11,584 matches
-
fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul era pe o câmpie, trebuia înălțat. De menționat că rușii îi luaseră prizonieri pe români. Petrache s-a coborât de pe drum puțin mai în câmp, prefăcându-se că-și face nevoile. Dar cu ochii pe santinelele rusești. Când s-a întors rusul cu spatele, a și rupt-o la fugă, imediat a sărit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe front, ci a luat parte la activități în cazarmă, căci războiul era pe sfârșite. Lucache s-a întors și el din război rănit la un umăr. Alții au rămas pentru vecie pe câmpurile de bătaie. Mulți au fost luați prizonieri în lagărele rusești, găsindu-și obștescul sfârșit. Puțini au fost cei care s-au mai întors acasă, căci unii au fost obligați să rămână să populeze satele măcinate de război în Siberia, în Taiga și în altele părți ale Imperiului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cominatorie în ipoteza că principele neglijează aceste raporturi care decid menținerea puterii. Sună ca un avertisment formularea primului raport ce trebuie luat în seamă mai ales în statele noi, a căror putere nu e ereditară, situație în care conducătorul e prizonierul forțelor pe care s-a sprijinit spre a ajunge în frunte: "... nu vei putea să păstrezi prietenia acelora care te-au ajutat să-l cucerești [principatul], întrucît nu poți să-i răsplătești în măsura în care au sperat și nici nu poți folosi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei, în această lecție de prudență princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu se găseau nici două mii de infanteriști. În afară de aceasta, condotierii au folosit orice mijloc potrivit pentru a-și cruța lor înșiși, precum și soldaților, atît oboseala, cît și frica, așa încît la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oamenii și cu armatele lui. Armatele de felul acesta pot fi folositoare și bune atunci cînd luptă pentru ele înseși, dar sînt aproape întotdeauna păgubitoare pentru acela care le cheamă, căci, dacă pierzi lupta, rămîi învins, iar dacă învingi, devii prizonierul lor. Și cu toate că exemple de felul acesta se găsesc în mare număr în istoria antică, vreau să menționez neapărat exemplul recent al papei luliu II, al cărui procedeu nu putea să fie mai puțin înțelept decît s-a dovedit, deoarece
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el să nu culeagă roadele hotărîrii greșite pe care o luase. În adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculîndu-se și alungîndu-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucît aceștia fuseseră puși pe fugă, și nici al trupelor pe care le primise în ajutor, deoarece învinsese cu alte arme decît cu ale acestora, Florentinii, fiind cu totul lipsiți de armate au adus zece mii de francezi la Pisa
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seamă să nu se alieze niciodată cu unul mai puternic decît el pentru a-i lovi pe ceilalți, decît dacă nevoia îl constrînge la aceasta, așa cum am arătat mai sus, căci dacă cel care este mai puternic învinge, tu rămîi prizonierul lui; și un principe trebuie să se ferească, atît cît poate demult, de a fi la discreția altuia. Venețienii s-au aliat cu Franța împotriva ducelui de Milano și ar fi putut foarte bine să evite această alianță care n-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și asupra artei războiului, decît atunci cînd prepelițe, cîini de vînătoare, cerbi, o turmă de tot felul de animale și ardoarea vînătorii ne preocupă: un mare principe, care a făcut a doua campanie în Ungaria, a riscat să fie luat prizonier de turci pentru că s-a rătăcit la vînătoare. Aceasta ar trebui chiar interzisă în armată, pentru că dă naștere la multă dezordine în timpul marșurilor. Conchid, deci, că este scuzabil pentru un principe să meargă la vînătoare, cu condiția ca acest lucru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pornit înapoi pe drumul pe care au venit. Pe aici pe aproape erau câteva căpițe. Să ne adăpostim lângă una din ele - a propus locotenentul... Când s-au văzut la poala unei căpițe, a ordonat. Sergent! Adu pe cei doi prizonieri aici! Restul așteptați. Cei doi capturați arătau ca niște șoareci prinși în capcană. Ia să vedem noi cu cine avem a face - a deschis vorba locotenentul. Sergentul Cicoare i-a întrebat în rusește din ce unitate fac parte și ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este sentinela în fața la intrarea. Auzi, Cicoare! Ce părere ai despre asta? Mai vedem noi, domn’ locotenent. Da’ ia spuneți voi, așa cu mâna pe inimă - că tot v-ați dat români - ne duceți la magazia cu „amuniție” au ba? Prizonierii nu au stat pe gânduri nici o clipă. Doar au schimbat o privire între ei. Răspunsul a fost prompt: Noi vă duceam acolo la magazia. Bineee! - a apreciat locotenentul. Numai dacă ați icnit doar, atunci glonțul știe de voi - i-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pipăie terenul. Dacă ajungeți cu bine, știi ce ai de făcut... Nu vă expuneți la situații periculoase. Am un plan... Să-l auzim. Îl îmbrac pe Urecheatu în hainele rusului cel bătrân și, când ajungem la magazie, îl trimit împreună cu prizonierul să stea „de vorbă” cu sentinela. Ai atâta încredere în rus? Cred că îi de partea noastră. Dacă nu riscăm, nu putem face mare lucru. „Amuniția” poate rămâne neatinsă. Tu ai dreptate, dar nu vreau sacrificii gratuite... Vom reuși, domn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Când ești gata, îmi raportezi. Am înțeles. Peste puțin timp, sergentul, însoțit de cinci cercetași încărcați cu tot ce trebuie unei grupe de distrugere, s-a prezentat locotenentului: Domn’ locotenent, suntem gata. Bine, bine, da’ ce caută pușca în mâna prizonierului? Nu vă faceți griji. Îi goală ca o căpățână de cal mort de zece ani. Să tragem nădejde că totul va merge după gândul nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași au grăbit, pasul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zece ani. Să tragem nădejde că totul va merge după gândul nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași au grăbit, pasul pentru a „mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un loc potrivit cunoscut de prizonier, continuându-și drumul spre magazia cu „amuniție”. Se simțea vecinătatea gării. Unul din cercetașii trimiși înainte s-a întors. Domn’ sărjănt, am dat peste un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc. Când au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul pe țeavă. Îi mai sigur așa. Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se comportă prizonierul... Doi „ruși”, Urechetu în uniformă rusească și prizonierul, au pornit urmați de un cercetaș care să le asigure retragerea în caz de nevoie. Urecheatu l-a apucat de mână pe prizonier, pentru a-i simți pulsul, cum se spune. Că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul pe țeavă. Îi mai sigur așa. Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se comportă prizonierul... Doi „ruși”, Urechetu în uniformă rusească și prizonierul, au pornit urmați de un cercetaș care să le asigure retragerea în caz de nevoie. Urecheatu l-a apucat de mână pe prizonier, pentru a-i simți pulsul, cum se spune. Că... cine știe? Rusul se comporta ca un adevărat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se comportă prizonierul... Doi „ruși”, Urechetu în uniformă rusească și prizonierul, au pornit urmați de un cercetaș care să le asigure retragerea în caz de nevoie. Urecheatu l-a apucat de mână pe prizonier, pentru a-i simți pulsul, cum se spune. Că... cine știe? Rusul se comporta ca un adevărat cercetaș. Cum te cheamă, omule? - l a întrebat Urecheatu în șoaptă. Ion, da’ mie îmi zic Ivan. Ascultă, Ivane! Să nu te împingă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
toată inima. Prin celălalt capăt al magaziei, sergentul Cicoare cu ai lui au așteptat ca sentinela să pornească spre capătul unde o aștepta Urecheatu. Au pornit în urma ei cu mers de jivină... Urecheatu, cu mâna pe trăgaci, mergea liniștit alături de prizonier... O zvâcnitură scurtă a brațului prizonierului și un vâjâit prin aer l-au făcut pe Urecheatu să se lase fulgerător la pământ. Văzând că nu l-a atins, rusul a strigat: „Ilia! Eu sunt, Ivan! Românii ataaa...” N-a apucat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
magaziei, sergentul Cicoare cu ai lui au așteptat ca sentinela să pornească spre capătul unde o aștepta Urecheatu. Au pornit în urma ei cu mers de jivină... Urecheatu, cu mâna pe trăgaci, mergea liniștit alături de prizonier... O zvâcnitură scurtă a brațului prizonierului și un vâjâit prin aer l-au făcut pe Urecheatu să se lase fulgerător la pământ. Văzând că nu l-a atins, rusul a strigat: „Ilia! Eu sunt, Ivan! Românii ataaa...” N-a apucat însă să termine vorba, fiindcă o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
exemplu „crabi”, aceștia fug pentru a prinde pe creveți care aleargă înapoi spre linia de scăpare din spatele lor. Dacă strigă „creveți”, atunci aceștia aleargă să prindă crabii. Jucătorii care sunt prinși înainte de a ajunge la linia de scăpare sunt luați prizonieri de echipa care i-a prins. Jocul continuă, la comanda conducătorului care strigă o echipă sau alta, până când toți jucătorii sunt luați prizonieri. Trebuie să se strige de un număr egal de ori echipele. Conducătorul poate pronunța numai primele silabe
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
aleargă să prindă crabii. Jucătorii care sunt prinși înainte de a ajunge la linia de scăpare sunt luați prizonieri de echipa care i-a prins. Jocul continuă, la comanda conducătorului care strigă o echipă sau alta, până când toți jucătorii sunt luați prizonieri. Trebuie să se strige de un număr egal de ori echipele. Conducătorul poate pronunța numai primele silabe iar copiii trebuie să fie atenți. 10.Strângerea recoltei Jucătorii sunt în cerc cu fața la centru, la intervale de două brațe între ei. Fiecare
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
se împarte în două echipe. O echipă este dispusă în cercul din interior iar cealaltă în afara cercului. Spațiul dintre cele două cercuri este spațiu comun. La semnalul de începere se încearcă scoaterea adversarilor din cercul lor. Un jucător este făcut prizonier când a trecut de spațiul comun. 31.Prinde coada Locul desfășurării - sală, teren. Jucători - 20-40 elevi. Material - 20 benzi de pânză. Jucătorii se așează doi câte doi față în față. Fiecare ține o bandă la spate. La semnal, fiecare jucător
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
bulevardul acesta mic, eu elev de liceu (extraordinară coincidență pe care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află grădina publică unde am cunoscut-o pe Keti... Cum trec anii, Îmi spuneam, cum rămînem prizonieri, cărui destin? cărei finalități anume? 24. Era o zi mohorîtă de noiembrie cînd tatăl Anei bătu la ușa birou lui meu, la tribunal. Total neașteptat; trecuse vreme de cînd nu ne mai văzusem, cîteva scrisori ținuseră punte peste golul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tatăl Anei (ea știa că toți banii vin de la el), mă eliberam de un coșmar, de ceva Încîlcit care-mi stătea În destin, se săvîrșea o eliberare de care aveam nevoie, printr-o solidarizare, la fel de secretă, cu el care era prizonier În plasa puterii. Vezi, domnule Învățător, am ajuns complici Într-o noapte care ne cuprinde, care ne-a cuprins pe toți, pe dumneata care ești supusul puterii și pe mine despre care puterea afirmă că sînt independent, așa-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, Îmi stăpîni În străfulgerare ființa: - Cine sînteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem pînă atunci, Îmi Înfrînai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia În momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]