11,470 matches
-
întrerupse bărbatul înfocat. Orice se poate, atunci când ai argumente pentru asta, însă eu chiar nu mai vreau să continuăm discuția aceasta, bine? Nu-mi place. Deja am săpat prea adânc în locul care era destinat să rămână neted. Chiar dacă îmi ești iubită și foarte apropiată sufletului meu, nimic din ceea ce mă privește pe mine nu este obligatoriu pentru ceilalți, tot la fel cum nimic din ceea ce îi privește pe ceilalți nu este, și nici nu trebuie să fie, obligatoriu pentru mine. Îmi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Să nu fie numai așa o pată haotică din care lumina să fie scoasă, o pată parcă umplută cu vid. Apoi i se păru că lângă umbra lui, acolo pe dușumea, între mescioară și dormeză, ar fi apărut și umbra iubitei lui Iozefina, crescută parcă din a lui, așa ca o coastă de-a lui Adam. Acuma vedea clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului blond și întregul contur al părții de sus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea lui. În acel moment cred că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K. o scotea vara la poartă și-o umplea cu covoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un jurnal amărât-o formă plauzibilă de a pune în timp, țara la cale. Dar iată că ideea de a vorbi despre Iozefina, nu venise nici întrun caz de la mine, ci de la Relia. La întrebarea ei despre fosta mea iubită, după ce mă lămurise că mă auzise la cabană debitând în somn tot felul de intimități, mă decisesem să dezvelesc adevărul în linii mari. Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altfel, adică să nu mai aibă niciun secret față de mine. Acum Iozefina cu siguranță, nu avea cum să mai șovăie. Nu mai exista nimic ambiguu în ființa ei. Gestul Reliei, nobil, de a merge împreună cu mine la înmormântarea fostei mele iubite, după ce aflase aproape totul despre relațiile mele cu aceasta, în loc să conducă la disperare, avea să consolideze înfiriparea relațiilor noastre. Moartea Iozefinei însemna acum, așadar, deschiderea largă a orizontului iubirii celei noi, deoarece, prin acest gest, ea îmi demonstra încă o dată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jumătate. Și eu mă bucur - îi răspunde vocea de bărbat chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă... Nu există iubire fără moarte, domnule castelan. Nu dumneata o spuneai de atâtea ori? Și moartea, iubito, la urma urmei e o iubire... Și încă ce iubire... Și încă ce iubire... Și încă ce iubire... Și ecoul acestor cuvinte părea că făcea loc ușor și tot mai deslușit, sunetului îndepărtat al fascinantului corn de vânătoare și numaidecât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să accepte înfrângerea. Se întoarse la birou, ridică receptorul și formă numărul de acasă, așteptând ca servitorul s-o anunțe pe soția sa, iar când aceasta veni la telefon, vocea lui sună ciudat de răgușită, aproape rușinată: — Fă-ți bagajele, iubito, îi ceru. Aș vrea să pleci pentru câteva zile la Tunis cu copiii... O să te anunț eu când să te întorci. Chiar așa de rău stau lucrurile? — încă nu știu, recunoscu. Totul depinde de ce-o să facă Turki la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
uite faptul că un tren reduce orice vin la o simplă banalitate. Va costa două lire de căciulă. Ea bătu din palme entuziasmată. — Nu vei Îndrăzni să le spui motivul. El Îi zâmbi. Le voi spune că bem În sănătatea iubitei mele. Mult timp rămaseră tăcuți, adăstând asupra cuvântului și sugestiei sale de confort și permanență, aproape de respectabilitate. Apoi ea clătină din cap: — E prea frumos ca să fie adevărat. Dar expresia ei de neîncredere se pierdu În șuierul aburului și scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o fată Într-un balonzaid subțire, ceva mai scundă decât dumneavoastră? spuse el. — Oh, ba da! spuse Janet Pardoe. S-a dat jos din tren la Subotica. Știu despre cine vorbiți. Ați cinat cu ea noaptea trecută. Îi zâmbi: E iubita dumneavoastră, nu-i așa? — Vreți să spuneți că a coborât cu bagajul? — O, nu! Nu avea nimic cu ea. Am văzut-o traversând spre gară cu un om de la vameși. Drăguțică, nu? Dansatoare-n cor? Întrebă ea cu interes politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că acum doctorul părea a fi mai tânăr și mai plin de speranță. — „La noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Nu se adresa unei iubite. Cuvintele nu aveau puterea să aducă În memorie fața vreunei fete din anii săi pustii și dedicați politicii, dar i se arătară părinții lui, cu fețele Încrețite a râs, fără a mai fi intimidați de omul cel educat, de doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
celălalt am auzit un “nu știu sau mai degrabă nu cred, dragul meu drag”. “Întâi, dă-mi voie să-ți urez casă de piatră, prietene. Apoi, nu cred că ți-a trecut măcar prin minte că ai putea sta lângă iubita ta aici, în chilie mănăstirească. Așa ceva nu se va întâmpla de-ai muri de dorul ei!” - m-a “încurajat” gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru urare, dar...” “Eu nu ți-am spus decât ceea ce tu vei simți pe propria-ți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Așa ceva, într-o lume, într-un alt timp, ar fi fost întâmpinat de către opinia publică, ca ceva de nedescris. Aici, însă, acum, totul a trecut neobservat, ca ceva firesc, din corpul în putrefacție al cotidianului. După ieșirea din spital, fosta iubită, fosta concubină, fosta mamă iubitoare de prunc, devenită leoaică rănită iremediabil, în inimă, de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată de liniște; la fel de plină de dragoste pentru iubita lor de dincolo de sticla ferestrei. Ea - mândră, cum am spus, potopită de dragostea și de admirația lor, sentimentul dorinței împlinite. Un postludiu, blând și îndelungat, și dulce ca o bucățică de fagure de miere. Unde sunteți, voi, bărbați, oameni ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de culcare voi să adoarmă. Nu putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câteva zile și nopți de căutări febrile. Polițiștii, jandarmii, alte persoane căutau de zor. La o săptămână, pe terenul din marginea orașului, înțesat cu căpițe de fân, tâlharul a fost surprins de căutători, dormind, ținând în brațe, ca pe o iubită, sacoșa cu aur. N-a mai avut vreme, măcar, să facă o mișcare. Câinele-lup a și sărit asupra sa, imobilizându-l. Ce tâlhar de duzină, nătăfleț, ar fi exclamat unul dintre oamenii legii, în timp ce-l încătușa, pe iubitorul de bijuterii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâinile, și urcă, înaintea tuturor, în dubă. Rumoarea străzii creștea. Artera rutieră respectivă devenea tot mai trezită la viață, și tot mai circulată Cu sânge rece Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș, fiul, cu iubita sa, au luat calea codrului învecinat cu câmpia din josul localității, în care vestita familie, a lui Bodorcea Leonard, își ducea traiul. Acasă rămăsese doar stăpânul, conu Leonardo, întrucât, avea mult de lucru, la traducerile din limbi străine pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este infinitul. Infinitul din care izvorăște, și finitul de care se despart, fără voia lor, de către sfânta și mult iubita viață. Era o intersecție. Fiecare venea din dreapta celuilalt. Magnetul dragostei a pus, imediat, stăpânire, pe ambii. și au sărit, în brațe, de parcă ar fi vrut să se sufoce, reciproc. Brusc, au revenit la ipostaza inițială, normală, a omului care se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
valoarea perlelor. Cand se așeza pe rogojina din verandă colibei mentorului sau, Tapú Tetuanúi sfârșea aproape de fiecare dată prin a recunoaște înțelepciunea învățăturilor sale, urmându-i de cele mai multe ori sfaturile, însă când se știa, ca acum, atât de aproape de casă iubitei lui, încât aproape că-i simțea mirosul, iar tot corpul lui vibră de excitație la gândul c-ar putea s-o mângâie și s-o penetreze, devenea conștient că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care făcuseră din cei din rasa lui cei mai pricepuți stăpâni ai marilor. Dacă te îndrepți înspre vest, alege-ți o stea și urmeaz-o în drumul ei către apus, spuneau navigatorii. Iar atunci când se ascunde la orizont, caut-o pe iubita ei, căci fiecare stea are o iubită, care o urmează mereu. Iar pe această o va urma altă, iar pe aceea, alta... Și tot așa la nesfârșit, căci Taaroa a creat stelele pentru că oamenii mării să-și poată urma destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei mai pricepuți stăpâni ai marilor. Dacă te îndrepți înspre vest, alege-ți o stea și urmeaz-o în drumul ei către apus, spuneau navigatorii. Iar atunci când se ascunde la orizont, caut-o pe iubita ei, căci fiecare stea are o iubită, care o urmează mereu. Iar pe această o va urma altă, iar pe aceea, alta... Și tot așa la nesfârșit, căci Taaroa a creat stelele pentru că oamenii mării să-și poată urma destinul. Zece stele erau suficiente pentru un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu pene roșii, care era considerată reprezentarea vie a zeului Oró. Tapú Tetuanúi își amintea de pasionatele întâlniri de pe plajă cu Maiana, pe care o adoră la fel de mult sau mai mult decât ar fi putut orice bărbat să-și adore iubita, însă, oricât se străduia, nu reușea să înțeleagă cum s-ar fi putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deja pe punctul să dispară complet. Când cei doi bărbați urcară la bord, Miti Matái pocni din degete, iar vâslașii îndreptară imediat navă către gură lagunei. Regele Octar era în pragul unei crize de furie văzând că o avusese pe iubita lui, Anuanúa, atât de aproape de el și că îi scăpa din nou printre degete. Se întreba dacă îi scăpase vreun amănunt care să fi deșteptat suspiciunile exploratorilor și începu să-i pară rău că nu lansase navele la apă atunci cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
meu își răspîndește mirosul. 13. Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țîțele mele. 14. Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi. 15. Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! 16. Ce frumos ești, prea iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! 17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sunt pardoselile noastre. $2 1. Eu sunt un trandafir din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
prea iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! 17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sunt pardoselile noastre. $2 1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. 2. Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. 3. Ca un măr între copacii pădurii, așa este prea iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4. El m-a dus în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]