60,569 matches
-
Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure, lungi până la umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nostru ce știți, dom' șef? Surprins, Cristi se întoarse brusc spre cel ce vorbise. Nu observase că zlătarii ieșiseră din apă și acum se aflau la doi pași în spatele lor. Unul dintre ei, un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire îl privea întrebător cu mâinile în șolduri. Imediat, femeile se apropiară și ele în fugă strigând aceeași întrebare. De aia și venirăm, interveni Pohoață, observând că Toma are o ezitare. După un moment de tăcere, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la vreun metru și jumătate mai jos, la poalele unui pereu din bolovani de râu, se întindea apa. Chiar suntem pe malul Lacului Negru! Habar n-am avut că în Baia de Sus este un lac! Nici nu aveai de unde să știi. Special am vrut să te aduc aici, ca să ți-l arăt. Este o zonă frumoasă, unde în timpul zilei, localnicii ies la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din nisipul apelor ori din colbul de pe drumuri. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut, s-au înarmat până în dinți și au pornit la drum încoace. Negru prinsese însă de veste și îi aștepta la hotare. Numai când dădură cu ochii de el și văzură paloșul, cei trei o și rupseră la fugă înapoi de unde au venit. S-au adunat apoi la sfat și hotărâră că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dea să bea alcool metilic. Ah, prozaic mai ești! exclamă femeia, deranjată de intervenția lui Cristian. Credeam că asculți povestea. Da, probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu cumpăra mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și împiedicându-se se îndreptă spre muntele cu aur. Cei trei așteptară să treacă de dânșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și împiedicându-se se îndreptă spre muntele cu aur. Cei trei așteptară să treacă de dânșii și îl atacară din spate. Îl împungeau cu săbiile și imediat după aceea o rupeau la fugă. Negru încerca să se apere dar, neputându-i vedea, nu izbutea să-i atingă. În curând, uriașul era plin de răni și puterile îl lăsau pe măsură ce sângele ce i se scurgea din vene. La un moment dat, ucigașii și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se apere dar, neputându-i vedea, nu izbutea să-i atingă. În curând, uriașul era plin de răni și puterile îl lăsau pe măsură ce sângele ce i se scurgea din vene. La un moment dat, ucigașii și-au făcut socotelile că Negru e destul de slăbit ca să încerce să-l doboare de-a binelea, așa încât se așezară în jurul său atacându-l din mai multe părți deodată. Tactica lor dădea roade și, în curând uriașul era copleșit. Lovit de moarte, cu ultimele puteri, Negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că erau legați în lanțuri ca să nu fugă de pe pământurile lui. Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu? Spune ce vrei să știi! Tot. Nici chiar așa! Tot ceea ce trebuie să știu ca să nu mi se mai întâmple ceea ce mi s-a întâmplat. Ei, ce ți s-a întâmplat? Știi foarte bine la ce mă refer. Lacul Negru, Muntele Rău... Cel puțin la lac am fost împreună. Ia spune-mi, mai aveți locuri din astea cu denumiri ciudate? Sau, stai să reformulez! Trebuie să mă iau după nume ca să știu să mă feresc? Nu glumi cu lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Valuri mai închise la culoare se agitau pe suprafața ei, ca un lichid care fierbe. Toiagul lui Calistrat era ca o barieră de care negura nu putea să treacă. Rămăsese la trei pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu puteau străbate. Inima lui Cristian Toma bătea cu putere. Ceea ce vedea în fața ochilor era cu totul neobișnuit. Nu i se mai întâmplase una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
praf care se depusese pe el. Cred că ăsta va fi de ajuns, spuse Calistrat în timp ce scrijelea cu briceagul ceara întărită de pe el. Suportul pentru lumânări era subțire și nu avea mai mult de zece centimetri. Era acoperit cu vopsea neagră, aplicată grosolan cu pensonul. De unde ai aurul? întrebă Ileana, care observase urmele galbene ce rămâneau pe sfeșnic, acolo unde briceagul zgâria meta lul. Tata a fost miner. Taică-tu a fost paznic, la fel ca și tine. Numai în timpul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sperând să se aprindă. Ce, mama dracului? Și ăsta o fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea, fitilul nu se degrada prea ușor, nu îngheța și nici nu era afectat de trecerea timpului. Era format din pulbere neagră, străbătută de un fir de bumbac. Totul era apoi învelit în mai multe straturi de țesătură. Numai apa îl putea afecta. Desigur că asta se întâmplase, dacă și fitilul fusese ținut în aceleași condiții improprii ca și dinamita, avea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era la jumătate. Căldura zilei trecute încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sigur că socrul său făcuse uz de toată influența lui ca să obțină acel loc. Era o moviliță de pământ, cu o cruce simplă de lemn la cap. Pe ea, numele lui Calistrat era trecut cu litere tremurate, scrise cu vopsea neagră. O coroniță de flori era atârnată de vârful crucii iar jos, într-o cutie de conserve tăiată, se vedeau trei lumânări arse pe jumătate. Atât. În rest, nici o floare nu se vedea pe mormânt, doar o zonă cu iarba pălită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adăpost de controlul internațional tot mai sever. Se reorientase spre minerit. Nu intenționa să extragă fier ori cărbune, lui îi plăceau câștigurile mari și imediate. Discutase cu niște aventurieri care îi împuiaseră capul cu o grămadă de povești despre continentul negru. Îi povestiseră cum aurul se găsea acolo în praful de pe drum și în albiile râurilor, neașteptând decât să fie scos afară de cineva dispus să investească niște bani și ceva efort. Încercase să cumpere dreptul de prospectare și exploatare a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se strecura în sus printre copaci. Totul era împrejmuit cu un gard înalt din plasă metalică. Două porți mari întrerupeau gardul, una chiar în fața lui și cealaltă înspre drumeagul ce se pierdea în pădure. Un bărbat îmbrăcat într-un combinezon negru și capul acoperit cu un fes de aceeași culoare mergea de-a lungul perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu un fes de aceeași culoare mergea de-a lungul perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]