10,795 matches
-
literatură propriu-zisă”. Într-adevăr, cu excepția câtorva poezii de D. Nanu și Cesar I. Vârgolici și a unor proze scurte semnate de I. D. Manolache, nu apar decât texte critice și câteva traduceri. Mihail Dragomirescu contribuie cu un mic studiu intitulat Câteva pricini de scădere a poeziei, cu un amplu comentariu despre Anna de Noailles (O poetă româncă din pământ străin) și cu mai multe cronici literare. Hugo Friedman semnează articolul Încercare asupra comediei lui Caragiale „Scrisoarea pierdută”, iar Simeon C. Mândrescu prezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289253_a_290582]
-
de carne, așa cum degetele omului sînt acoperite uneori de o mănușă. „Oricîtă indiferență ne-ar arăta uneori balena, nu se poate spune că ea nu se poartă cu mănuși față de noi“, zicea într-o zi pișicherul Stubb. Din toate aceste pricini, indiferent din ce unghi ați privi chestiunea, trebuie să conchideți că marele Leviatan este singura făptură din univers, care a fost și va rămîne nepictată. E drept că unele portrete pot fi mai fidele realității decît altele, dar nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care mai punea încă piciorul în plenitudinea lui originară) e pe punctul de a fi mestecată de fălcile balenei din primul plan. Mi s-a spus că, de zece ani încoace, omul acesta arată unei lumi neîncrezătoare atît icoana cu pricina, cît și ciotul. Iată că a sosit momentul ca povestea omului să fie adeverită. Cele trei balene pictate de el sînt cel puțin la fel de veridice ca balenele care apar în oricare dintre cărțuliile publicate în Wapping; iar ciotul lui este
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
flăcău care-a cutezat să ridice vălul temutei zeițe din Sais? Capitolul LXXVI MARELE POLOBOC DIN HEIDELBERG Urmează „deșertarea cutiei“; dar, pentru a înțelege mai bine această operațiune, trebuie să știți cîte ceva despre ciudata alcătuire lăuntrică a obiectului cu pricina. Asemănînd capul cașalotului cu un dreptunghi solid, îl puteți diviza, pe un plan înclinat, în două colțare, cel inferior fiind structura osoasă, care formează craniul și maxilarele, iar cel superior fiind masa unsuroasă, fără nici un os, a cărei margine alcătuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
loc, proiectîndu-l pe vîslaș în fundul ambarcațiunii. Prin scîndurile sparte, apa pătrunse în ambarcațiune, dar am izbutit să astupăm găurile cu cîțiva chiloți și cîteva bluze. N-am fi putut lansa aceste harpoane rudimentare dacă, pe măsură ce înaintam în turmă, balena cu pricina nu și-ar fi micșorat viteza; mai mult încă, de ce ne depărtam de circumferința clocotitoarei turme, de aceea zbuciumul părea să se domolească, astfel încît, cînd balena izbuti în sfîrșit să elimine fierul înfipt în spinarea ei, dispărînd undeva în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poată avea balene pentru corsetele ei“. Aceste cuvinte au fost scrise într-o perioadă în care oasele suple și negre ale balenei din Groenlanda sau ale balenei normale erau larg folosite ca armatură pentru corsajele doamnelor. Numai că oasele cu pricina nu se află în coada balenei, ci în capul ei, ceea ce constituie o tristă eroare din partea unui avocat inteligent ca Prynne. Este însă oare regina o sirenă, ca să i se ofere o coadă? Poate că se ascunde aici un înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e, de fapt și el un idol, mai bine zis a fost cîndva. E unul ca acela găsit în dumbrăvile tainice ale reginei Maaca din Iudeea, al cărei fiu, regele Asa, a detronat-o pentru idolatrie, sfărîmînd și idolul eu pricina în lunca Chedronului îvezi sumbra descriere a acestei întîmplări în capitolul al cincisprezecelea din Cartea întîia a regilor). Iată-l pe marinarul care sosește acum, însoțit de alți doi matrozi: acest „tocător“, cum i se spune, își pune pe umeri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e adevărat că orice revelație privind partea mai profundă a sufletului lui Ahab, se încărca mai degrabă cu o obscuritate semnificativă, decît cu o lumină lămuritoare. Pînă la urmă, însă, totul a ieșit la iveală - cel puțin în ce privește întîmplarea cu pricina. Accidentul acela nefericit era cauza izolării sale vremelnice. Și nu numai a ei, ci și a retragerii lui sistematice din cercul acelora care, pe uscat, aveau, dintr-un motiv sau altul, privilegiul de a se apropia de el, cerc din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că ajunsese o abstracțiune pură, o integrală nefracționabilă, o ființă la fel de simplă ca un prunc nou-născut, viețuind fără vreo referință premeditată la lumea aceasta sau la cea de apoi. S-ar fi putut spune chiar că această stranie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu trecu mult și lada meșterită de dulgher deveni inutilă; iar cînd unii dintre marinari își exprimară plăcuta surpriză, el le răspunse că pricina acestei însănătoșiri subite este următoarea: în momentele acelea critice, își adusese aminte de-o trebușoară pe care nu apucase s-o facă pe uscat, așa că-și schimbase gîndul în ce privește moartea: încă nu putea să moară, mărturisi el. Oamenii îl întrebară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cam într-un peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea marinarilor; la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît tot echipajul cunoștea acum rușinoasa poveste a vieții lui nefericite. într-o noapte de iarnă grea, zăbovind, din pricini de fel onorabile, pe un drum ce lega două tîrgușoare, fierarul se simțise cuprins de o amorțeală grozavă și se adăpostise într-un șopron dărăpănat. Urmarea a fost că medicii au trebuit să-i taie extremitățile ambelor picioare. După această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de ambarcațiunea lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Auzind zgomotul stîrnit de ambarcațiunea ce venea valvîrtej spre ea, balena se răsuci ca să primească lovitura cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pasaje în care se repetau, prea de prisos, lucruri spuse în altă parte a volumului și am făcut câteva schimbări de cuvinte și de fraze, pentru a ușura stilul, vreau să zic înțelegerea acestui studiu, cugetat multă vreme, dar, din pricini cu totul personale, scris foarte repede. Trebuie să adaug că, cu privire la politica lui Caragiale, ar fi trebuit de remaniat și completat capitolul respectiv, pentru că, de la război încoace, mă conving din ce în ce mai mult că acest om a văzut mai bine decât oricine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al culturii europene și multilaterale, vedem că avem a face cu o adevărată mișcare culturală, care ar fi avut un efect colosal, ar fi scurtat cu două veacuri drumul penibil până la completa lumină, dacă n-ar fi fost mai multe pricini împiedicătoare. Prima. Lipsa de cultură, aproape totală, în păturile moldovenești. Cu alte cuvinte, lipsa unei mase de cunoștințe aperceptive, cum s-ar zice; așa încît, ca să luăm o pildă, ideea că românii se trag din romani nu numai că nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în veacul al XVII-lea, renaște acum în Transilvania, ajunge până unde poate să ajungă - până la limită - și devine, ceea ce e foarte important, o forță socială, un ferment de progres. Și e curios - la prima vedere numai, căci vom vedea pricinile - că acest curent nu poate prinde tocmai în Moldova, acolo unde a apărut întîiași dată. II Veacul al XIX-lea. Factorii culturii românești din acest veac Veacul al XIX-lea în Transilvania nu prezintă nimic deosebit de interesant. Se continuă curentul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
culturală a Munteniei, talentele ei lirice n-au dat tot ceea ce ar fi putut da, ba unele, căzând cu totul pradă maniei franțuziste ori latiniste, și neavând nici o atingere cu poporul, s-au sinucis: Depărățeanu și alții. Care să fie pricina acestei deosebiri dintre Muntenia și Moldova? Pentru a ne lămuri, să vedem mai întîi care sunt elementele și factorii culturii românești din veacul al XIX-lea, să vedem dacă aceste elemente și acești factori nu diferă cumva de la Moldova la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
înainte cercetările retrospective."1 În capitolul precedent, voind să precizez factorii culturii românești din Moldova, în deosebire de Muntenia, am arătat că curentul latinist, ca și cel politic francez, a fost mai slab în Moldova și am arătat, în treacăt, pricinile. Să ne oprim acum asupra acestor fapte, care sunt de o importanță deosebită și care ne vor explica apariția spiritului critic în Moldova. În Moldova a lipsit o clasă mijlocie națională, cu instincte 1 Op. cit., p. 349, 339, 350. ăPartea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
instincte revoluționare, el n-avea unde să se dezvolte, nu era cerut, nu putea să aibă trecere. "Iașul, zice A. Russo 1, la 1839, ca și astăzi, nu se deosebea prin vreun entuziasm strașnic pentru nici o individualitate sau pentru vreo pricină." Apoi Muntenia, din cauza situației geografice, avea mult mai multe legături cu Ardealul decât Moldova. De sute de ani relațiile dintre Muntenia și Ardeal au fost mai strânse decât între acesta și Moldova. Boierii munteni fugeau în Ardeal, negustorii munteni se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adauge la aceasta și o înfloritoare literatură în sudul Transilvaniei (Barac etc.). 1 Holera, Calendarul Buciumului român pe 1853. Grație acestei legături mai mari, Gh. Lazăr trece în Muntenia, și nu în Moldova. Și, cu aceasta, ajungem la a treia pricină a deosebirii dintre curentul latinist din Moldova și Muntenia. George Lazăr a fost o puternică personalitate, un mare apostol. Dacă e greșită teoria care nu dă nici o importanță individualităților în mișcările sociale, punând totul pe socoteala maselor, desigur că e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unde entuziasmul, fie politic, fie literar, nu prinde în clipeală; nici teoriile italiene și romantice a vestitului revoluționar ăEliadeî, nici sistemele ardelene nu au prins rădăcină"2, ceea ce e foarte adevărat, numai cât din tonul frazei lui Russo pare că pricina ar fi o "răceală" inerentă sufletului moldovenesc. Noi credem că acea răceală se explică tocmai prin acea tradiție culturală, cât e vorba mai ales de răceală față cu entuziasmul literar", și prin lipsa unei clase revoluționare, cât e vorba, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
entuziasmului vârstei de 18 ani; analizează - cred pentru prima oară -, vorbind de Și dacă critica dlui Maiorescu nu e așa de literară, dacă, vreau să zic, ea este mai mult afirmare de principii teoretice decât disecare de opere, pe lângă alte pricini pe care le-o fi având dl Maiorescu, desigur că principalele sunt teoriile sale estetice, care, orice s-ar zice, sunt o piedică pentru considerarea unei opere de artă ca o manifestare de viață pur și simplu, și nimic alta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țără-nească1. Această persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o pornire chiar împotriva atitudinii, a 1 E semnificativ că Alecsandri, care a cântat toate evenimentele mari, n-a cântat desființarea iobăgiei. Dl Iacob Negruzzi (Amintiri din "Junimea") spune că pricina este aversiunea lui Alecsandri pentru lovitura de stat. Dar chiar această aversiune e caracteristică. Afară de asta, nici înainte de lovitură el n-are accente împotriva iobăgiei, ca, de pildă, Boliac. "principiilor". E drept că Alecsandri, cum am văzut și până aici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că Alecsandri se înșală când îl face "apărător al ordinei" e că Galuscus citește proza lui Clevetici (a "Ultra-demagogu-lui") și e un admirator al acestuia: 1 Și invers, democrații trebuiau să fie și au fost latiniști: "noutățile" se înfrățeau, din pricini adînci: C. Negruzzi, am văzut aiurea, numește pe latiniști liberali, pe cei de nuanța sa moderați și pe cei cu vorbirea veche - conservatori. 2 Limba română - limba romană în definitiv! - e limba unui popor republican, zice Barnuțiu. "Galuscus (Deschide jurnalul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Articolul Presa bucureșteană și instrucția publică.î 3 Ibidem, p. 589. ă Articolul Moldoveni și munteni în războiul din 1877, publicat de I. Scurtu cu titlul Moldoveni și munteni.î În privința limbii, Eminescu n-a vorbit mult. Aceasta din două pricini. Mai întîi, pentru că nu se simțea competent, sau mai bine specialist. O declară singur: "...nefiind filolog de competință, declar eu însumi că opiniile mele sunt cu totul personale și nu merită de a turbura lucrările filologilor noștri..." 1. În adevăr
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]