11,179 matches
-
mare autonomie. Campania armată din 1543-1544 a lăsat liber un singur drum spre Ungaria Regală de-a lungul râului Vah, iar acest fapt a dus la scăderea numărului sprijinitorilor Habsburgilor. În august 1544, comisarii din părțile centrale ale Regatului Ungariei medieval, precum cei comitatelor de-a lungul râului Tisa, au participat cu drepturi egale la lucrările Dietei Transilvaniei de la Torda. Dieta Transilvaniei a devenit din acest moment succesorul Dietei Ungariei, datorită acestei practici. Cancelaria și Înalta curte de la Buda au dispărut
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
pământurile sale au fost integrate în Imperiul Carolingian, iar saxonii s-au convertit la creștinism. De asemenea, au fost instituite episcopatele de Halberstadt și Hildesheim în partea răsăriteană a Saxoniei, mărginită de râul Oker, în 804 și respectiv 815. Ducatul medieval de Saxonia a fost divizat în districtele Estfalia ("Ostfalahi"), Westfalia și Angria (Engern). Teritoriul estfalian din zona lanțului muntos Harz a constituit pământul ereditar al lui Henric "Păsărarul", primul duce de Saxonia devenit ulterior, în 919, rege al Germaniei și
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
al lui Henric "Păsărarul", primul duce de Saxonia devenit ulterior, în 919, rege al Germaniei și ai cărui descendenți au reprezentat Dinastia Ottoniană. Această dinastie a lăsat în urmă mai multe abații și castele edificate în stilul romanic, alături de orașele medievale Goslar și Quedlinburg, precum și catedrala Sfintei Maria din Hildesheim și biserica Sfântului Mihail din același oraș. Dat fiind că teritoriul estfalian se mprginea cu pământurile locuite de slavii polabi de dincolo de râurile Elba și Saale, el a devenit teritoriul din
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
în titlul proto-germanic de "Harjanaz", ei fiind aleși de către tribul respectiv pentru a-l conduce în luptă. Astfel, "Herzog" a fost un titlu purtat de către războinicii germani care exercitau autoritatea militară asupra unui trib ca urmare a aclamării. În perioada medievală, unii dintre cei mai puternici vasali ale căror teritorii se aflau între fruntariile Sfântului Imperiu Roman au preluat sau au fost învestiți cu titlul de "Herzog" de către împărat. Unele dintre dinastii, precum Habsburgii de Austria, Hohenzollernii de Prussia, Welfii de
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Sztum este un oraș situat în partea centrală a Powiślei, o regiune de-a lungul malurilor Vistulei inferioare. În epoca medievală, așezarea a fost scaunul conducătorilor, care guvernau tărâmurile Aliem, care făceau parte din vechea Pomezania Prusacă. O mențiune veche a unui lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
Sandwich, Tostig a căutat marinari pricepuți. Apoi, a navigat spre nord după ce s-a luptat cu câțiva conți englezi, iar, ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada pentru a-l ajuta în invazia Angliei. Istoricul medieval Orderic Vitalis are o variantă diferită a poveștii, el spunând că Tostig a călătorit către Normandia pentru a se "înrola" ca și ajutorul lui William, Duce de Normandia. În acel stadiu, se spune că William nu a putut să se
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
de „"Champs de Morts"”. Acest cimitir ce se întindea până la proprietatea preotului Ion Penescu aflată lângă fosta Mitropolie. Cert este însă că acest cimitir, care funcționa prin anii 1830 - 1840, era creștin, creștinii fiind concentrați în această parte a orașului medieval, pe drumul Silistrei. Cimitirul era în legătură cu necropola de lângă biserica mitropoliei Proilaviei, reprezentând limita de nord a acesteia. Biserica Veche, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a existat cel puțin de la mijlocul secolului al XVII-lea. Într-un act al
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
descoperit neputrezit, o dovadă a sfințeniei sale, iar venerarea Sf. Mang a fost baza spirituală a mănăstirii. Fondarea mănăstirii nu a fost însă motivată doar spiritual, existând și rațiuni politice practice. Poziția cheie a mănăstirii nu numai pe importantul drum medieval de la Augsburg peste Alpi în Italia Superioară, dar și în depresiunea Füssen ("Füssener Enge", punctul în care râul Lech izvorăște din Alpi) i-a conferit o valoare strategică imensă, ceea ce a făcut ca ea să dobândească un interes politic atât
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul ("Hohe Schloss"), caracterizează orașul Füssen. Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un complex de clădiri organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al venerării Sf. Magnus. Întreaga biserică reprezintă un relicvar enorm. Pentru prima dată în
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul ("Hohe Schloss"), caracterizează orașul Füssen. Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un complex de clădiri organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al venerării Sf. Magnus. Întreaga biserică reprezintă un relicvar enorm. Pentru prima dată în arhitectura barocă din sudul Germaniei legenda sfântului local a inspirat
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
(în , literal „Fortăreața din Salzburgul de Sus”) este un castel din orașul austriac Salzburg, aflat pe muntele Festungsberg. Înălțat la ordinul principelui-arhiepiscop de Salzburg, el este unul dintre cele mai mari castele medievale din Europa, având o lungime de 250 m și o lățime de 150 m. Construcția fortăreței a început în 1077, în timpul arhiepiscopului Gebhard von Helfenstein. Construcția inițială era un castru cu perete din lemn. În Sfântul Imperiu Roman, arhiepiscopii de
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
Olanda, Anglia și Spania au sosit aici, ca și misionari iezuiți, dominicani sau franciscani, din care mulți au fost supuși martirizării și au devenit sfinți.In timpul perioadei Azuchi-Momoyama - o perioadă scurtă, dar spectaculoasă - societatea japoneză s-a schimbat din medievală în pre-moderna. Activitățile de comerț ale europeniilor și misionarilor catolici, dar și incursiunilor japoneze în restul lumii, au dat acestei epoci, o aroma cosmopolitana. După un secol de războaie interne, Japonia a fost reunită de trei titani ai acelor vremuri
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
altor obiceiuri străvechi. Din punct de vedere administrativ, el o organizat așa-numitele comitate în jurul punctelor fortificate. Fiecare comitat era condus de un oficial - ispán, care era un nobil local sau un cavaler străin. Din punct de vedere legal, societatea medievală timpurie a fost formată din două grupuri principale, oamenii liberi și șerbii, dar au mai existat și alte categorii. Oamenii liberi erau îndreptățiți din punct de vedere legal să fie proprietari, să dea în judecată și să fie dați în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cartierele numite "Olaszi" din orașe precum Eger, Pécs sau Nagyvárad (Oradea) atestă prezența „oaspeților” vorbitori de limbi romanice în aceste localități, în vreme ce locurile numite "Németi" și "Szászi" denotă prezența coloniștilor de origine germană. Cea mai mare parte a supușilor regilor medievali maghiari erau țăranii, care munceau terenurile arabile. Cu o densitate de doar 4-5 oameni pe km, regatul putea fi considerat în epocă ca unul slab populat. De aceea, țăranii cultivau doar cele mai fertile pământuri și, după ce acestea erau secătuite
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
se opună venirii pe tron a lui Béla. Acesta din urmă a avut nevoie de un an pentru a înfrânge opoziția. Printre reușitele militare ale lui Béla al III-lea s-a numărat recucerirea Dalmației și regiunii Szerém. Un document medieval pentru perioada 1185 - 1195 arată că mai mult de jumătate din veniturile regale proveneau din introducerea de monedă nouă de argint pe piața, din impozite și taxe pe traversarea râurilor și vânzarea în târguri. Acest document atestă că venitul total
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
centrul istoric (Altstadt) al orașului Salzburg. Piața este delimitată la vest de "Alte Residenz", la est de "Neue Residenz" cu cunoscutul turn-clopotniță și la sud de "Dom". În partea de nord este închisă de fațadele unor case datând din epoca medievală. Piața a fost construită în 1587 de arhiepiscopul Wolf Dietrich Raitenau, care a dispus construirea Catedralei din Salzburg. În consecință, vechiul dom și 55 de case orășenești din partea de vest a străzii Pfeifergasse au fost demolate. Un cimitir folosit până la
Residenzplatz (Salzburg) () [Corola-website/Science/328295_a_329624]
-
800 de manuscrise cele mai prețioase sunt "Verbrüderungsbuch", care a fost depozitat în 784 de către episcopul Virgil. Prin achiziționarea continuă fondurile bibliotecii au crescut la 100.000 de volume, concentrându-se în special pe lucrări de monahism benedictin, istoria bisericii medievale, istoria artei și articole referitoare la istoria locală din Salzburg sau "Salisburgensia". Colecțiile speciale includ incunabule și primele ediții, inclusiv gravurile colecționate de preotul Gregor Reitlechner și colecția de hărți. În 1768 abatele Beda Seeauer a convertit clădirea medievală "Zellenbibliothek
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
bisericii medievale, istoria artei și articole referitoare la istoria locală din Salzburg sau "Salisburgensia". Colecțiile speciale includ incunabule și primele ediții, inclusiv gravurile colecționate de preotul Gregor Reitlechner și colecția de hărți. În 1768 abatele Beda Seeauer a convertit clădirea medievală "Zellenbibliothek" în stil rococo. În 1999 ea a fost restaurată și este acum accesibilă numai cu permisiune specială. Arhiva a fost constituită în scopul administrării abației și a cercetării istoriei sale. Aceasta conține documente din secolul al VIII-lea până în
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
are altitudinea maximă de 640 de metri deasupra nivelului mării. Cele mai vechi așezări umane de pe versantul estic al datează din perioada neolitică. Au fost descoperite așezări preistorice pe acest munte ce datează din 1100 î.Hr. Pe locul unei fortărețe medievale cunoscute sub numele de "Trompeterschlössl" a fost construită în perioada 1599-1605 o mănăstire capucină. Pe drumul de la Linzergasse spre mănăstire se află 11 oratorii cu stațiuni ale Căii Crucii și două capele, care au fost construite între 1736 și 1744
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
însă realizarea acestui proiect, iar Kapuzinerberg a scăpat de dezvoltarea intensivă a zonei. Mănăstirea a fost înființată de episcopul Wolf Dietrich von Raitenau ca un bastion împotriva Reformei. În 1602 călugării au consacrat prima biserică construită pe fundația unui turn medieval. Biserica se afla într-o pădure plantată în secolul al XV-lea. Extinzându-se treptat, mănăstirea a ajuns la forma sa actuală în jurul anului 1690. Timp de secole, călugării au fost independenți de arhiepiscopul local, subordonându-se doar Papei. În
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Obiectivul "Kapuzinerkloster und -kirche, hl. Bonaventura, Trompeterschlössl und Mauern" se află pe lista monumentelor istorice din Austria, precum și printre obiectivele incluse în "Centrul istoric al orașului Salzburg" din Patrimoniul mondial UNESCO. Pe locul actual al mănăstirii s-a aflat fortificația medievală Trompeterschlössl. Prin 1620 a avut loc deja o primă extindere a mănăstirii. În 1668 mănăstirea a devenit, alături de așezămintele monahale din Bolzano și Innsbruck, o mănăstire de pregătire a călugărilor capucini. Prin urmare, ea a trebuit să fie extinsă din
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
, denumit și "Talbrucktor", a fost una dintre cele cinci porți ale orașului München construite la sfârșitul secolului al XII-lea în prima centură de ziduri ale orașului medieval. a fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
șef suprem al armatei. Validitatea documentului a fost pusă la îndoială. În vreme ce există istorici care consideră că presupusul acord este de fapt un document din secolul al XIV-lea, o copie a documentului original , alții îl considera doar un fals medieval târziu, care nu s-a bazat pe niciun text original. În timp ce mai multe prevederi ale textului par anacronice unor cercetători, alții îl consideră o actualizare a unui original mai vechi. Încă din secolul al XIX-lea, documentul aflat în Budapesta
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
păcăli trecătorii și câteva emisiuni filmate cu camera ascunsă au arătat cum statuile vii îi pot speria pe oameni. Artiștii interpreți pot realiza și spectacole stradale. Tabloul viu, adică un grup de statui vii, era o prezență regulată la festivalurile medievale și din perioada Renașterii. Grupul interpreta o scenă așezat pe un stand decorat să arate ca un monument, pe traseul pe unde trecea procesiunea. O statuie vie a apărut în 1945 în filmul francez "Les enfants du paradis" ("Children of
Statuie vie () [Corola-website/Science/328372_a_329701]
-
a fost proiectat de Ignác Alpár și este format dintr-o serie de pavilioane construite în stiluri arhitecturale diferite: romanic, gotic, renascentist și baroc; pavilioanele componente ale ansamblului sunt copii ale mai multor clădiri emblematice din diferite părți ale Regatului medieval al Ungariei. este o copie a Castelului Huniazilor (în ) din Transilvania (România). Inițial a fost făcut din carton și lemn, dar a devenit foarte popular și a fost reconstruit în ști neogotic din piatră și cărămidă. Astăzi el adăpostește Muzeul
Castelul Vajdahunyad () [Corola-website/Science/328406_a_329735]