12,062 matches
-
Disraeli i-au adus acestuia admirația lui Otto von Bismarck, care avea să spună despre el: „Bătrânul evreu, ce bărbat”. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, pozițiile unora dintre marile puteri europene, cât și relațiile lor cu Imperiul Otoman au început să se schimbe. Liga celor Trei Împărați s-a destrămat, Germania refuzând să mai înnoiască tratatul, iar Rusia fiind nemulțumită de poziția primei în cazul revizuirii Tratatului de la San Stefano. Germania și Austro-Ungaria s-au apropiat din punct
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
de poziția primei în cazul revizuirii Tratatului de la San Stefano. Germania și Austro-Ungaria s-au apropiat din punct de vedere politico-militar până la a semna „Dubla Alianță” din 1879. În același timp, Germania s-a arătat tot mai prietenoasă cu Imperiul Otoman, care a devenit la rândul lui un aliat al Reichului. În cadrul acestei alianțe, Germania s-a ocupat de reorganizarea sistemului militar și financiar otoman. În schimb, germanii au primit o serie de concesiuni comerciale, inclusiv permisiunea de construire a căii
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
l-au detronat pe sultan în 1909, înlocuindu-l cu Mehmed al V-lea. În anii care au urmat au fost făcute o serie de reforme constituționale și politice, care nu au reușit să stopeze procesul de decădere a Imperiului Otoman. În regiunea Balcanilor se confruntau interesele Austro-Ungariei și Serbiei, care conta pe ajutorul Imperiului Rus. Rusia nu mai era capabilă însă să acorde un ajutor amplu aliaților sârbi, după înfrângerea din Războiul ruso-japonez și în condițiile în care Imperiul German
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Muhammad Ali (în arabă: محمد علي باشا, Muḥammad ʿAlī Băšă, în albaneză: "Mehmet Ali", în turcă: "Kavalalı Mehmet Ali Pașa"; n. 4 martie 1769, Kavala, Macedonia, Rumelia - d. 2 august 1849, Alexandria, Egipt) a fost un comandant albanez al armatei otomane, care a devenit Wăli și s-a autodeclarat khediv al Egiptului și Sudanului. Datorită reformelor sale este considerat fondatorul statului modern Egipt. Dinastia pe care a întemeiat-o a condus Egiptul până la Revoluția egipteană din 1952. Printre ofițerii din armata
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
care a devenit Wăli și s-a autodeclarat khediv al Egiptului și Sudanului. Datorită reformelor sale este considerat fondatorul statului modern Egipt. Dinastia pe care a întemeiat-o a condus Egiptul până la Revoluția egipteană din 1952. Printre ofițerii din armata otomană care au ajutat la alungarea lui Napoleon din Egipt a fost și un ofițer născut în Macedonia, Muhammad Ali. Poarta l-a desemnat pașă în Egipt în anul 1805, subordonându-se doar formal puterii otomane. A rămas în istorie ca
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
1952. Printre ofițerii din armata otomană care au ajutat la alungarea lui Napoleon din Egipt a fost și un ofițer născut în Macedonia, Muhammad Ali. Poarta l-a desemnat pașă în Egipt în anul 1805, subordonându-se doar formal puterii otomane. A rămas în istorie ca primul suveran din lumea arabă care a încercat o naționalizare, acesta confiscând terenurile aflate în proprietatea personală a supușilor săi. Totodată, a creat un monopol asupra principalelor produse ale țării, devenind singurul producător și contractor
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
Principalele acțiuni militare au fost cea din 1811-1818, împotriva Arabiei wahhabite, apoi cea din 1820, în estul Sudanului, ambele victorioase. A urmat o a treia campanie, împotriva grecilor care luptau pentru independență, în care armata egipteană a colaborat cu puterea otomană. Campania s-a soldat cu înfrângerea navală de la Navarino (octombrie 1827), în fața forțelor navale anglo-franco-ruse. Urmează neînțelegeri cu puterea otomană, care nu își ținuse promisiunea ca, în schimbul ajutorului egiptean, să ofere Siria. Siria este astfel cucerită de fiul lui Muhammad
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
A urmat o a treia campanie, împotriva grecilor care luptau pentru independență, în care armata egipteană a colaborat cu puterea otomană. Campania s-a soldat cu înfrângerea navală de la Navarino (octombrie 1827), în fața forțelor navale anglo-franco-ruse. Urmează neînțelegeri cu puterea otomană, care nu își ținuse promisiunea ca, în schimbul ajutorului egiptean, să ofere Siria. Siria este astfel cucerită de fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim, instaurându-se o ocupație timp de 10 ani. Supus presiunilor din partea puterilor occidentale, neinteresate de apariția unui stat
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
egiptean, să ofere Siria. Siria este astfel cucerită de fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim, instaurându-se o ocupație timp de 10 ani. Supus presiunilor din partea puterilor occidentale, neinteresate de apariția unui stat nou și puternic în Egipt, în dauna Imperiului Otoman, trupele egiptene sunt nevoite să părăsească Siria în final. Printr-un firman din anul 1841, se stabilește în pașalâcul Egiptului succesiunea ereditară în familia lui Muhammad Ali (prin fii săi Ibrahim, Tusun și Said), un altul acordându-i conducerea Sudanului
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
pentru traficul de pasageri la 1 noiembrie 1856. O a doua linie pe actualul teritoriu românesc a fost construită în perioada 1858 - 1860 de către compania engleză Barkley-Stanisforth pe distanța Cernavodă port - Constanța, cu o lungime de 63 km (în Imperiul Otoman). Această linie scurta mult legătura dintre Marea Neagră și Valea Dunării. Potrivit firmanului dat de către sultan dreptul de administrare al acestei linii era dat constructorului pe o perioadă de 99 de ani, dar statul român a răscumpărat acest drept după Războiul
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
născută la Guernesey (Anglia); Identificându-se cu interesele națiunii române, participă alături de soțul ei, C. A. Rosetti, la întrunirile secrete, pregătitoare ale revoluției muntene și la evenimentele din vara și toamna anului 1848. În urma înăbușirii mișcării de la București de către trupele otomane, ea vine în ajutorul fruntașilor revoluției (N. Bălcescu, C. Bolliac, I. Brătianu, C. A. Rosetti, N. Ipătescu ș.a.), arestați și duși în corăbii turcești pe Dunăre, de la Giurgiu până la Orșova, de unde vor scăpa din captivitate datorită intervenției sale abile pe lângă
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
fost rentabilă, a funcționat cu lemne sau cărbuni și a remorcat în amonte velierele particulare. Avea un echipaj de 2-3 oameni la bord, un mașinist, un cârmaci și un om pentru manevră. În 1834 domnitorul Mihail Sturdza obține consimțământul Porții Otomane pentru a aduce nave cu abur pe Dunărea românească, iar doi ani mai târziu se consemnează prezența a 5 nave cu zbaturi construite la Giurgiu și Zimnicea, care fac curse pe Marea Neagră și Mediterană, sub pavilion românesc. Tot în acea
Navă cu zbaturi () [Corola-website/Science/324635_a_325964]
-
Rüstem Pașa. Un alt exemplu celebru este cel al lui Kösem Sultan (CA. 1589-1651), concubina favorită a sultanului Ahmed I, mama lui Murad al IV-lea și bunică a sultanului Mehmed al IV-lea . Ea a condus de facto Imperiul Otoman. Cele mai puternice femei din Harem se poate spune că au fost nora Roxelanei, Nurbanu Sultan (1525-1583) și Safiye Sultan (1550-1618). Astfel de femei puternice și-au exercitat influența în ceea ce privește numirea în funcții importante precum marele agă al ienicerilor. Locuitoarele
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
al XVII-lea, deținătorul postului de mare vizir a fost schimbat după cel mult un an. Din acest motiv, imperiul a suferit mult atât pe plan intern cât și pe plan extern, datorită discontinuității și uneori a haosului din administrația otomană.. Pe de alta parte, implicarea în politica imperială a femeilor din harem a permis supraviețuirea statului prin succesiunea la tron doar pe linie directă paternă și prin compensarea ineficienței sau incompetenței unor sultani precum Mustafa I, Murad al IV-lea
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
(1413 - 29 mai 1453) se referă la perioada cuprinsă între sfârșitul interregnului otoman și sfârșitul Imperiului Bizantin, marcată de cucerirea de către turci a Constatntinopolului pe 29 mai 1453. Această perioadă a fost urmată ce cea a creșterii Imperiului Otoman (29 mai 1453 - 11/12 septembrie 1683), o perioadă pe care unii istorici o
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
(1413 - 29 mai 1453) se referă la perioada cuprinsă între sfârșitul interregnului otoman și sfârșitul Imperiului Bizantin, marcată de cucerirea de către turci a Constatntinopolului pe 29 mai 1453. Această perioadă a fost urmată ce cea a creșterii Imperiului Otoman (29 mai 1453 - 11/12 septembrie 1683), o perioadă pe care unii istorici o numesc Pax Ottomana, una a unei relative stabilități sociale și economice în toate provinciile cucerite de turci. După ce Mahomed Celebi a ieșit victorios în 1413 în
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
cucerite de turci. După ce Mahomed Celebi a ieșit victorios în 1413 în războiul civil cu frații săi, el s-a încoronat la Edirne (Adrianople) cu numele de Mahomed I. El și-a asumat sarcina restaurării fostei glorii a imperiului. Imperiul Otoman suferise foarte mult în timpul interregnului. Mongolii continuau să se dovedească foarte puternici în răsărit, chiar și după moartea lui Timur Lenk din 1405. Regatele creștine din Balcani se bucurau de independență și nu mai depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Imperiul Otoman suferise foarte mult în timpul interregnului. Mongolii continuau să se dovedească foarte puternici în răsărit, chiar și după moartea lui Timur Lenk din 1405. Regatele creștine din Balcani se bucurau de independență și nu mai depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese devastat în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani. Vasalii sârbi, bulgari, valahi și bizantini erau practic
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
erau în plin proces de unificare într-un singur stat, iar Bosnia și Moldova erau complet independente. Ungaria continua să aibă mari ambiții în Balcani, iar Republica Veneția deținea numeroase posesiuni pe țarmul Adriaticii. Până la moartea lui Baiazid I, controlul otoman asupra Balcanilor părea o certitudine, dar stăpânirea turcilor în regiune era pusă la îndoială în 1413. Mahomed s-a bazat în principal pe diplomație și mai puțin pe forța militară pentru rezolvarea problemelor momentului. Deși el a condus raiduri militare
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
îndoială în 1413. Mahomed s-a bazat în principal pe diplomație și mai puțin pe forța militară pentru rezolvarea problemelor momentului. Deși el a condus raiduri militare în regiunile învecinate, prin intermediul cărora Albania a trecut aproape în totalitate sub control otoman, iar banul Tvrtko al II-lea Kotromanici (1404-1409, 1421-1445) împreună cu nobilii locali bonsniaci au fost obligați să accepte să devină vasalii otomanilor, Mahomed nu a declanșat decât un singur război cu puterile europene - un conflict fără urmări teritoriale cu Veneția
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
învățatul Șeyh Bedreddin. Rebeliunea s-a bucurat de sprijinul voievodului muntean Mircea cel Bătrân. Bedreddin predica unirea marilor religii ale vremii - islamul, creștinismul și iudaismul - într-o singură mare credință, îmbunătățirea situației sociale a țăranilor liberi și nomazilor pe seama birocrației otomane și a claselor înstărite. Mahomed a zdrobit revolta, iar liderul acesteia a pierit în timpul luptelor. Mircea a ocupat pentru o scurtă perioadă de timp, dar otomanii au recucerit regiunea în 1419. Mai mult, trupele lui Mahomed au cucerit și portul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
luptelor. Mircea a ocupat pentru o scurtă perioadă de timp, dar otomanii au recucerit regiunea în 1419. Mai mult, trupele lui Mahomed au cucerit și portul și cetatea Giurgiu. Valahia a fost obligată să accepte starea de vasalitate față de Imperiul Otoman. Mahomed și-a petrecut cea mai mare parte a domniei reorganizând structurile statului, care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
și portul și cetatea Giurgiu. Valahia a fost obligată să accepte starea de vasalitate față de Imperiul Otoman. Mahomed și-a petrecut cea mai mare parte a domniei reorganizând structurile statului, care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să-și petreacă primii ani de domnie luptând împotriva pretendenților la tron și pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad a
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
orașelor-state grecești a fost puternic diminuat. În 1423, Murad a declanșat primul război dintr-o mai lungă serie de conflicte cu Republica Veneția. Ca urmare a unei cereri venite din partea locuitorilor Salonicului, trupele venețiene au preluat controlul asupra orașului. Armata otomană a asediat orașul fără să aibă informații despre transferul autoritate care tocmai avusese loc. Mai mulți soldați venețieni au fost uciși în timpul luptelor, în ciuda relațiilor bune care existau în acel moment între otomani și venețieni. Republica Veneția a considerat că
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
venețiene au preluat controlul asupra orașului. Armata otomană a asediat orașul fără să aibă informații despre transferul autoritate care tocmai avusese loc. Mai mulți soldați venețieni au fost uciși în timpul luptelor, în ciuda relațiilor bune care existau în acel moment între otomani și venețieni. Republica Veneția a considerat că acest conflict este un motiv de război și declanșat conflictul cu Imperiului Otoman. Murad a acționat rapid, asediind Constantinopolul și trimițând armatele și la Saolonic. Venețienii au primit întăriri pe mare, dar când
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]