11,250 matches
-
o anumită gravitate: Est mea culpa gravis...81 și într-adevăr acel gravis postpus substantivului în loc să fie antepus ca în mod normal, indică la un poet orator așa cum, fără îndoială, este Ovidiu obișnuit cu nuanțele stilistice, o conștientizare mărturisită a gravității actului său. Dar, din moment ce poetul își recunoaște vina, se simte nevoia de a-i diminua proporțiile. În primul rând, el crede că poate găsi anumite circumstanțe atenuante la vina lui, recunoscând în ceea ce-l privește un fel de "credulitate, naivitate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de orice vinovăție: o greșeală stă la baza acuzării mele"90. Așadar, poetul știe că delictele pe care el le-a trecut în revistă ca necomise "nu oferă nicio posibilitate de salvare" și că al său, dimpotrivă, nefiind de aceeași gravitate, nu îi neagă posibilitatea de a spera. Într-adevăr, cum ușor de observat, primele cer pedeapsa maximă: atentat la viața lui Augustus, trădarea secretelor de stat, (violență și) incorectitudine de limbaj, firește, la adresa lui Augustus. Vina lui se reduce, însă, la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acea durere nu poți spune că nu ai comis nicio greșeală. Chiar dacă vrei să-ți acoperi crima sub imaginea greșelii, furia judecătorului tău nu a fost mai severă decât o meritai"99. Iată repusă în discuție problema error în toată gravitatea ei. Totuși, chiar dacă, până la sfârșit, această error s-ar putea dovedi a fi un simplu pretext pentru Augustus, o "cauză ocazională", cum s-a mai spus, însăși vina trebuie să fi avut oricum vreo tangență cu cauza reală, care numai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a împăratului; 2) violență fizică împotriva împăratului; 3) injurii, chiar și cuvinte, contra împăratului;106. E important de subliniat faptul că scelus, facinus, dedecus sunt termeni care caracterizează de obicei aceste delicte de lezare a maiestății, care erau pedepsite, în funcție de gravitatea lor, de la pedeapsa capitală la exil sau la relegare. Aceștia sunt chiar termenii tehnici care apăreau în edictum-ul lui Augustus și pe care Ovidiu și-i dorea atât de mult schimbați cu mai inocentul culpa. Dacă se ține cont de ce
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
insiste pe orrigo erroris. Ovidiu nu neagă vina, din moment ce a recunoscut-o pe deplin, ci, ca să ne exprimăm cu o terminologie juridică modernă, antecedentele faptei, care, dacă nu pot anula delictul, cel puțin îi pot schimba încadrarea, diminuându-i astfel gravitatea, proporțiile. În acest fel, ca premiză pentru error poetul prezintă propria-i "neatenție, credulitate, naivitate", cum s-a văzut. Dar această "neatenție, prostie" sau cum i s-o mai fi zicând, nu poate fi separată, după cum ne informează Ovidiu, de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
părerea noastră, e inutil să cerem mai mult de la textele propriu-zise. În ceea ce privește încadrarea istorică, poate vom reuși să aprofundăm problema în cele ce urmează. Punând cap la cap tot ceea ce poetul dezvăluie cu mai mare sau mai mică precizie despre gravitatea vinii sale, chiar dacă fără vărsare de sânge, neplătită, și consistând într-o simplă intervenție ("a avut ochi"), atenuată fiind de supunerea (timor), pe care Ovidiu o datora persoanelor suspuse care au comis infracțiunea respectivă, și de neatenția, buna credința, naivitatea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dubieque negantem Haerebam, pavidas dante timore notas, Exemploque nivis, quam mollit acquaticus auster, Gutta per attonitas ibat oborta genas 391. Cu aceste puține rânduri poetul ne-a prezentat întâlnirea dramatică dintre el și Maximus. Cel din urmă nu realizează încă gravitatea dizgrației lui Ovidiu; Ovidiu, printre lacrimile de durere care-i șiroiesc din ochi, e încremenit de teamă (pavidas dante timore notas), de o teamă de neexplicat în fața celui mai bun prieten și a unei rude ca Paulus. Să fie oare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
factorilor infra și suprasistemici, înțelegând prin aceasta că sindromul dishome-ostazic poate fi declanșat de o grupă sau de alta de factori, în unele cazuri, iar altele de acțiunea lor cumulată (V. Burlui). Făcând legătura cauză - efect, respectiv complexitatea etiologiei cu gravitatea simptomatologiei, în condițiile în care nici un factor nu poate fi nominalizat ca element singular cu acțiune individuală disfuncțională, trebuie să înțelegem importanța cunoașterii și refacerii morfologiei funcționale a elementelor sistemului stomatognat. În această fază de studiu, cantitatea cunoștințelor acumulate ne
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
poemele sînt fără valoare. Dimpotrivă, poemele se rețin mai ușor prin caracterul sentențios și muzical al versului. Versuri discursive: discursul liric se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor s-a tocit, fiind adesea Întoarse spre sensuri umoristice. Alecsandri folosește În sprijinul unei unice idei o figurație poetică de sărbătoare: stînci, nori crunți, neguri otrăvitoare, hidra turbată, vulturul falnic, soarele care Își schimbă locul pe cer, nisipul mării
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe gura vântului, câinele pământului” (Exodul de nouri). Lirismul conjugă interiorizarea ideilor cu apetența pentru sensurile etice și valorizează atât sursele foclorului, cât și modele poetice moderne. Voce înzestrată cu o anume gravitate, S. cartografiază traseele ascunse prin care lirismul epic, cu ecouri din Walt Whitman, transformă realitatea într-o configurație hieratică, după cum mărturisește în Ipostază: „Mai pot să mă reîntorc neauzit ca un șarpe, / Domol ca o arătare lunară plutind peste lanuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
și a altor viețuitoare înainte de cutremur, au ajuns la următoarele concluzii privind capacitatea “seismografelor vii” de a prezice seismele: 1. Perceperea imediată a activității microseismice a scoarței terestre. 2. Perceperea imediată a variațiilor presiunii aerului. 3. Sensibilitatea deosebită la variațiile gravității. 4. Sesizarea imediată a ridicării, coborârii și înclinării scoarței terestre. 5. Sensibilitatea deosebită la infra și ultrasunete. 6. Sensibilitatea deosebită la variațiile câmpurilor electromagnetice. 7. Captarea imediată a variațiilor sarcinilor electrostatice ale particulelor de aerosoli din aer. 8. Perceperea oricăror
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Matei M. Drăghicescu (Cutremurele de pământ, București, 1913), s-a observant că numărul cutremurelor este în raport direct cu mărimea deplasării polului: “când se produc dărâmături în compartimentele scoarței globului, de mare adâncime, 18 acestea pot să zdruncine punctul de gravitate al masei pământoase și să producă astfel oscilațiuni ale axului pământesc”. * Zgomotele subterane însoțesc adesea cutremurele către epicentru, se manifestă prin urlete, tunete, scrâșnituri etc., datorită frecărilor compartimentelor scoarței globului. Se aud mai bine în zonele muntoase, unde există roci
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
de un erotism fără obiect, facil, caracteristic literaturii de consum. Alternanța a două planuri, sugerând prin intersectarea lor o suprapunere între real și imaginar, încarcă textul, ducând la o confuzie narativă rezolvată stângaci în final, prin sinuciderea unuia dintre personaje. Gravitatea pe care prozatorul încearcă să o confere textului prin introducerea unei idei insolite - oameni-manechine sau manechine care prind viață - nu face decât să întărească aerul de superficialitate. Piesa Lovește-l pe aproapele tău (1995), subintitulată „comedie tristă”, își motivează titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
tocmai ansamblul tehnicilor pragmatice de introducere în jocul social al mentalității magice. Pe scurt, vrăjitoria ar fi magia în acțiune. Vrăjitorii ar fi elita spirituală a comunității la care recurg deseori oamenii în situații grele, ultime, marcate de o maximă gravitate. O remarcă specială ar fi că nu se întrevăd urme de malițiozitate sau negativitate în paginile lui Pavelescu despre vrăjitorie. De o cu totul altă părere este însă Constantin Bălăceanu-Stolnici. În Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, academicianul român
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și stranii divinități htoniene, mai toate cu diverse funcții cosmogonice. Așa cum demonstrează exemplar Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, matricea cosmogonică a fost cea dintâi hierogamie cosmică: nunta dintre Cer și Pământ. Acest fapt originar, de o ,,sacră gravitate" (Mircea Eliade) a devenit ulterior modelul ontologic unanim imitat de oamenii culturilor premoderne. Universul mental arhaic a fost saturat de imagini, simboluri, credințe și mitologii ale Magnei Mater. Toate erau centrate în jurul Pământului ca temei ontologic primordial, ca unitate cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și mai intensă decât în cronici și eseuri. Din loc în loc apar și momente autobiografice atât de vii, încât îi dau cititorului regretul că autorul nu a trecut totuși pragul către memorialistica propriu-zisă. Poate că nicăieri altundeva inconfundabila îmbinare de gravitate cutremurată și de umor subțire nu este mai evidentă decât în aceste cărți. Analistul dezvelește cu aceeași grijă ființa artistului, ca și pe a omului în general, cu atât mai mult cu cât are de dat seama despre un paradox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
cânt despre soare, despre lumină, despre vânt și despre revolta ce o simt oricând În oamenii acestui pământ!» Se concentrează aci o categorică replică la Florile de mucegai ale lui Arghezi (Ă). Tonul poemelor lui Radu Pădure (Ă) păstrează din gravitatea momentului tocmai acea combativitate (Ă) care se transmite nemijlocit lectorului ca la citirea poemului Margheritei Aligher, care imortalizează eroismul Zoiei Kosmodemianskaia sau a cunoscutei Balade a acelui care torturat cântă (Ă). Sau la noi În cazul Doftanei lui Dumitru Corbea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
palidă, nu reușește să redea În plinătatea ei, marea transformare ce se petrece În conștiința oamenilor, bogăția de fapte, de caractere, de idei, de care viața noastră abundă. O asemenea critică se poate face Însă numai de pe pozițiile realismului socialist. Gravitatea abaterii tov. Crohmălniceanu a scăpat tov. I. Vitner În două rânduri. Odată când a lăsat să apară articolul În Contemporanul și a doua oară În raportul său, când a trecut foarte superficial asupra ei, aducând doar critică formală acestui articol
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este În mod obiectiv o atitudine dușmănoasă. (Ă). Din discuțiile la raport au mai reeșit și alte manifestări cosmopolite În critica noastră, manifestări care dacă nu Îmbracă forme obiectiv dușmănoase ca În articolul tov. Crohmălniceanu, nu sunt totuși lipsite de gravitate și contribuie la frânarea dezvoltării literaturii noastre. (Ă). Dar critica noastră are slăbiciuni serioase și În ceea ce privește literatura sovietică, cea mai Înaintată literatură din lume, din care poporul nostru, scriitorii noștri au atâtea de Învățat. (Ă). Iată a apărut de curând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu impresia (produsă În special În partea a doua a romanului) că biruințele repurtate de muncitorii Hunedoarei În punerea pe picioare a unei industrii ce lâncezea, au fost din calea afară de ușoare. Lupta cu greutățile nu este oglindită În toată gravitatea și amploarea sa. (Ă). Efortul epic al scriitorului Ion Călugăru, Început sub auspicii promițătoare, n-a reușit să se mențină pe Întreaga durată a romanului. Partea a doua suferă de tratare schematică și ia aspectul unui reportaj În care chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
intervalul 1934-1935, „în secțiunea d-lui Pătrășcanu au fost acordate 5.540 de consultații, au fost internate 1.269 de persoane și au fost executate cu deplin succes un număr de 986 de intervențiuni chirurgicale, dintre care unele de-o gravitate excepțională”. Condițiile de igienă ale orașului și starea de sănătate a locuitorilor După cum am încercat să demonstrăm de-a lungul acestui capitol, de la începutul Epocii Moderne și până la sfârșitul perioadei interbelice Bacăul a cunoscut un amplu proces de modernizare urbană
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Interne să înainteze Primăriei Bacău invitația de a „lua măsuri energice, prin agenții poliției, ca prescripțiunile din articolele 13-20 din Regulamentul pentru industriile insalubre, privind folosirea muncii copiilor și femeilor în întreprinderi, să se aplice cu toată rigoarea cerută de gravitatea cazului” (5 august 1899). Aceste norme erau obligatorii pentru toate firmele din vechiul Regat, încă din 1894, odată cu promulgarea legii muncii. În unitățile productive din Bacău, cel mai des încălcate prevederi din Regulament erau următoarele: „art.14 - pentru copiii (între
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de 10-11 ani. Dl. dr. Ath. Tihan, medic primar, constată cu surprindere că dânsa nu numai că este deflorată, dar este grav bolnavă de o maladie venerică. Interogată la poliție și apoi la parchet, copila face destăinuiri de-o extremă gravitate: (...) se mai găsesc încă 8 fetițe de școală, care de multă vreme se dădeau practicelor nepermise. Examinate, din cele 9 fetițe - a căror vârstă începe de la 8 ani și nu este mai mare de 14 ani -, 7 au fost găsite
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1588), sub presiunea uneia sau alteia dintre grupări: stările dovedesc un curaj tot mai mare, dar, neavînd nici periodicitate regulată, nici atribuții definite, ele nu pot contribui la soluționarea problemelor. Intervențiile din afară în treburile regatului Franței dovedesc și ele gravitatea crizei naționale pe care o traversează regatul. Anglia reginei Elisabeta și prinții protestanți germani îi ajută în mai multe rînduri pe calviniști, mai ales trimițînd trupe. La rîndul său, Filip al II-lea, foarte catolicul rege al Spaniei, intervine direct
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]