11,805 matches
-
fac economie în hotar și totuși nu dau la nimeni nimic. Noi cei din Streza Cârțișoara mai dăm peste ale celorlalți și 2 ferdele de muguri de arini pentru tăbăcitul pielei de talpă și 1 ferdelă de hamei...și se miră și alții, cum putem trăi». Teleki călca în picioare nu numai doleanțele iobagilor săi pe care-i disprețuia, dar făcea cele mai mari mizerii și boierilor privilegiați care și ei se jeluiesc astfel: - «Ne-a ocupat două mori și un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
când se adunau sara, iarna în povești și ne spuneau de pe timpul obăgiei. Și multe lucruri s-au piert dacă nu au rămas scrise ca să păstreze mai bine și să nu se piardă din iele mai ales datele. Da mă mir de popa Banciu și de popa Monea care au fost oameni cu carte și ei le știau foarte bine că nu trebuia să întrebe pe alții, de nu s-au gândit ei să le scrie și să rămână la biserică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de minune, dar ce folos, când ai loc bun nu mai ai bunăvoință de a munci, așa s-a părăsit totul. Copiii astăzi nu numai că nu știu să altoiască, dar nici măcar să sădească un pom, dar să nu ne mirăm dacă nu știe nici dascălu, de unde să-nvețe? Și acum o legendă. Să povestește din bătrâni , când s-a stabilit granița de hotar între comuna Streza Cârțișoara și Arpașul de Sus, strezenii au adus o piatră mare de pe râu și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care tocmai făcuseră o „întîlnire de adio“, la care pe mine, desigur, nu mă invitaseră. Tipii ieșeau de la o cofetărie, unde se umflaseră cu sava rine și fru cole și erau satisfăcuți. Cînd m-au văzut, au început să se mire cu toții. M-am dus la fata de care-mi plă cuse mie - și nu numai mie, era recunos cută ca o frumusețe în clasă -, sigur pe mine acum. Fata mînca o înghețată care începuse să i se scurgă pe mînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mohorî puțin și continuă să dea la rindea - fapt ciudat, pentru că, de fiecare dată cînd venea pe la el, lăsa imediat orice lucru și-și dezvelea brațul. Dănuț nu se descurajă și se duse direct să pipăie locul cu pricina. Fu mirat însă cînd îl auzi pe nenea Dode spunîndu-i că degeaba caută, tot nu va găsi nimic. Cum așa ?... Schija dispăruse și nenea Dode credea că se deplasase și că trebuie să fie pe undeva prin corp. Cum adică ? S-o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a ținut cu botul închis, pînă a înghițit. La cîteva minute după, cățelul a început să vomite ghemotoace peste ghemotoace de viermi. Numai că, după ce și-a terminat viermii, nu s-a oprit și a continuat să decarteze, de te mirai de unde are atîtea chestii în el. La un moment dat, nu s-a mai putut ține drept, a căzut pe spate și s-a pornit să dea repede din picioare prin aer, ca un gîndac. I-au apărut și spume
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
șa și că-i lua, astfel, pe nemți din fuga calului, ca în frigare). De la o vîrstă încolo însă, băiatul se cumințise în mod neașteptat. Apoi, și bunica începuse să-l pri vească altfel. Din cînd în cînd se mai mira că Daniel se făcuse ditamai bărbatul, el, care fusese crescut de cînd era atî tica în brațele ei, și zicea cu admirație că se cunoaște că e din neam, fiindcă are nasul Bădeștilor. Iată-i deci stînd cuminți unul lîngă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deschidea portiera ; doamna Grunberg căuta pe sub birou o piesă rătăcită din puzzle-ul pe care-l primise de la Tommy, fiul ei, cînd o vizitase sîm băta trecută ; doamna Smith își răzuia limba cu un cuțitaș de lemn ; domnul Hauck se mira că nu mai găsește nici o bucată de plăcintă în frigider (le mîncase, cu siguranță, doamna Hauck pe toate, ceea ce, la diabetul ei, nu era deloc bine) ; domnișoara Doubtfire își citea mesajele de pe e-mail și observa și de data aceasta că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
locuitorii satelor, sau din contra? Pe Dumitru Dascălu îl surprinde și ușurința cu care bătrânii satelor, incapabili să-și muncească singuri pământul sau să suporte uriașele cheltuieli ale lucrărilor pentru cultivarea lui, se dscotorosesc de el vânzându-l pe te miri ce urmând ca ei să-și trăiască bătrânețile amărâte cu o pensie simbolică de ceapiști sau cu un ajutor bănesc din partea Statului. Eh, dacă România ar fi avut după 1989 conducători înțelepți și patrioți, lucrurile în agricultură și în întreaga
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
docile. Economia de piață a făcut ca în peisajul social-economic postdecembrist să apară în țara noastră oameni de afaceri cu puțină carte sau chiar analfabeți, care au învățat impecabil știința escrocării, a tranzacțiilor murdare, a câștigurilor ilegale. Nu a mai mirat pe nimeni faptul că la începuturile originalei noastre tranziții, într-o localitate din Ialomița, mi se pare, populată numai de conaționali de-ai noștri mai bronzați, toate familiile erau posesoare de firme de afaceri, deși erau lipsite de știință de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu pași târșâiți spre stația de tramvai, nimeni nu îl ia în seamă, întâlnește numai figuri necunoscute, ca și cum s ar afla într-un oraș străin. De fapt, nu-l mai miră acest lucru. Acum 20 - 25 de ani când mergea pe stradă sau când ieșea în parc să-și încânte privirile cu arborii ornamentali și cu florile multicolore, să inspire în voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cernut unde ne jucam de-a mineritul. Deodată se aude poarta, ridic capul și mă uit cum o femeie înainta în curte cu un coș de nuiele așezat pe cap. Instinctiv am privit cotețul câinelui, acesta privea la rândul lui mirându-se probabil de femeia care înainta sfidându-l, mai ales că pe ușa de la intrarea în curte, pe o tăbliță era scris destul de mare ”Câine rău!”. Casa noastră era compusă din doua camere de șase pe șase metri, o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
adică eu și Siegfried câte o pereche de schiuri. Atunci am devenit teribiliști. Asta a fost la crăciunul din clasa a V-a. Și azi când îmi amintesc pe unde am schiat și peste câte trambuline naturale am sărit mă mir că am scăpat de accidente în afară de obișnuitele căzături, care erau ceva normal, datorită reliefului existent. Încă din copilărie am iubit natura, care era locul nostru de joacă preferat. Pe măsură ce creșteam în înălțime și vârstă, spațiul explorat era tot mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acasă era trusa de dălți, pe care o vârâsem la repezeală din criză de timp. La vederea acesteia ce era necorespunzător împăturită lăsând să se vadă tăișul câtorva dălți, ofițerul de poliție a făcut un pas puțin înapoi, întrebându- mă mirat ce sunt acestea. Se speriase săracul văzând atâtea dălți, neștiind la ce îmi sunt necesare. Prezentându-i invitația, arătându-i legitimația de artist pe care o aveam asupra mea, buletinul fiind nevalabil pentru că era expirat, a înțeles pentru ce venisem
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
confortabil având timp berechet să și degroșez de coajă trunchiul de tei din care trebuia să realizez o lucrare. Imediat cum am început să cioplesc, îndepărtând primele bucăți de coajă au și început a se opri unii trecători, privindu-mă mirați. Stăteam în spatele mesei pe care expusesem câteva lucrări aduse de acasă, așezat cu fundul pe trotuar ciopleam fără a băga de seamă pe cei ce se opreau din drumul lor admirându-mi mișcările. Imediat am și început să conturez primele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
parcurs „Inițiativei civice“. Printre ei, un Aurelian Pavelescu, pe carel știi prea bine cum bătea câmpii la posturile de televiziune, inclusiv la OTV. Bineînțeles, și el sa născut în dimineața zilei de astăzi. Așa stând lucrurile, nu trebuie să mai mire pe nimeni că vedetele dezbaterilor televizate de la noi sunt niște oameni care cred că se pricep la tot și de fapt nau habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în speculații - „detașarea mioritică a românului în fața morții“ etc. etc. Ei, aș! Cu siguranță, coconița noastră se gândea la „mia de parai“ pe careo câștigase duminica trecută la o nuntă. Pe scurt: ăsta da, exemplu de kitsch! Să ne mai mire că o asemenea emisiune a fost dată nu la Etno TV, ci la un canal care se dorește a fi cultural? Nu e cazul. Folclorul e cultură, el cristalizează spiritualitatea neamului nostru. Ce mai contează că oferim publicului o maimuțăreală
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să amușine prin toalete. Cuvintele de ordine ale acestei perioade au fost „întâlniri de taină“ - și dă-i și luptă cu avânt de jurnalist infatigabil, pe marginea meniurilor din restaurante ale oamenilor politici. Vorbeam deunăzi cu cineva care se arăta mirat că presa a trecut foarte ușor peste aberațiile noului sistem de vot și ale alegerilor în general. „Alegerile sunt baza unei democrații, or, dacă această bază e viciată, ce mai rămâne din democrație? O presă responsabilă trebuie să tragă un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
evident, „șoc și groază pe șosele“. Când nu au loc nici accidente grave, oamenii de știri de la noi intră în fibrilație, pentru că li se pare că simt în ceafă respirația rece a audienței zero. Și atunci inventează apocalipse din te miri ce: din nu știu ce declarațieșoc a vreunui politician, din creșterea prețurilor sau din vreun divorț monden. Păi, nu? „Șoc și groază: Iri și Moni se despart!“ Săptămâna trecută, cât încă nu se întâmplase nimic, cele mai multe Breaking newsuri, la Antena 3 și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o sută de euro. Desigur, principiul „îl vede azi, îl vede mâni, astfel dorințai gata“ a funcționat, iar publicul supus unui asemenea tratament a ajuns să fie el însuși dependent de Gigi Becali. După o vreme, nimeni nu se mai mira că personajul apare atât de des la televizor, pentru că, pe nesimțite, devenise o figură celebră, de care telespectatorii erau interesați. Acum, orice onomatopee a lui Gigi Becali dată pe post face audiență - iar personajul este un 154 bun furnizor de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ne uităm la ce presă a făcut de fapt Ion Cristoiu sau la prestațiile lui de-acum, de la televiziunea lui Voiculescu, pentru a avea un portret al profesionistului și al deontologiei lui. Cu un ase menea Învățător, ce ne mai mirăm că presa de astăzi e așa cum e? Un alt guru al jurnalismului românesc postrevoluționar este Mihai Tatulici. Și el, firește, un as al profesiei, care șia do vedit, dea lungul timpului, calitățile. Ce calități? Păi, spre exemplu, faptul că toate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
crescătorii viermilor de mătase. Nu poți să le știi pe toate, iar când ești prins pe picior greșit, improvizezi și te arăți sigur pe tine. Ca moderator, nu vei recunoaște că nu te pricepi să faci o emisiune pe te miri ce subiect arzător la ordinea zilei, dar care ție îți scapă, ca guru analist nu vei spune nici în ruptul capului un simplu „nu știu“ (dacă tot nu te lasă inima să refuzi invitația zilnică să fii văzut de tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost în stare săși or ganizeze o campanie publicitară atât de bine articulată). Acum, Piedone este o vedetă dâmbovițeană în adevăratul sens al cuvântului (faptul că e cu mult mai vizibil decât șeful său, Dan Darabont, nu trebuie să ne mire deloc). Cei care lau plămădit îi pregătesc, cu siguranță, un viitor politic de invidiat. Ai putea zice, însă, că lucrurile no să meargă: dacă unui supererou nu i se cere să deschidă de prea multe ori gura, politicianul tocmai cu ajutorul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin de acest țărm, iar melancoliile mele elenice sînt numai un stil de a mă apropia de lucrurile din jur și de a le iubi. În fond, de ce să mă mire că am neapărata nevoie să mă simt Înconjurat de lucruri familiare ca să mă pot referi la fericire? Toate aceste detalii Îmi aparțin ca o fosforescență a sensibilității, fac, Într-un fel, parte din mine. Și cu toate că nu voi fi, probabil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]