11,720 matches
-
bătăliei, artileriștii Marinei au tras 158.891 de focuri. Analiza tirului de artilerie al APV efectuată de Marina americană a dezvăluit faptul că tunarii APV trăseseră în total 10.908 salve de mortier sau de artilerie și rachete înspre pozițiile Marinei. În noaptea în care a căzut Lang Vei, trei companii ale regimentului 101D al APV, au luat pozițiile pentru a ataca Alpha-1, un avanpost aflat în apropierea bazei Khe Sanh, apărat de 66 oameni din Regimentul 9 Marină. Sub acoperirea
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
înspre pozițiile Marinei. În noaptea în care a căzut Lang Vei, trei companii ale regimentului 101D al APV, au luat pozițiile pentru a ataca Alpha-1, un avanpost aflat în apropierea bazei Khe Sanh, apărat de 66 oameni din Regimentul 9 Marină. Sub acoperirea unui baraj de mortiere, nord-vietnamezii au străpuns perimetrul și i-au împins pe restul de 30 de apărători înspre punctul sud-vestic al structurii defensive. Dintr-un motiv necunoscut, soldații APV nu au profitat de avantaj să elimine grupul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
i-au căzut victime zece morți și 51 de răniți. După două zile, au apărut primele tranșee ale APV, înspre nord, până la 25 de metri de perimetrul bazei. În aceeași zi, o patrulă din Batalionul 1 Compania Bravo, Regimentul 26 Marină a fost surprinsă într-o ambuscadă de o forță APV estimată a avea o mărime de ordinul unui batalion. Contactul s-a soldat cu moartea a nouă pușcași marini, rănirea altor 25, și dispariția a altor 19. La sfârșitul lui
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
oprite dimineața înainte ca nord-vietnamezii să se retragă într-un final. APV, însă, nu terminase lupta cu sud-vietnamezii. În luna martie, au fost lansate alte cinci atacuri împotriva sectorului defensiv al acestora. Până la jumătatea lui martie, serviciile de informații ale Marinei au început să observe un exod al unităților APV din sectorul Khe Sanh. Cartierul General Divizionar 325C a fost primul care a plecat, urmat de Regimentele 95C și 101D, toate reamplasate spre vest. În același timp, Divizia 304 s-a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
a retras către sud-vest. Bătălia, însă, nu se terminase. La 22 martie, peste 1.000 de proiectile nord-vietnameze au căzut în bază și, încă o dată, a fost detonat un depozit de muniție. La 30 martie, Compania Bravo din Regimentul 26 Marină a lansat un atac către poziția ambuscadei în care muriseră mulți dintre camarazi ai lor la 25 februarie. După un tir al celor nouă baterii de artilerie, atacul pușcașilor marini a avansat prin tranșeele APV, dar aceștia nu au găsit
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
unor urmăriri ale forțelor inamice în Laos. La 2 martie, Tolson a ținut o prezentare în care a propus ceea ce avea să fie cunoscut ca Operațiunea "Pegasus". Planul operativ al acestei operațiuni, cea mai mare lansată de Forțele Amfibii III Marină până atunci în cadrul conflictului, era unul simplu. Batalionul 2, Regimentul 1 Marină și Batalionul 2, Regimentul 3 Marină aveau să plece din Zona de Aterizare Stud de la Ca Lu (16 kilometri este de Khe Sanh) și să avanseze pe Drumul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
propus ceea ce avea să fie cunoscut ca Operațiunea "Pegasus". Planul operativ al acestei operațiuni, cea mai mare lansată de Forțele Amfibii III Marină până atunci în cadrul conflictului, era unul simplu. Batalionul 2, Regimentul 1 Marină și Batalionul 2, Regimentul 3 Marină aveau să plece din Zona de Aterizare Stud de la Ca Lu (16 kilometri este de Khe Sanh) și să avanseze pe Drumul 9 în timp ce unele părți din Regimentul 1 Cavalerie Aeriană aveau să aplice tactica "leapfrogging" cu ajutorul elicopterelor, din loc
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
americanii avansau. Ulterior Batalionul 1, Regimentul 1 Marină și Forța Aeropurtată 3 a armatei sud-vietnameze (batalioanele aeropurtate 3, 6 și 8) aveau să se alăture operațiunii. Efortul de despresurare pus la cale de generalul Westmoreland i-a supărat pe ofițerii Marinei, care de la bun început nu intenționaseră să păstreze baza de la Khe Sanh, fiind, în schimb, criticați că nu l-au apărat cum trebuie. Cei de la Marină au arătat mereu că baza Khe Sanh nu fusese de fapt sub asediu, întrucât
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Efortul de despresurare pus la cale de generalul Westmoreland i-a supărat pe ofițerii Marinei, care de la bun început nu intenționaseră să păstreze baza de la Khe Sanh, fiind, în schimb, criticați că nu l-au apărat cum trebuie. Cei de la Marină au arătat mereu că baza Khe Sanh nu fusese de fapt sub asediu, întrucât nu fusese cu adevărat izolată de eforturile de întărire și aprovizionare. Generalul Cushman era indignat de „sugestia unei salvări sau de spargerea asediului cu forțe exterioare
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
s-au ridicat la 92 morți, 667 răniți și cinci dispăruți. 33 de soldați sud-vietnamezi au fost uciși și 187 răniți. Estimările pierderilor APV se cifrează la 1.100 de morți și 13 căzuți prizonieri. Colonelul Lownds și Regimentul 26 Marină a plecat, lăsând apărarea bazei în sarcina Regimentului 1 Marină. Generalul Westmoreland a continuat să ceară ca baza să rămână ocupată și așa a și rămas până când el a plecat din Vietnam la 11 iunie. Succesorul său, generalul Creighton W
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
dispăruți. 33 de soldați sud-vietnamezi au fost uciși și 187 răniți. Estimările pierderilor APV se cifrează la 1.100 de morți și 13 căzuți prizonieri. Colonelul Lownds și Regimentul 26 Marină a plecat, lăsând apărarea bazei în sarcina Regimentului 1 Marină. Generalul Westmoreland a continuat să ceară ca baza să rămână ocupată și așa a și rămas până când el a plecat din Vietnam la 11 iunie. Succesorul său, generalul Creighton W. Abrams a lăsat să treacă o săptămână, după care a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
de la Khe Sanh, operațiune încheiată la 6 iulie. Colonelul Lownds și-a făcut ultima sa apariție în istoria Khe Sanh-ului la 23 mai, când a primit, împreună cu sergentul său major, din partea Perședintelui Johnson distincția Presidential Unit Citation în numele Regimentului 26 Marină. După anunțarea veștii închiderii KSCB, media americană a ridicat imediat chestiunea motivațiilor abandonării ei. S-a pus întrebarea ce s-a schimbat în cele șase luni încât comandanții americani au hotărât abandonarea Khe Sanh-ului în iulie. Explicațiile date de comandamentul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
tacticile și și-a redus forțele; APV își deschisese noi rute de infiltrare; pușcașii marini au acum suficienți oameni și elicoptere pentru a efectua operațiuni mobile; o bază fixă nu mai este necesară.” În acest moment al conflictului, însă, nevoia Marinei de mobilitate era discutabilă. Retragerea treptată a forțelor americane începută în anul următor și adoptarea vietnamizării au însemnat că, în 1969, „deși abundau ofensivele tactice limitate, participarea armatei americane la război avea să fie limitată la o abordare defensivă.” Natura
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Generalul și istoricul Dave Palmer acceptă acest raționament: „Generalul Giap nu avea nicio intenție să captureze Khe Sanh ... a fost un efort simulat, diversionist. Și își îndeplinise scopul magnific de bine.” Generalul de marină Rathvon M. Tompkins, comandantul Diviziei 3 Marină, a arătat că dacă APV chiar ar fi intenționat să cucerească Khe Sanh, soldații nord-vietnamezi ar fi tăiat singura sursă de apă a bazei, pârâul aflat la 500 de metri în afara perimetrului bazei. Dacă ar fi contaminat apa, transporturile aeriene
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Sanh, soldații nord-vietnamezi ar fi tăiat singura sursă de apă a bazei, pârâul aflat la 500 de metri în afara perimetrului bazei. Dacă ar fi contaminat apa, transporturile aeriene nu ar fi putut aduce pușcașilor marini suficientă apă proaspătă. General-locotenentul de marină Victor Krulak a susținut ideea că nu a existat nicio intenție serioasă de a cuceri baza arătând că nici resursele de apă și nici liniile de comunicații nu au fost tăiate de nord-vietnamezi. Un argument ridicat de Westmoreland la acea
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
alege patriarh. În 1945 candidatul cu cel mai mare sprijin în Sinod era episcopul Oradei, Nicolae Popoviciu. Totuși, față de presiunile extreme ale ocupanților sovietici și colaboraționiștilor comuniști, ierarhul ardelean sprijină - și își convinge și susținătorii să îl sprijine - pe Iustinian Marina. Între anii 1947-1948 a fost ultimul președintele al Asociației Transilvănene pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA). În 1949, după ce fuseseră deja îndepărtați mulți episcopi ortodocși români, vine rândul pentru Nicolae Popoviciu și Nicolae Colan, care urmau a fi
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
Prințesa a primit o educație rafinată. Îi plăcea să deseneze, să picteze și să cânte la pian.. De asemenea, Maria Amélia iubea poezia. Vorbea fluent portugheza, franceza și germana. La începutul anului 1852, arhiducele austriac Maximilian, care atunci servea în marina austriacă, s-a oprit în Portugalia pentru a le vizita pe Amélie și Maria Amélia. Prințesa îl întâlnise deja la o reuniune de familie la Munchen în 1838. Mama lui Maximilian era sora vitregă a bunicii materne a Mariei Amélia
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
din alte părți. De-a lungul acestor conflicte, soldații australieni au fost remarcați, poate paradoxal, pentru abilitățile de luptatori și calitățile umanitare. Din 1788 până în 1870, apărarea coloniilor australiene a căzut în sarcina trupelor regulate ale Armatei Britanice. Inițial, soldații Marinei Regale asigurau protecția așezărilor timpurii din Sydney Cove și Insula Norfolk dar au fost eliberați de această îndatorire în 1790 odată cu înlocuirea de către o unitate formată din soldați recrutați special cu scopul îndeplinirii serviciilor coloniale, "New South Wales Corps". Această
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
moartea a 28 de persoane, 6 fiind soldați britanici. Membri ai regimentelor britanice din Australia au mai activat de asemenea în India, Afganistan, Noua Zeelandă și Sudan. În perioada colonizării timpurii, defensiva navală a Australiei a fost oferită de vase ale Marinei Regale detașate din Flota Indiilor de Est, cu baza la Sydney. În 1859, a fost creată o flotă de sine stătătoare aflată sub comanda unui comodor, marcând momentul în care navele Marinei Regale vor staționa permanent în Australia. Marina Regală
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a Australiei a fost oferită de vase ale Marinei Regale detașate din Flota Indiilor de Est, cu baza la Sydney. În 1859, a fost creată o flotă de sine stătătoare aflată sub comanda unui comodor, marcând momentul în care navele Marinei Regale vor staționa permanent în Australia. Marina Regală a rămas principala forță navală din Australia până în 1913, când Flota Australiană a tranferat responsabilitățile sale Marinei Regale Australiene; depozitele Marinei Regale, șantierele navale și restul structurilor, facilităților și utilităților au fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
ale Marinei Regale detașate din Flota Indiilor de Est, cu baza la Sydney. În 1859, a fost creată o flotă de sine stătătoare aflată sub comanda unui comodor, marcând momentul în care navele Marinei Regale vor staționa permanent în Australia. Marina Regală a rămas principala forță navală din Australia până în 1913, când Flota Australiană a tranferat responsabilitățile sale Marinei Regale Australiene; depozitele Marinei Regale, șantierele navale și restul structurilor, facilităților și utilităților au fost donate poporului australian. Reacțiile indigenilor la apariția
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
o flotă de sine stătătoare aflată sub comanda unui comodor, marcând momentul în care navele Marinei Regale vor staționa permanent în Australia. Marina Regală a rămas principala forță navală din Australia până în 1913, când Flota Australiană a tranferat responsabilitățile sale Marinei Regale Australiene; depozitele Marinei Regale, șantierele navale și restul structurilor, facilităților și utilităților au fost donate poporului australian. Reacțiile indigenilor la apariția bruscă a coloniștilor britanici în Australia au fost variate, dar au devenit ostile în mod inevitabil atunci când prezența
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
stătătoare aflată sub comanda unui comodor, marcând momentul în care navele Marinei Regale vor staționa permanent în Australia. Marina Regală a rămas principala forță navală din Australia până în 1913, când Flota Australiană a tranferat responsabilitățile sale Marinei Regale Australiene; depozitele Marinei Regale, șantierele navale și restul structurilor, facilităților și utilităților au fost donate poporului australian. Reacțiile indigenilor la apariția bruscă a coloniștilor britanici în Australia au fost variate, dar au devenit ostile în mod inevitabil atunci când prezența coloniștilor a condus către
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
forturi. Victoria a devenit cea mai puternică dintre toate coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS "Cerberus" în serviciu activ din 1870 și nava de război cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina Regală, trei canoniere mai mici și cinci vedete torpiloare. Noul Wales de Sud a format o Brigadă Navală în 1863 iar până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
nu dispunea de nave suficiente și performante ceea ce nu a dus însă la schimbarea politicii australiene navale. În 1909, primul ministru Alfred Deakin, în timp ce participa la Conferința Imperială de la Londra, a solicitat guvernului britanic încetarea sistemului de subvenții și dezvoltarea marinei australiene. Amiralitatea a respins aceste încercări sugerând în schimb că o mică flotă de distrugătoare și submarine va fi suficientă. Deakin nu a fost impresionat cu atât mai mult cu cât anterior invitase "Marea Flotă Albă". a Statelor Unite să viziteze
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]