11,504 matches
-
sovietică a oferit un răspuns tranșant lui Ceaușescu și însoțitorilor săi, la care aceștia probabil că se așteptau. Începând cu sugestia unei mai bune cooperări internaționale București-Moscova, Brejnev a ajuns în scurt timp la concluzia că " Din păcate, noi, în lagărul socialist, [...] nu reușim ca din timp și în mod coordonat să luăm poziții pe arena internațională". Cu alte cuvinte, era deplânsă emascularea politică a Moscovei, care se chinuia, fără succes, încă din ultimii ani ai conducerii lui Hrușciov să organizeze
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
discuția purtată ulterior în cadrul Comitetului Politic Executiv în baza dialogului mai sus menționat). În 1969, RSR a decis să participe la conferința internațională a partidelor comuniste pe care Moscova reușise, după îndelungate tergiversări, să o organizeze. Situația existentă la nivelul "lagărului socialist" era suficient de tensionată pentru ca liderii PCR să conștientizeze oportunitatea unei replieri strategice. Chiar dacă până atunci aceștia se remarcaseră denunțând cu fiecare ocazie proiectul unei noi conferințe, în principal în baza argumentului că nu ar fi reprezentativă deoarece nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
juste", genul acesta de principii erau romantice prin însăși imposibilitatea aplicării lor în lumea politică reală, nereușind altceva decât să obstrucționeze în diferite măsuri acțiunile sovietice orientate înspre reafirmarea rolului central ideologic, politic sau economic al Moscovei la nivelul întregului lagăr. Incriminând atacurile care avuseseră loc la adresa Partidului Comunist Chinez, cu care PCR considera că avea o relație oarecum specială (Ceaușescu: 1970, 65-66; SR/Romania: 10 June 1969, 3), discursul lui Ceaușescu la conferință a fost clar orientat în direcția rezervelor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
militare ale Moscovei. Așa cum am observat însă, amenințarea sovietică la adresa RSR cu ocazia evenimentelor din august 1968 și în anii imediat următori a fost deseori exacerbată. Moscova căuta să limiteze ecourile destabilizatoare are înăbușirii militare a "primăverii de la Praga" în cadrul "lagărului socialist", nu să le amplifice, riscând astfel să își submineze pârghiile de control asupra propriului condominiu geopolitic și ideologic. Nu în ultimul rând, am avansat la începutul acestui capitol teza conform căreia leninismul sistemic fost cu atât mai amenințător din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de (inter)naționalismul marilor puteri. Utilizând analiza lui Aurel Braun asupra relațiilor româno-sovietice în perioada ceaușistă, ajungem la concluzia că RSR se apăra "activ" relativ la încercările centrului moscovit de a o reîncadra în ceea ce s-ar putea numi "disciplina de lagăr", pe când Moscova, pe de altă parte, se apăra "pasiv" de pretențiile gălăgioase și deseori supradimensionate ale leninismului romantic (Braun: 1978). Mai mult, Ceaușescu a exploatat ideea așa-zisului pericol sovietic pentru a își menține și consolida puterea politică: eforturile la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Carter a dus la revalorizarea drepturilor omului ca instrument de politică externă americană. Acest aplomb ideologic al "imperialismului" va zgudui din temelii eșafodajul leninismului romantic, dezagregându-l încetul cu încetul. Drepturile omului vor fi legitimate, în varianta lor "burgheză", de către "lagărul socialist", odată cu semnarea acordurilor de la Helsinki în 1975. "Lagărul socialist", dominat în continuare de Moscova, a făcut astfel o concesie majoră filosofiei occidentale, obținând în schimb recunoașterea statu-quo-ului geopolitic postbelic, și anume acceptarea oficială a comunizării Europei de Est. Pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de politică externă americană. Acest aplomb ideologic al "imperialismului" va zgudui din temelii eșafodajul leninismului romantic, dezagregându-l încetul cu încetul. Drepturile omului vor fi legitimate, în varianta lor "burgheză", de către "lagărul socialist", odată cu semnarea acordurilor de la Helsinki în 1975. "Lagărul socialist", dominat în continuare de Moscova, a făcut astfel o concesie majoră filosofiei occidentale, obținând în schimb recunoașterea statu-quo-ului geopolitic postbelic, și anume acceptarea oficială a comunizării Europei de Est. Pe termen lung însă, prețul ideologic și politic plătit va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mișcării disidente și liberale, o evoluție total dincolo de imaginația conducerii sovietice (Dobrynin: 1995, 346, subl. în orig.) 15. Așa cum urmează să vedem, centrul moscovit a avut mari probleme ideologice și politice, atât la nivelului Uniunii Sovietice, cât și a întregului "lagăr socialist" datorită acceptării variantei "burgheze" a drepturilor omului. Dar, pe de altă parte, nici secretarului de stat Henry Kissinger nu i-a fost ușor să convingă vocile ultraconservatoare din cadrul Congresului de utilitatea conferinței. Acestea considerau că, dimpotrivă, Washingtonul a făcut
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de altă parte, nici secretarului de stat Henry Kissinger nu i-a fost ușor să convingă vocile ultraconservatoare din cadrul Congresului de utilitatea conferinței. Acestea considerau că, dimpotrivă, Washingtonul a făcut cele mai mare concesii ideologice prin legitimarea existenței a însăși lagărului socialist (Dobrynin: 1995, 347-348). Dar Occidentul, în timp ce accepta granițele europene de după 1945, introducea, la insistența expresă a RFG, posibilitatea reunificării teritoriale pașnice. Dacă până atunci separarea dintre cele două Germanii fusese considerată "inviolabilă", se deschisese de acum calea, cel puțin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
diferite: în primul caz, are toate pârghiile coercitive necesare pentru controlul și îndoctrinarea populației cu propriul proiect ideologic; în al doilea caz, raportul de putere fiind inversat, încearcă să convingă taberele care contează în plan internațional, Occidentul (că este democratic), "lagărul socialist" (că este și va rămâne întotdeauna fidel "construirii socialismului") și Lumea a Treia (că luptă pentru o "nouă ordine internațională" în care "statele mici și mijlocii" să conteze la fel de mult ca cele mari în plan extern). Între orientarea internă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu două. "Diplomația română a dat roade, astfel că a doua zi toate delegațiile beneficiau de câte două locuri" (González- Aldea: 2008, 19). În cadrul conferinței propriu-zise, RSR nu s-a poziționat clar nici de partea Occidentului, nici de cea a "lagărului socialist", nici nu a depus eforturi deosebite pentru a se integra în tabăra Lumii a Treia; a adoptat, în afara problematicii drepturilor omului, unde s-a dovedit a fi mai vehementă decât Uniunea Sovietică însăși, un ton distinct, încercând să obțină
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să își lărgească puterea de decizie în raport cu Moscova. Un mediu internațional mai puțin tensionat ar fi permis RSR să se concentreze asupra intereselor sale de politică externă fără a irita prea puternic Moscova (King: 1972, 3-4). În general însă, în "lagărul socialist" predomina teama că Occidentul va utiliza conferința ca un mijloc de sporire a injoncțiunilor pentru respectarea principiilor umanitare, asupra cărora se ajunsese, pentru prima dată, la un acord oficial. Pe de altă parte, și statele vestice erau îngrijorate de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și făurirea noii orânduiri sociale (Neagu: 1976, 61-62). Ajungem astfel la interpretarea romantic leninistă a drepturilor omului, înțeleasă în "interdependență" asimetrică cu "drepturile popoarelor" (Tinu în Vlad: 1981, 161). Deoarece această problemă a constituit, pe termen lung "mărul discordiei" între "lagărul socialist" și Occident, va fi tratată separat, mai ales că RSR s-a evidențiat prin visceralitatea cu care s-a opus acceptării și implementării drepturilor omului în sensul "burghez" conținute în Actul Final. Chiar dacă noua filosofie "burgheză" a câștigat deosebit de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantic se află clar din punct de vedere ideologic la confluența dintre leninism, romantism și fascism, indiferent de ordinea acestora. În 1989, la Viena, în cadrul rundelor de negocieri post-Helsinki, RSR s-a remarcat prin postura deosebit de intransigentă, chiar și pentru "lagărul socialist", prin care și-a exprimat dezacordul în legătură cu clauza referitoare la drepturile omului, pe care, totuși, datorită contextului, a fost nevoită să o semneze. Observatori americani ca Eliott Abrams declarau, în 1984, că România și Cehoslovacia încălcau cel mai grav
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din 1988, era aceea că "cetățenii" "vor dezvolta loialități mai mari decât cele față de guvern și directivele sale" (Shafir: 1988a, 26). Izolându-se tot mai mult în plan internațional, așa cum vom vedea și în capitolul următor, chiar și față de membrii "lagărului socialist", leninismul romantic nu făcea altceva decât să răspundă ofensivei ideologice burgheze, de care începea să fie înconjurat din toate părțile într-o manieră care îi reconfirmă, dacă mai era nevoie, substanța revoluționară. Ceea ce leninismul romantic opunea "diametral" "așa-zisului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avut ocazia, "pentru desființarea concomitentă a blocurilor militare din Europa atât a N.A.T.O., cât și a Tratatului de la Varșovia" (Congresul al XII-lea al PCR: 1981, 81). Reiese de aici concluzia că, dacă ar fi aderat cu hotărâre la "lagărul socialist", RSR era de părere că nu ar fi avut atât de mult succes în extragerea de beneficii internaționale așa cum a reușit urmărind o politică semi-independentă, disidența calculată. În plus, "lagărele" erau dominate de mari puteri. RSR nu ar fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
concluzia că, dacă ar fi aderat cu hotărâre la "lagărul socialist", RSR era de părere că nu ar fi avut atât de mult succes în extragerea de beneficii internaționale așa cum a reușit urmărind o politică semi-independentă, disidența calculată. În plus, "lagărele" erau dominate de mari puteri. RSR nu ar fi avut nici o șansă să ocupe poziția Uniunii Sovietice în mișcarea comunistă internațională; dar, așa cum știm, Ceaușescu se imagina pe sine cu obstinație în postura de lider al unei superputeri, acționând pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Republica Socialistă Albania, Republica Populară Bulgaria, Republica Grecia, Ciprul, Republica Socialistă Federativă Iugoslavă, Republica Turcia" (Bodunescu: 1988, 303-304). În spatele retoricii unei cooperări intense și plurivalente între statele balcanice se afla ambiția RSR de a transforma treptat zona în propriul mini-"lagăr", structurat însă pe coordonate ideologice mult mai flexibile decât "lagărele" clasice, "imperialist" sau socialist. Un indiciu în acest sens îl găsim în menționarea faptului că "la Conferința internațională pentru denuclearizarea Europei, la care au luat parte personalități politice, științifice și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Socialistă Federativă Iugoslavă, Republica Turcia" (Bodunescu: 1988, 303-304). În spatele retoricii unei cooperări intense și plurivalente între statele balcanice se afla ambiția RSR de a transforma treptat zona în propriul mini-"lagăr", structurat însă pe coordonate ideologice mult mai flexibile decât "lagărele" clasice, "imperialist" sau socialist. Un indiciu în acest sens îl găsim în menționarea faptului că "la Conferința internațională pentru denuclearizarea Europei, la care au luat parte personalități politice, științifice și culturale, precum și reprezentanți ai 64 de organizații și mișcări pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
consumat în 1984 în capitala Greciei, "grupul special de lucru privind denuclearizarea Balcanilor a fost prezidat de reprezentantul țării noastre" scrie Bodunescu (1988: 306). Analizând politica RSR în Balcani, Robert King ajunge la concluzia că, de când s-a distanțat de "lagărul socialist", aceasta "a fost statul cel mai activ în urmărirea detensionării balcanice". Pledând permanent pentru eliminarea bazelor militare și a armelor nucleare din zonă, RSR căuta de fapt să surmonteze "izolarea fizică pe care poziția sa o impune" prin diminuarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spirituale a acesteia (Cioabă: 1988, 202, subl. în orig.). Se observă, din acest citat, încercările lipsite de echivoc ale partidelor eurocomuniste de a își crea o identitate proprie, disociată de aceea a partidelor comuniste est-europene. Critica metodelor politice utilizate în interiorul "lagărului socialist" transpare și mai clar din dezideratul eurocomunist al unui stat care să acționeze "în limitele unui rol exercitat exclusiv în folosul poporului" și care "să evite tendințele biocratice și autoritare care ar surveni ca urmare a concentrării puterii în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
am putea spune, alianțe politice dintre eurocomunism și leninismul romantic, domeniul ideologic rămâne inaccesibil oricărui compromis. Confruntat, așa cum se va vedea mai ales în capitolul următor, cu un fenomen de "îmburghezire" generală, atât a comunismului occidental, cât și a propriului "lagăr socialist", leninismul romantic nu concepea alt mod de acțiune decât acela al "intransigenței revoluționare", care, cu timpul, se va intensifica în progresie geometrică. Leninismul sistemic nu putea fi indiferent la provocarea eurocomunismului. Îi resimțea însă mai degrabă dimensiunea politică decât
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
relațiilor internaționale, PCR atribuia în mare măsură același sens democrației; trebuie să avem însă în vedere faptul că era nevoit să se desfășoare într-un mediu ideologic ostil, în ultimii ani reușind să întoarcă împotriva sa până și majoritatea membrilor "lagărului socialist", asupra cărora influența "burgheză" devenise tot mai vizibilă. Atunci când pleda pentru "democratizarea relațiilor internaționale", leninismul romantic nu se afla deloc în discontinuitate ideologică în raport cu orientarea sa internă. Dimpotrivă, manifesta neobosita dorință de a evidenția rolul tot mai important al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se va estompa pe măsură ce amplitudinea cultului va fi exacerbată ca urmare a insecurității sporite a lui Ceaușescu în raport cu lumea exterioară, societatea română și chiar propriul partid (vezi Fischer: 1989, Linden în Nelson: 1981, 225). Confruntat cu "îmburghezirea" progresivă care cuprinsese "lagărul socialist" începând cu sfârșitul anilor '60, trecând prin anii '70 și devenind tot mai vizibilă în a doua jumătate a anilor '80 leninismul romantic și-a îngustat eșafodajul, nu și militantismul cu care asalta în continuare inamicul ideologic, restrângându-se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și lipsit de competitivitate și motivație. Ilie Șerbănescu, analizând succint politica economică externă a României comuniste, ajunge la concluzia că, după 1965, Ceaușescu a părăsit o piață energetică relativ avantajoasă, CAER, pentru a reveni în 1980 în geografia economică a "lagărului socialist", când dezavantajele predominau. În primul deceniu după al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică reprezenta furnizorul de materii prime al statelor est-europene, importând de la acestea produse finite. Dar, pe măsură ce sateliții făceau primii pași înspre sporirea autonomiei economice, pretinzând astfel un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]