferior, jocul desfășurat pe tema Cărții Genezei este ușor de urmărit și este, În Întregimea lui și În mod exclusiv, un joc logic. Dă uneori impresia că ar exista „Împrumuturi”, Însă nu s-au Împrumutat decît niște „cărămizi” logice care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cerul și pămîntul au fost create În, sau prin intermediul ipostazei aurorale numite Început. Această interpretare include evident Prologul Evangheliei lui Ioan, iar Prologul Evangheliei lui Ioan o include sau poate o formulează pentru prima oară: „La Început a fost Cuvîntul”.) Dumnezeul creator din Geneză face mai Întîi cerurile și pămîntul, apoi se vede confruntat cu o serie de lucruri ce nu fuseseră create de el: Abisul*, Întunericul, Apele. Am arătat că gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întrucît Întreaga creație este bună (ortodocșii, bogomilii, catharii monarhieni). 3. Nu Dumnezeu, ci altcineva a creat totul, iar Geneza face o relatare corectă. E ceva În neregulă, Într-adevăr, dacă Dumnezeu a creat lucruri cum ar fi Materia primordială; Însă Dumnezeul din Geneză nu este adevăratul Dumnezeu (toți dualiștii și pseudodualiștii occidentali, cu excepția lui Ioan de Lugio); În consecință, nu este nici o greșeală dacă i se atribuie originea Întunericului și a Materiei primordiale (gnosticii). Observăm iarăși, nu fără oarecare surpriză, că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bogomilii, catharii monarhieni). 3. Nu Dumnezeu, ci altcineva a creat totul, iar Geneza face o relatare corectă. E ceva În neregulă, Într-adevăr, dacă Dumnezeu a creat lucruri cum ar fi Materia primordială; Însă Dumnezeul din Geneză nu este adevăratul Dumnezeu (toți dualiștii și pseudodualiștii occidentali, cu excepția lui Ioan de Lugio); În consecință, nu este nici o greșeală dacă i se atribuie originea Întunericului și a Materiei primordiale (gnosticii). Observăm iarăși, nu fără oarecare surpriză, că, Între ortodocșii și gnosticii aparent speculativi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei dintîi iau mai puțin În serios Geneza, iar cei din urmă țin seama de litera ei. Ortodocșii sînt mai Îngăduitori, deoarece ei utilizează Vechiul Testament ca pe o vastă alegorie pentru a-și susține teza că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului din Vechiul Testament. O alegorie În plus ori În minus nu contează prea mult. Dimpotrivă, gnosticii nu contestă adevărul conținut În fiecare dintre enunțurile contradictorii ale Cărții Genezei; nu vor altceva decît s-o Înțeleagă. Un alt careu decisiv de pe tabla
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări lui Adam „suflarea de viață”? Această
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și stelelor, al Demonilor și al Zeilor, al Domniilor eteree, ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
joc plecînd de la regula (nihilistă, nu gnostică) de a considera falsă transcendența Genezei și, prin urmare, necesară inversarea exegezei tradiționale. El a produs În felul acesta o narațiune perfect asemănătoare mitului gnostic. Povestea lui Byron Începe cu revelația că un Dumnezeu care a Îngăduit ca oamenii să fie muritori și ca lumea să fie un loc al suferinței și al nedreptății nu poate fi bun. Lucifer acționează ca un Salvator și Îi dezvăluie lui Cain secretul cel mai puternic al creației
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
caracterul etern al minții sale: „Dacă mintea va fi ea Însăși/Și centru al lucrurilor dimprejur”. Lucifer Îl poartă pe Cain Într-un periplu extatic prin univers, arătîndu-i că este alcătuit din multe lumi paralele - toate, creații ratate ale aceluiași Dumnezeu. Multiplicarea sistemelor de putere aparținînd unui creator nefericit preschimbă suferința Într-o dimensiune cosmică a ființei. „Mintea” din poemul lui Byron este Rațiunea Luminilor. În consecință, mesajul poetului este că singura salvare a omenirii stă În abandonarea transcendenței despotice și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]