10,787 matches
-
un fragment din Völospá (strofa 28): Ședea singură deoparte când a ajuns bătrânul stăpân al Aesir-ilor și a fixat-o cu privirea: „Ce-mi ceri? De ce mă pui la Încercare? Știu bine, Odhinn, unde ți-ai ascuns ochiul: În vestita fântână a lui Mímirxe "Mímir"” (trad. după Mastrelli, 1951). Mímirxe "Mímir", după cum am arătat deja, era un uriaș vestit pentru Înțelepciunea sa. Odin și-a jertfit un ochi pentru a obține acea Înțelepciune supraomenească identificată cu puterea magică: iar această putere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a ridica dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
sau din timpul celorlalte anotimpuri combinată cu cererea din ce în ce mai mare de apă și exploatarea tot mai intensă a apelor freatice au coborât nivelul pânzei de apă freatică. Ecologiștii au arătat că o dată utilizată, apa nu mai poate fi înlocuită iar fântânile vor seca. În locurile în care apa freatică apare la suprafață, apa se ridică formând lacuri, mlaștini sau oaze - în deșert. Oazele sunt orificii naturale de apă în sol sau lacuri în care oamenii au săpat fântâni până la nivelul pânzei
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
fi înlocuită iar fântânile vor seca. În locurile în care apa freatică apare la suprafață, apa se ridică formând lacuri, mlaștini sau oaze - în deșert. Oazele sunt orificii naturale de apă în sol sau lacuri în care oamenii au săpat fântâni până la nivelul pânzei apei freatice. Terenul din jurul oazelor este fertil fiind intens cultivat și dens populat. Una din regiunile care suferă cel mai mult de secetă este Africa. Datorită precipitațiilor scăzute și a secetelor periodice deșertul Sahara se află într-
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
într-o continuă expansiune, unii specialiști spun că în ultimii 50 de ani sau transformat în deșert peste 65 milioane de hectare de teren. Milioane de oameni din Africa trebuie să-și petreacă ore întregi pentru a transporta apa de la fântâni la casele lor. Apa este de cele mai multe ori poluată, cauzând epidemii periodice care afectează în special copiii. Se extind și alte deșerturi în Asia sau America de Sud. La fel se întâmplă și cu deșerturile din sud-vestul SUA, inclusiv California, care au
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
din opt se putea lăuda cu o cadă. În regiunile cele mai defavorizate din extremitatea sud-estică a Italiei, sărăcia era endemică: În satul Cuto din Marchesato di Crotone, cei 9.000 de locuitori se aprovizionau cu apă de la o singură fântână publică. Mezzogiorno era un caz extrem. Dar În Germania de Vest a anului 1950, 17 milioane de locuitori (din totalul de 47) erau clasați drept „nevoiași”, În principal pentru că nu aveau locuință. Chiar și În Londra, o familie aflată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ameliorare a societății - adică pretenția că socialismul, social-democrația, comunismul, naționalizarea, planificarea centralizată și reformele sociale progresiste țineau toate de același proiect politic - a Început să aibă efect de bumerang. Logica era următoarea: dacă Lenin și urmașii lui au otrăvit fântâna dreptății sociale, atunci toți suntem atinși. În lumina istoriei secolului XX, statul constituia mai degrabă problema decât soluția, și nu numai (sau nu exclusiv) din motive economice. Ce Începe cu planificarea centralizată sfârșește cu omuciderea centralizată. Era, bineînțeles, o concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orașe precum Cernăuți În Ucraina sau Chișinău În Moldova, el fusese de mult evacuat cu ciomagul de regimul nazist și apoi de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe cu cai, cu fântâni și opinci, cu tăceri vaste și nopți de catifea neagră”5. Identificarea cu Europa nu ținea de un trecut comun, dispărut acum fără urmă. Era revendicarea (oricât de nefondată și nerealistă) a unui viitor comun. țările de pe continent nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
drept patronaj mistic dinastiei Capețienilor, iar cuvântul "capelă" (din lat. capella) desemna la origine locul unde era păstrată capa sfântului Martin. Odată cu moartea lui Martin a apărut și legenda: se spune că sfântul a săvârșit o minune, transformând apa unei fântâni de la mânăstirea Marmoutier (Franța) în vin, într-un an în care viile nu au dat deloc roade; de asemenea, există o credință populară care spune că, în timpul slujbei sale funerare, în plină lună a lui Brumar (noiembrie), pajiștile au înverzit
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
importanța sa: Până în secolul al XIX-lea era mai bine să bei cidru, bere, vin de tescovină sau vin, în loc de apă. Băutorii descopereau în această practică, pe lângă un supliment util de calorii, și o protecție indirectă față de apa râurilor și fântânilor, care erau vectori pentru numeroase epidemii"66. Maladiile hidrice, adică acele afecțiuni "care utilizează apa ca mijloc favorabil dezvoltării microbului patogen sau ca vehicul al contaminării"67 făceau adevărate ravagii. Cea mai răspândită dintre aceste maladii a fost febra tifoidă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu fluierele picioarelor zdrelite, cu tâmplele găurite, de sub vitriol, de sub grele lespezi de beton
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
silnică. Pus în libertate în 1953, obține un post la Direcția Monumentelor Istorice, unde își ia sarcina foarte în serios, colindând, între 1953 și 1956 (când e înlăturat ca „dușman al poporului”), nordul Moldovei și catalogând biserici, mănăstiri, schituri, hanuri, fântâni, parcuri, dintre care o bună parte urmau să fie restaurate. Nutrind o mai veche slăbiciune pentru Iași, cucerit de „alhimia subtilă a farmecului” acestui oraș, în 1957 se mută aici. Ca angajat al Centrului Mitropolitan, întocmește planuri de refacere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
s'étire vers je ne sais quelle fin. Comme un cierge qui vacille un arbre s'est éteint. Un vol s'est étendu vers je ne sais quelle fin. Comme un bougeoir qui vacille un arbre s'est éteint. În fântână mi-aplec gând și cuvânt. Ceru-și deschide un ochi în pământ. (Blaga, 2010 : 146) Sur la fontaine j'ai incliné mes paroles et mes pensées. Le ciel a ouvert un œil dans la terre. (Stolojan, 1992 : 69) Je penche
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cire mă maison " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " j'ai scellé en cire mă maison " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 169) ; " îngerii de ceară " " leș anges de cire " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " Stuparul ceresc peste/ciuturi se-ndoaie/în mierea fântânilor/barbă și-o-nmoaie. " " L'apiculteur céleste/sur leș seaux se penche, dans le miel des fontaines/mouille să barbe blanche. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Miclău, 1978 : 345) ; " Albinele-n faguri adună/și-amestecă învierea,/ceară și mierea. " " Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mormântului/îmi sună în urechi că o talanga de lut. " " [...] le vide de la tombe/résonne dans mes oreilles, comme une sonnaille d'argile. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " fântânile din imperiul lutului " " leș fontaines de l'empire de la glaise " (Înviere de toate zilele/Résurrection quotidienne) (Miclău, 1978 : 275) ; " leș puits venant du monde du limon " (Résurrection de chaque jour) (Loubière, 2003 : 33) ; " un podmol de lut " " une terrasse de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
jouir/du vert empire, du paradis soleillin. " (Au manoir de l'ardente langueur) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 207) ; " Nous attendons/l'instant unique où nous communierons/avec l'empire vert, le paradis solaire. " (Au seuil du mystère) (Poncet, 1996 : 148). Le syntagme " fântânile darului harului " est interprété comme " leș fontaines du don suprême " (Satul minunilor/ Le village des merveilles) (Miclău, 1978 : 413). " Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor ! " " Gloire aux semences, ci-présentes et dans le siècle des siècles ! " (Mirabila sămânță
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
village. Le français manque de correspondant ; par conséquent, leș traducteurs proposent comme équivalent le terme générique " rue " ou son diminutif, " ruelle " : " ciobani întârziați pe uliți " " leș bergers attardés dans leș rues " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " Fântânile la uliți rele/galeți coboară și ridică [...]. " " Leș fontaines dans leș rues/descendent et montent des sceaux funestes [...]. " (Vraja și blestem/Charme et blasphème) (Miclău, 1978 : 385). On observe la compensation opérée par le traducteur : și, dans le texte source
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
camuflează vidul interior. Lipsa unei evoluții stilistice, reluarea acelorași teme și motive, de la un volum la altul, își pot găsi astfel o explicație. Călătoria („exodul”), corabia (luntrea), moartea și reînvierea, umbra, devenirea (destinul), apa (fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și duioasă"254, cu toate acestea inadecvată cu statuarul pe care licitația simbolist-romantică a ipostazei genialoide, orfice a poetului o reclama. Cu aceeași concepție realistă, Reitz execută un "tuș" în 1889, reprodus în "Fântâna Blanduziei", iar Mayerhofer un "creion" după un instantaneu fotografic. Într-un număr al ziarului Dilema 255, Mircea Cărtărescu realiza un portret literar compus arcimboldesc exclusiv din toate aceste detalii psiho-fiziologice depreciative, consemnate de martori oculari în epocă, de la Caragiale la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Învingătorul, Regret, Studiu, Plein air, Nebuna, Profil, Cap studiu (3), Napolitana, Bordei, În pădure, Zăvoiu, Răsărit de lună (3), Impresie (2) Pe ploaie, Veghere, Iarna, Biserica din Baia, Biserica veche, Pe drum de seară, Iubire, Alean, Castel, Sclava, Sclavă la fântână, Poartă de geamie, Țigancă, Țigancă cu flori, Țigăncuță, Garoafe, Cârciumărițe, Natura moartă, Ali Pașa, Râul Moldova, După ploaie, O fiică a lui Ramses, La lumina electrică, Miss Wanda, Cap de expresie, La mansardă, Seara, La băi de mare din Macedonia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
posibil ca ascendența grecească a lui Loghi să joace un rol important în ce privește această direcție a simbolismului său. Picturi precum Două femei în peisaj arcadic, Vestale, Idilă romană, Ifigenia în Taurida, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Faun și nimfă, La fântână etc. constituie expresia revival-ului anticizant impregant de sensibilitatea simbolistă. Ruinismul romantic exercită o influență asupra lui Loghi, "ruinurile" se integrează firesc unui peisaj arcadic dominat de nostalgia trecutului, pictorul oscilează între sugestia unei stări de visare melancolică pe care tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antică în roșu și alb a celor doi îndrăgostiți. Teatralizarea scenei nu scapă unei priviri atente, gesticulația are amplitudine dramatică, o expresivitate distinctă. De asemenea, o pictură precum Peisaj ideal recuperează cronotopul arcadic, cu un templu în fundal și o fântână în prim plan, pe pereții căreia se poate distinge un basorelief cu dramatizări pe teme mitologice. Două femei iau apă de la această fântână și una dintre ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De asemenea, o pictură precum Peisaj ideal recuperează cronotopul arcadic, cu un templu în fundal și o fântână în prim plan, pe pereții căreia se poate distinge un basorelief cu dramatizări pe teme mitologice. Două femei iau apă de la această fântână și una dintre ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se articulează convenabil elemente decorative ale artei nipone și un mod de a delimita spațiul "à la japonaise". O descriere elocventă a acestui spațiu o realizează Günter Metken. "Podeaua marelui său atelier este acoperită de un mozaic alb, cu fântână și bazin. Contra zidului se ridică faimosul altar al lui Hypnos. Zeul somnului, divinitatea tutelară a casei, este plasat pe axa coridorului, prin urmare vizibil de peste tot. El se află deasupra unei vitrine semnată Tiffany cu o dată în plus deviza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]