12,214 matches
-
fix și el nu mai e capabil și nu mai vrea decât să „vadă” și să „ucidă” acel animal, șerpuitor printre ramurile unei păduri tinere, străine, acel „animal” ce este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum le numesc eu, În cele patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea adaptării ca o formă a rezistenței, a viului” - ulterior, filosofii francezi au numit acest proces „deconstrucție”; În ’77, un studiu al kitschului, dar și al seducției politice printr-o „fracturare” tipologică radicală În persoana lui Grobei, din Bunavestire; În ’81, abordarea ambițioasei teme a lui Don Juan (ce avea să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mulțumiri serviciilor diplomatice și culturale franceze care, nescutindu-mă firește de munca mea, m-au informat cu generozitate, mi-au pus la dispoziție o escortă și nu m-au lăsat niciodată pradă descurajării. Fiecare meserie cu demonii săi. Am fost filosof. Haosul din consemnările făcute pe parcurs nu trebuie să mire. Odată cu înaintarea în vârstă, comentariul de text și momentul redactării între patru pereți îmi inspiră o invincibilă neplăcere chiar și atunci când nu sunt expus imediat curentului de aer sau unor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cărora li se adresa în mod prioritar. Grav bolnav, gazda ne primește în pulover și papuci, ghemuit în fotoliul său, cu o luminiță jucăușă în ochii pe jumătate închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani a fost multă vreme răsfățatul lumii bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
universală a poporului sfânt, dinastia de preoți din mijlocul națiunilor și o împlinire naționalistă cu tot ce implică aceasta în materie de cult al forței și al faptului împlinit. Poziție prin care el s-a întâlnit cu un teolog și filosof din cealaltă tabără, dar evreu și anticatolic notoriu, marele Yeshayahou Leibowitz, care a devenit prietenul său. Totuși venind din partea lui (un străin, la urma urmei!) noile sale idei erau prea mult. Oficialitățile i-au întors spatele și "prietenul arabilor" a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor fără sofisticări inutile, recomandând întrajutorarea, iubirea universală, viața simplă. Își luau ca sfânt patron pe fiul lui Zeus, Heracles. Erau numiți cinici. Dintre toți filosofii timpului, de ei este cel mai aproape Isus. Este surprinzător, căci cuvântul care se potrivește cel mai puțin cu imaginea lui este și cel care convine cel mai mult doctrinei sale. Bunul creștin este un evreu cinic. 2. Frații noștri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
justă. Din care s-a născut un stat care efectiv poate fi considerat o operă a spiritului. O creație literară, un copil al Literei. El a fost fundamentat în 1897 la Basel, în discursul unui jurnalist, Herzl, preconceput de un filosof de profesie, Moses Hess, și pus în practică de niște gânditori profesioniști ca Ahad Haam, Max Nordau, Martin Buber etc., de poeți și romancieri ca Jabotinsky, de un lexicolog ca Ben Yehuda și de atâția alți oameni de litere. Admirabilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu tine însuți și cu cei mai buni prieteni ai tăi). A oferi zi de zi fericire contemporanilor tăi este un full time job de care cântăreții, actrițele, gastronomii, animatorii de televiziune, scriitorii de succes, croitorii de lux și noii filosofi se achită în mod strălucit, manifestându-și din când în când și niște indignări care nu-i costă nimic. Niciodată nu e prea târziu să mai înveți ceva. O cauză poate fi considerată ca importantă atunci când niciun om cinstit, fie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Henri Bergson • Existențialismul francez, Andrei-Iustin Hossu • Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan • Introducere în metafizică, Henri Bergson • Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz • Istoriografia română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol , Al. Zub • Începuturi și sfârșituri, Lev Șestov • Jurnalul de călătorie al unui filosof, Hermann Keyserling • Mântuirea prin evrei , Léon Bloy • Memoria colectivă, Maurice Halbwachs • Mihail Kogălniceanu: un arhitect al României moderne, Al. Zub • Revelațiile morții, Lev Șestov • Sentimentul românesc al urii de sine, Luca Pițu • Teoria râsului, Henri Bergson • Unduire și moarte, Dan
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se sprijină pe o teorie cu totul contrarie: după ei, ideile provin din impresiunile primite de simțuri. Înaintea impresiilor primite de simțuri, spiritul e absolut fără idei. Partisanii acestei teorii: Aristot, Epicur, Lucrețiu, scolasticii, Bacon, d'Holbach, Locke, Condillac și filosofii francezi din secolul XVIII consideră ca o axiomă maxima Nihil est in intelectu, quod primo fuerint in sensibus. Kant nu se împacă cu niciuna din cele două teorii. În Critica rațiunii pure (1781) el distinge concepții și percepții. Percepțiile sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coelestibus irae. Atâta mînie în sufletele cerești. D.X. ciocoi, scoboară din casă nobilă, cum ar zice Rochefort, pe scara de serviciu. Voi aveți dreptul forței, eu am forța dreptului. Nulla est causa homini philosophari, nisi beatus sit. Sf. Augustin. Filosofii germani de la Leibnitz la Hegel sunt foarte obscuri; de aceia se plângeau că n-au fost înțeleși. Hegel a zis pe patul morții: "Un singur om m-a înțeles!..." Dar apoi îndată, adaose: "Încă nici acela, nu m-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt foarte obscuri; de aceia se plângeau că n-au fost înțeleși. Hegel a zis pe patul morții: "Un singur om m-a înțeles!..." Dar apoi îndată, adaose: "Încă nici acela, nu m-a înțeles." O altă caracteristică a acestor filosofi este că ei au apostosiat și jumătatea a doua a vieții au muncit ca să nege și să strice ce au clădit în întăia. E nedrept să dai exemplu prin pedeapsa celor mici cari sunt arbori fără umbră. Ci după cum cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
patru forme: sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Lombroso. Geniul, această unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al filosofilor noștri, și din nenorocire încă maestrul lor remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să facă avere) Cucoana Anica și Constanța Cum se desvoltă o fată, cultă, într-un mediu de parveniți. Ura primarelui asupra lui moș Brebu, care îl știe cine-i și care nu-l cruță. Învățătorul Preotul. Evreii. Fișel Bloc. Un filosof. Bercu Mihailovici. Șapsa Grünstein. 7 Septemvrie 1908 ... Venea o moară pe Siret și podarul podului pe șăici o trage la mal. Cânta cucoșu-ntr-însa ș-o fată de departe venea cu moara... Era în pădure un pădurar singur cuc. Au murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de bou, cu stea între coarne, cu soarele în stânga și cu luna în dreapta. Nume proprii: Toader Hărniș Bilțu Nicoară Seremet Mărica, fata lui Giargiu Giumătate Mărica, fata Mândrei Căliman Ana Bobului Sima Gureș Nicoară Roman Morzinco Cristina Ion Popșa Moisa Filosof Caliman Jumătate Toader Jocaș Farco aprod Dolca Mărușca Stana Muste Jorja Vulpe Ilieș Martui Musteață Cozma lui Baloș Costea Sărăcină Ilca Irimia Bulăi Avăr Boldur vistiernic (6995-6990); vornic 6999 și sub Bogdan Vodă. Isac vistiernic (6999 și sub Bogdan Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se poate face nimic. Îmi închipui că toți cei ce ar putea face așa ceva se gândesc ce le-ar putea produce bănește publicația muncind cât mai puțin și câștigând cât mai mult, cum se obișnuiește la București. Așa colegii mei filosofi continuă să scrie și să pronunțe "filozof" și "filozofie", ușe, tuse, cenușe", "ceeace este de mirare este că domnul cutare" etc. și umplu de greșeli chiar Analele Academiei. Să fie așa de insensibilă "intelectualitatea" românească pentru aceste chestiuni importante? * La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frica de a o pierde. Sunt oameni care par totdeauna gata să strănute. (Așa sunt mulți care par întotdeauna gata să devie scriitori.) Societatea furnică de oameni de spirit, care n-au talent. Vor fi totdeauna două lumi supuse speculației filosofilor: lumea imaginației lor, în care totul e verosimil, și nimic nu e adevărat și lumea reală, în care totul e adevărat și nimic nu pare verosimil. Ași defini talentul drept o artă amestecată cu entuziasm. Dacă ar fi numai artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tace. Poporul e un suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii nu sunt așa de răi cât se spune. Ai lucrat douăzeci de ani la o carte proastă și ei o uită într-o clipă. Filosofii sunt mai mult anatomiști decât medici: disecă și nu vindecă. Spiritul nu se poate lipsi de idei; ideile nu se pot lipsi de talent, care le dă strălucire și viață. Dar ideile nu cer decât să fie corect exprimate: s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primește prin poet reflexul societății din care el face parte ca om. Legile artei ne duc forțamente la legile vieții. Dacă uiți că e frumos, ca să observi goliciunea, înseamnă că nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-au scremut atâta ca să dovedească ceva în chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de anecdote în București; negustori de haine vechi; fac afaceri numai cu clienți noi. Am uitat pe acei care m-au lovit mai mult din lenea de a mă răzbuna. Liniștea eroică în primejdie se datorează uneori lipsei de imaginație. Filosofule care judeci trecutul și proroocești viitorul, de ce nu observi ce se petrece în juru-ți acuma? Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii confrați nu pentrucă le-am făcut rău ci pentrucă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
său plac), Ștefan cel Mare cumpără sate și le dă unor boieri. La 30 martie 1492, domnul cumpără un sat de la Neacșa, nepoata lui Mihai Popșa, cel care pe vremea lui Alexandru cel Bun primea întărire pe sate, împreună cu Moișă Filosoful, și-l dăruia lui Stan Poiană. La 15 martie 1493, domnul cumpără de la Ioan Mândrea satul Scanțirești, pe care îl dăruie lui Ion aprod. În aceași zi, Ștefan dă un nou privilegiu prin care întărea împărțirea satului Scanțirești între Ion
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost curtea lui Duma Negru, <și> mai sus unde au fost grecii lui Duma Negru și mai sus, Drăgești și Borisești și Ț<ibă>nești și Muncei, unde a fost cetatea lui Duma Negru și unde a fost Moișă Filosoful, pe Rebricea, pe care le-a cumpărat Nicoară de la Ilea, fiica lui Popșa și de la fiii lui Moișă, de la Danciul și de la Marușca, pentru 60 de zloți”. În document, curtea nu e confundată cu cetatea. Ceea ce înseamnă că nu era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
patra parte dintr-un sat, ca în 1628 să ajungă în stăpânirea mânăstirii Bârnova. Este greu de stabilit valoarea tuturor satelor lui Duma Negru pe care le cumpără Nicoară Sârbescul. Documentul este ambiguu. După enumerarea satelor lui Popșa și Moișă Filosoful, se arată că s-au plătit 60 de zloți, dar în epocă, un sat valora 75 de zloți. În august 1466, i se întăreau lui Benea, fiul lui Crețu, satele unde a fost curtea lui Crețu, pe Ialan, un alt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-a slujit într-un procent mai mic decât predecesorul său la președenție. Emil Constantinescu a fost un președinte controversat al României, un adevărat cameleon, care și-a schimbat culoarea politică în momentul aderării la Alianța Civică. Alături de Andrei Plesu, filosof fără doctrină, ce se consideră un Socrate al timpului prezent, Ana Balandiana, poeta dizidentă, pentru ”splendida” poezie cu Motanul Arpagic, Mircea Dinescu, cel care-l tachina pe Ion Iliescu în Consiliul Permanent al Unității Naționale, acest asa zis ”Alexandru Ioan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]