10,836 matches
-
de mult depind unii de alții. După ce confuzia postbelică s-a risipit, iar Parisul a abandonat eforturile inutile de a smulge Germaniei reparații de război, În 1926, Franța, Germania, Luxemburg, Belgia și regiunea (pe atunci autonomă) Saar au semnat un Pact Internațional al Oțelului pentru a regla producția și a preveni capacitatea excesivă. Deși În anul următor li s-au alăturat Cehoslovacia, Austria și Ungaria, pactul rămânea un simplu cartel de tip tradițional; Însă Gustav Stresemann, prim-ministrul german, vedea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1926, Franța, Germania, Luxemburg, Belgia și regiunea (pe atunci autonomă) Saar au semnat un Pact Internațional al Oțelului pentru a regla producția și a preveni capacitatea excesivă. Deși În anul următor li s-au alăturat Cehoslovacia, Austria și Ungaria, pactul rămânea un simplu cartel de tip tradițional; Însă Gustav Stresemann, prim-ministrul german, vedea În el embrionul viitoarelor acorduri transnaționale - și nu era singurul. Ca multe proiecte ambițioase din anii ’20, Pactul Oțelului a supraviețuit cu greu crahului din 1929
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
li s-au alăturat Cehoslovacia, Austria și Ungaria, pactul rămânea un simplu cartel de tip tradițional; Însă Gustav Stresemann, prim-ministrul german, vedea În el embrionul viitoarelor acorduri transnaționale - și nu era singurul. Ca multe proiecte ambițioase din anii ’20, Pactul Oțelului a supraviețuit cu greu crahului din 1929 și crizei economice care a urmat. Dar el consfințea ceea ce era clar Încă din 1919: industria franceză a oțelului, dublată prin recăpătarea Alsaciei și Lorenei, depindea acut de cărbunele german și avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de care mai credibili, ai sistemului penitenciar sovietic, culminând cu depoziția emoționantă a Margaretei Buber-Neumann, care trecuse nu numai prin lagărele sovietice, ci și pe la Ravensbrück, după ce Stalin a predat-o autorităților naziste În 1940 (o consecință printre altele a Pactului Molotov-Ribbentrop). Rousset a câștigat procesul. A reușit chiar să aibă un oarecare impact asupra cunoștințelor și conștiințelor contemporane. După pronunțarea sentinței În ianuarie 1950, Maurice Merleau-Ponty a admis că „faptele pun sub semnul Întrebării sensul sistemului rus”. Simone de Beauvoir
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oriunde altundeva. Hățișul tot mai des de alianțe, agenții și acorduri internaționale nu părea să garanteze armonia internațională. Astăzi este limpede că, puse la un loc, Consiliul Europei, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Uniunea Europeană a Plăților și mai ales Pactul Nord-Atlantic reprezentau nucleul unui sistem nou și stabil de relații interstatale. Documente precum Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului (semnată de Consiliul Europei În 1950) aveau să capete În deceniile următoare o semnificație durabilă. Dar, la vremea lor, asemenea documente și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apărarea propriului continent. Când secretarul de stat american Dean Acheson a inițiat În septembrie 1950 discuțiile cu Franța și Marea Britanie pe tema reînarmării Germaniei, francezii s-au opus vehement. Cele mai negre bănuieli despre NATO păreau să li se confirme: Pactul nu era un ferm angajament american de a apăra flancul estic al Franței, ci o stratagemă pentru remilitarizarea Germaniei. Chiar și nemții erau reticenți, deși din alte motive. Konrad Adenauer a Înțeles perfect oportunitatea creată de noile circumstanțe: În loc să profite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
287 pentru, 260 Împotrivă. Dacă francezii ezitau, rușii erau de-a dreptul indignați. Pe 15 mai 1955, la zece zile după intrarea oficială a Germaniei de Vest În NATO și desființarea Înaltei Comisii Aliate din RFG, Uniunea Sovietică anunța formarea Pactului de la Varșovia. Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania și Uniunea Sovietică formau o alianță pentru „prietenie, cooperare și ajutor reciproc”, sub control unic. Moscova abrogase alianțele Încheiate În timpul războiului cu Franța și Marea Britanie și, acceptând inevitabilul, proclamase suveranitatea deplină a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bulgaria, Albania și Uniunea Sovietică formau o alianță pentru „prietenie, cooperare și ajutor reciproc”, sub control unic. Moscova abrogase alianțele Încheiate În timpul războiului cu Franța și Marea Britanie și, acceptând inevitabilul, proclamase suveranitatea deplină a Republicii Democrate Germane, incluzând-o În Pactul de la Varșovia. Problema germană nu era tocmai soluționată, dar cum ambele părți erau acum perfect integrate În respectivele alianțe internaționale, ea putea fi uitată pentru o vreme; curând i-a luat locul o altă dilemă, cea a fostei capitale divizate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și tensiuni secundare. Noua generație de la Kremlin, În special Nikita Hrușciov, și-a luat În serios misiunea de a promova „coexistența pașnică” În Europa; ea Împărtășea dorința americanilor de a minimiza riscul unor confruntări viitoare. A doua zi după semnarea Pactului de la Varșovia, cele patru puteri ocupante au semnat un tratat privitor la Austria. Aceasta urma să fie independentă și neutră față de NATO și față de Pactul de la Varșovia, liberă să Își aleagă calea 5. Cele patru armate de ocupație urmau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împărtășea dorința americanilor de a minimiza riscul unor confruntări viitoare. A doua zi după semnarea Pactului de la Varșovia, cele patru puteri ocupante au semnat un tratat privitor la Austria. Aceasta urma să fie independentă și neutră față de NATO și față de Pactul de la Varșovia, liberă să Își aleagă calea 5. Cele patru armate de ocupație urmau să se retragă, deși URSS, care storsese deja 100 de milioane de dolari din zona sa de ocupație În estul Austriei, a obținut un ultim profit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar acest proces n-a fost simplu și nici nu s-a manifestat ca o schimbare bruscă În sensibilitatea națiunii. Până În primăvara anului 1951, planurile și cheltuielile militare ale guvernelor olandeze postbelice nu vizau apărarea europeană (În pofida participării Olandei În Pactul de la Bruxelles și În NATO), ci păstrarea suveranității În colonii. Doar Încet-Încet, și nu fără un regret reținut, politicienii olandezi au ajuns să acorde atenție deplină treburilor europene, abandonând vechile priorități. Același fenomen s-a petrecut, Într-o măsură sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puterii. Strategia lui Hrușciov, așa cum s-a conturat ea În anii următori, avea patru componente. În primul rând, așa cum am văzut, el avea nevoie să stabilizeze relațiile cu Occidentul, după reînarmarea Germaniei de Vest, intrarea ei În NATO și constituirea Pactului de la Varșovia. În același timp, Moscova a Început să reînnoade legăturile cu lumea „nealiniată” - Începând cu Iugoslavia, pe care Hrușciov și mareșalul Bulganin au vizitat-o În mai 1955 (la doar o lună după semnarea Tratatului austriac) cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La aflarea acestei vești, prim-ministrul ungar l-a convocat pe ambasadorul sovietic (Iuri Andropov) și l-a informat că, În semn de protest față de noile mișcări ale trupelor sovietice, Ungaria renunță În mod unilateral la statutul de membru al Pactului de la Varșovia. În aceeași seară, la 19.50 , Nagy anunța la radio că Ungaria era de acum Înainte o țară neutră și cerea Organizației Națiunilor Unite să Îi recunoască noul statut. Declarația a avut un larg ecou În țară; consiliile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemți și cu alte mișcări socialiste din Internaționala a II-a; În cursul anilor ’30, ei au tins spre un compromis istoric Între capital și forța de muncă. La Saltsjöbaden, În 1938, reprezentanții patronatului și sindicatelor suedeze au semnat un pact care avea să constituie fundamentul relațiilor sociale ale țării - anticipând parteneriatele sociale neocorporatiste formate În Germania și Austria după 1945, dar practic necunoscute Înainte de război, cu excepția celor Încheiate sub auspicii naziste 3. Social-democrații scandinavi erau deschiși la astfel de compromisuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și proletariatul industrial au pășit Împreună În epoca urbană: În acest sens, În Scandinavia, social-democrația nu era doar o opțiune politică printre altele - era Însăși manifestarea modernității. Statul asistențial scandinav apărut după 1945 Își avea așadar originea În cele două pacte sociale din anii ’30: Între angajați și angajatori și Între țărani și muncitori. Asigurările sociale și celelalte servicii publice care vor deveni sinonime cu „modelul scandinav” reflectau aceste origini, subliniind egalitatea și universalitatea: drepturi sociale universale, venituri egalizate, beneficii fixe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mare la suprafață, Încât mulți vorbeau despre „modelul austro-scandinav”. Austria, o țară fără bogății, predominant rurală, ca și Suedia sau Norvegia, devenise o oază prosperă și calmă de bunăstare asigurată de stat. și În Austria se Încheiase un adevărat pact - Între socialiști și conservatorii din Partidul Popular - pentru a evita Întoarcerea la conflictul deschis din deceniile interbelice. Dar asemănările se sfârșesc aici. Austria era Într-adevăr „socială” (având cel mai mare sector naționalizat dintre democrațiile vest-europene, după Finlanda), dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au obținut retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul național În 1958 și au adoptat o cale din ce În ce mai independentă. Sub Dej și (din 1965) sub Ceaușescu, România a refuzat să se implice În disputele Moscovei cu China și chiar a refuzat manevrele Pactului de la Varșovia pe teritoriul național. Liderii români l-au abordat pe Tito (ale cărui relații cu Pactul erau mai mult formale decât amicale),iar Dej s-a adresat chiar Adunării Naționale Iugoslave În 1963. Ei au susținut industrializarea neostalinistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sub Dej și (din 1965) sub Ceaușescu, România a refuzat să se implice În disputele Moscovei cu China și chiar a refuzat manevrele Pactului de la Varșovia pe teritoriul național. Liderii români l-au abordat pe Tito (ale cărui relații cu Pactul erau mai mult formale decât amicale),iar Dej s-a adresat chiar Adunării Naționale Iugoslave În 1963. Ei au susținut industrializarea neostalinistă a României cu bani și aparatură obținute din Europa de Vest. Contactele României cu Occidentul au crescut constant, În timp ce comerțul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la București În august 1969, Richard Nixon era primul președinte american care vizita un stat comunist. Comunismul național - „o fi el comunist, dar e de-al nostru” - a dat roade În cazul lui Ceaușescu: România a fost primul stat din Pactul de la Varșovia care a semnat Acordul General pentru Tarife și Comerț (1971), a aderat la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (1972), a Încheiat acorduri comerciale preferențiale cu Comunitatea Europeană (1973) și a primit de la americani clauza națiunii celei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Atacul implicit la adresa conducerii actuale a Cehoslovaciei era evident pentru toată lumea. Kremlinul, după cum știm astăzi, urmărea deja situația de la Praga cu presimțiri sumbre: Brejnev considerase dintotdeauna Cehoslovacia ca pe elementul cel mai puțin stabil din punct de vedere ideologic al Pactului de la Varșovia. Tocmai pentru că știau acest lucru, bătrânii staliniști din Castelul de la Praga țineau morțiș la linia partidului. Dacă n-au suprimat pe loc opoziția intelectuală apărută În 1967, asta nu Înseamnă că nu au Încercat. Dar erau Împiedicați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidului Comunist Cehoslovac și din credința regăsită Într-un proiect socialist Întinerit. Dacă Dubček a făcut această eroare de calcul fatală, e fiindcă reformiștii cehi Înțeleseseră greșit lecția din 1956. Ei credeau că vina lui Imre Nagy fusese ieșirea din Pactul de la Varșovia și declarația neutralității maghiare. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea ferm În Pact și era incontestabil aliata Moscovei, Brejnev și colegii lui aveau să-i lase În pace. Dar În 1968, Uniunii Sovietice Îi păsa mai puțin de securitatea militară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dubček a făcut această eroare de calcul fatală, e fiindcă reformiștii cehi Înțeleseseră greșit lecția din 1956. Ei credeau că vina lui Imre Nagy fusese ieșirea din Pactul de la Varșovia și declarația neutralității maghiare. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea ferm În Pact și era incontestabil aliata Moscovei, Brejnev și colegii lui aveau să-i lase În pace. Dar În 1968, Uniunii Sovietice Îi păsa mai puțin de securitatea militară și mai mult de faptul că partidul Își pierdea monopolul. Încă de pe 21
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-l convingă pe Brejnev că Partidul Comunist nu Își primejduia poziția atunci când promova reforme, ba chiar Își consolida sprijinul popular. Nu numai că liderul sovietic nu a fost convins; el a plecat și mai sceptic În privința viitorului lui Dubček. Pactul de la Varșovia a anunțat manevre iminente lângă frontiera cehă. Când Pactul de la Varșovia s-a reunit la Bratislava pe 3 august (Întâlnire la care Ceaușescu a refuzat să participe), Brejnev a propus doctrina care Îi va purta pe viitor numele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziția atunci când promova reforme, ba chiar Își consolida sprijinul popular. Nu numai că liderul sovietic nu a fost convins; el a plecat și mai sceptic În privința viitorului lui Dubček. Pactul de la Varșovia a anunțat manevre iminente lângă frontiera cehă. Când Pactul de la Varșovia s-a reunit la Bratislava pe 3 august (Întâlnire la care Ceaușescu a refuzat să participe), Brejnev a propus doctrina care Îi va purta pe viitor numele: „Fiecare partid comunist e liber să aplice principiile marxism-leninismului și socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În urmă, Moscova și Washingtonul semnaseră un Tratat de Neproliferare Nucleară: SUA nu avea de gând să pună În pericol un asemenea câștig de dragul câtorva milioane de cehi rătăciți. și așa, la 21 august 1968, 500.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia - proveniți din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică - au intrat În Cehoslovacia 14. Invazia a suscitat o oarecare rezistență pasivă și destul de multe proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la ordinul urgent al guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]