14,286 matches
-
uterine sunt slabe sau fără eficacitate, se va institui o perfuzie ocitocic-litică (ser glucozat 5%, 250 ml, 2-5 fiole de ocitocină sintetică și 1 g soluție 10% de vitamină C, antispastice; debitul soluției perfuzate va fi în mare de 20 pic/′, pe tot parcursul expulziei se va administra parturientei oxigen (staxel): 3. perineul începe să bombeze, atunci se face toaleta vulvo-perineală prin badijonarea cu alcool iodat pe toată regiunea, până deasupra pubelui, feselor și feței interne a coapselor sub regiunea fesieră
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
considerată următoarea: dacă membranele nu s-au rupt spontan, se vor rupe artificial la dilatația completă sau aproape completă; din momentul începerii expulziei se instalează o perfuzie lentă ocitocico-litică, numărul de picături pe minut fiind reglat după reactivitatea uterină(20-30 pic/′); se urmăresc bătăile cordului fetal (BCF), ce își păstrează ritmul, frecvența și intensitatea normală, mult mai atent decât în prezentația craniană; se face oxigenoterapie maternă profilactică (staxel), continuă sau intermitent; din momentul apariției pelvisului la vulvă parturienta se așază pe
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
specificitate de aplicare în diferite țări și culturi. 2. Limbajul trupului Vorbele nu costă nimic! Ca să crezi, trebuie să vezi! Nu crede tot ce-ți trece pe la ureche! Sunt acestea doar vorbe din bătrâni sau adevăruri despre limbajul trupului ? Un pic din amândouă, și se pare că bătrânii erau destul de înțelepți. Cercetătorii au descoperit că limbajul trupului este adesea mai relevant și mai autentic decât cuvintele. Corpul uman nu înseamnă doar oase și vase de sânge. Este o comoară de informații
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
În acest sens că un anumit număr de studii au stabilit că „sentimentele care suprapun În mod deliberat afectul anti-negri cu o referire (directă sau indirectă) la valoarea individualismului (de exemplu, În formule de tipul: «Dacă negrii ar face un pic de efort, ar putea câștiga la fel de mult ca și albii») sunt puternic corelate cu pozițiile pe care albii le adoptă În privința unui anumit număr de chestiuni rasiale” (ibidem, p. 149). Ceea ce nu se poate nega este faptul că predispozițiile, dacă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca să pot lucra mai mult. Răzvan Vasilescu: Când îl voi reîntâlni pe Cristi Nemescu, îi voi mulțumi din nou Iulia Blaga Eu n-am un nod în gât când mă gândesc la Cristi. Eu cred că el a plecat un pic și că, mai devreme sau mai târziu, o să ne întâlnim și o să stăm de vorbă. Care o să fie primul lucru pe care o să i-l spuneți? O să-i mulțumesc încă o dată pentru film și pentru acest rol foarte, foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
crede-mă că viața de emigrant nu e deloc ușoară. Mi-a fost tare greu la început, când nu cunoșteam pe nimeni, și nimeni nu-ți dă nici o coajă de pâine, darămite o bucată de carne roșie. Acum stau un pic mai jos decât stăteam înainte, la etajul doi. Locuiesc la niște bătrâni simpatici. E bine, dar sărăcia-i mai mare parcă decât când eram acasă. Bătrânii sunt foarte haioși, le mai scapă mâncarea pe jos, dar problema e că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Grăsime politică Radu Pavel GHEO Un mister al vieții! O taină încă neelucidată! Un fenomen unic!“ Dacă aș lucra la un ziar de mare tiraj, așa ceva aș pune pe prima pagină, cu litere mari-mari și grase. Dedesubt, cu litere un pic mai mici, aș adăuga „O enigmă pe care știința încă se străduiește s-o rezolve“. Și apoi, în capul primei coloane, în cursive îngroșate: De ce se îngrașă oamenii politici români? Căci e o taină, un mister, o enigmă, o necunoscută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
procesul se oprește, dar abia după acumularea a vreo 80-100 de kilograme. Și, cum ziceam, e și mai trist să îl vezi la niște biete femei, care au vrut și ele să devină politiciene - că, de, bărbatul poate fi un pic mai gras ca dracul, dar femeia... ah, femeia! Nu-i mai mare jalea să vezi că o tânără zglobie și plină de energie reformistă ajunge după un an sau doi o namilă obosită și arțăgoasă, cu aere și umeri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
că ni se spune clar la final că urgia nu era rodul imaginației sale. E bun wireless-ul. Mai bun ca strămoșeasca telepatie. Sau o fi fost vreo reclamă și nu m-am prins? Ar trebui să mai fac un pic de sport mental cu seria Bourne. Ultimatumul lui Bourne/ The Bourne Ultimatum - 2007, regia Paul Greengrass, cu: Matt Damon, Julia Stiles, Joan Allen, Albert Finney, David Strathairn Camera 1408/ 1408 - regia Mikael Hafström, cu: John Cusack, Samuel L. Jackson, Mary
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
semăn cu bunicul, dar o să-mi treacă. Fiică-mea zice că-s ultrahaioasă, dar să am grijă cu ochii. Cel mai bun prieten zice că totu-i OK, dar fără excursii, fiindcă turbează de nervi. Delia zice că vede un pic de nebunie, dar îi place și tocmai de aia vine cu mine oriunde. Așa că, iată-ne în prima marți din august, singure-n Hațeg. Zăcem late în paturi, doborâte de o intoxicație cu înghețată. Suntem fără vlagă, aproape leșinate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Se intervievează rudele fericiților. Cum se simt? A fost bine? Mai rezistă? Am staționat doar trei minute pe această emisiune, timp suficient pentru a vedea cum a fost luat la întrebări „cel mai bun prieten al mirelui“. Care era un pic abțiguit, băuse vârtos, era transpirat, îi lucea fața (bine, nici nu era fardat...). Penibil. Emisiuni de vară. Televiziunile astea se insinuează din ce în ce mai pervers în viața noastră reală, cu surogatul lor penibil. Începem să credem că nu există viață sau oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
reglarea sau testarea reportofonului înainte de a începe efectiv interviul. Acesta va decurge cu atât mai bine cu cât povestitorul simte că este util și că participă activ la proces (Hofer, 1991). Ar putea fi util chiar să vă plimbați un pic prin jur, pentru a vă deconecta înainte de a începe. După ce ați stabilit cea mai bună locație, înainte de a începe efectiv, înregistrați-vă propria introducere pe casetă, ceva de genul: „Astăzi este 1 iulie 1996 și începem interviul cu Jane Clark
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fără probleme în etapa postinterviu. Există două faze majore ale acestei etape: transcrierea și interpretarea interviului înregistrat în conformitate cu obiectivele predefinite. Dacă interviul a decurs bine, există șanse ca transcrierea și interpretarea să decurgă și mai bine, deși vor dura un pic mai mult. Ceea ce încerci să realizați acum este să utilizați interviul sau informațiile pe care acesta le conține pentru a obține, efectiv și eficient, beneficii personale sau cele de cercetare - ori ambele. Transcrierea Caseta pe care tocmai ați înregistrat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
informațiile decât să obținem informații. Interesul principal și strategia de tip câștig-câștig a povestirii vieții este să-i ajutăm pe alții să-și spună povestea vieții astfel, mai clar și mai complet, care le permite să-și vadă viața un pic diferit decât înainte, într-o manieră de care să fie mulțumiți și, în al doilea rând, să avem povestiri ale vieții care să ne ofere perspective unice asupra vieților și a anumitor subiecte de cercetare. Crearea semnificației prin povestire Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
lucrul pe care și l-a dorit. Mai important chiar pentru el a fost modul cum și-a desfășurat activitatea. A fost capabil să încorporeze cea mai importantă lecție de viață a tatălui său în munca sa „oferindu-le un pic mai mult” acelora mai puțin norocoși. A fost cunoscut ca un „Bob Hope local” deoarece le oferea bilete la evenimentele sportive multor grupuri de persoane care altfel nu și le-ar fi permis din punct de vedere financiar. A-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ce ușurează povestirea. Am fost onorat să fiu beneficiarul poveștii sale atunci, dar și mai târziu, când am aflat că a murit, în 1990, când am pierdut astfel o persoană de o mare onestitate și generozitate. David Zinkoff: oferă un pic mai mult Munca mea, pe care o fac de când, din ’35? - ’50 de ani, mi-a oferit cele mai mari satisfacții. Să faci ceea ce îți place, timp de 50 de ani. Nu există prea multe persoane în această lume care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ce fac. Nu există prea multe persoane în această lume care să își facă meseria cu plăcere. A fost norocul meu să fac ceea ce iubesc, an de an. Tatăl meu, fie-i țărâna ușoară, întotdeauna m-a învățat: „Oferă un pic mai mult”. Lecția sa m-a însoțit mereu. Nu știu dacă știi acest lucru, dar, prin 1950, eram un fel de Bob Hope local. Le-am oferit multora spectacole în Valley Forge timp de 20 ani, până s-a închis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
acea mulțime. „Ce am făcut?” Ți s-a întâmplat vreodată? „Am făcut eu acest lucru? Chiar am fost eu acolo?” Am fost destul de isteț - înveți în acest domeniu - să am în stânga și în dreapta mea persoane care să mă ajute un pic dacă nu observ ceva din joc. Dacă te poți înconjura cu astfel de persoane care nu știu doar scorul, ci au și ochi extraordinari de buni, atunci vei părea un geniu. În 1935, puțin după acest meci care a ținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care au 60, 65 sau 70 de ani și care merg în cârjă. Iar eu sunt chiar sprinten. Dacă vreodată simt vreo durere, îl sunt imediat pe doctorul Stan Lorber. Încerc să dorm cât mai mult. De câte ori mă simt un pic somnoros, mai iau un scaun și îl trag mai aproape. Îmi scot pantofii, îmi pun picioarele pe el, mă las pe spate și moțăi. Am descoperit că, dacă moțăi 10 sau 15 minute, este învigorant. Și îmi place să fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
-i vândă un kilogram, ceea ce tatăl meu a și făcut. Din momentul respectiv, omul, care stătea la parter, ne-a devenit cel mai bun prieten. „Veniți să luați de la mine apă, când nu curge, că la mine mai ajunge un pic.“ „Dacă aveți nevoie de ceva, spuneți“, doar așa îl auzeai. În fine, al treilea șoc s-a petrecut când pe la șapte, opt ani am stat la una dintre puținele mele cozi din vremea comunismului. Se dădea salam, câte 200 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
datoria. Dar energie pentru rubricuță n-am avut, cu toate că din întâmplarea asta am desprins câteva idei numai bune de strecurat în Secretul... Vi le ofer spre dumicat în pagina cu fast-food. Întâi, că nu strică uneori să o-ncasezi un pic, așa, ca o lecție. Apoi, că se cuvine prețuit clipă de clipă un corp sănătos și liber. De ce să prindă viața gust abia când ne împiedicăm de ceva? N-aș vrea să vă văd tânjind după lucruri simple, care vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
întâmplat subit, în timp ce serveau împreună, ca de atâtea ori în ultimul an, cafeaua de dimineață. Muza a dat să meargă la baie și, când a intrat și a închis ușa în urma ei, s-a trezit în stradă. A stat un pic, încercând să se dezmeticească, privind oamenii grăbiți cum treceau pe lângă ea, fără să înțeleagă nimic. Apoi a început încet să se afunde în asfaltul trotuarului. A privit înspre blocul artistului, dar în locul lui era acum o imensă clădire de birouri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
specializat (vocabular de marketing), iar e clar. Acum începe însă neclaritatea. Am căutat definițiile celor doi termeni: „quality“ și „premium“. Dacă la primul termen noțiunea se poate predica în mod corect termenului „ziar“, la cel de al doilea e un pic mai greu. Mă fac că nu văd aceste probleme de referință și mă afund în neclaritate. Ce este un cititor premium? Să luăm un exemplu: eu citesc „Cotidianul“, „Adevărul“ și „România Liberă“ (nu mai pun linkurile), toate ziare așa-zise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mai la margine, e mai sigur, cu copiii din ziua de azi nu știi cum te ia unul la mișto. Îi este frică mai ales de băieții cu coadă, a remarcat vreo doi, înfoiați, și de fetele alea râzând un pic prea despuiat. Ceva o frământă, totuși continuă să caute cu privirea. Are o ultimă ezitare. Dar nu mai poate, trebuie să întrebe, trebuie să afle, cu tot riscul, trebuie să știe. - Nu vă supărați... Se apropie de mine cu teamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
o vom cânta diseară, pe scenă, ca să vedem cum prinde la public. Cum s-a schimbat stilul Jethro Tull în ultima vreme? Ați cântat mereu cu fel și fel de noi influențe... Schimbări sunt mereu în stil. Influențe, da, un pic de jazz, un pic de folk din diferite părți ale lumii. Dar nu din rock. Eu nu ascult rock. Când eram adolescent, ascultam muzică acustică, blues, jazz, muzică bisericească. Nu sunt interesat, ca ascultător, de rock și pop. Când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]