KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...425 426 427 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

din Londra mamei sale - mamei sale! - agonicul Mazzini - minunat agonist! - la 26 iunie 1839, cu treizeci și trei de ani înaintea definitivei sale morți terestre. Și dacă istoria n-ar fi decât râsul lui Dumnezeu? Fiecare revoluție unul din hohotele sale de râs. Hohote de râs ce răsună ca niște tunete, pe când ochii divini lăcrimează de râs. În orice caz și de altminteri nu vreau să mor doar ca să le fac plăcere anumitor cititori nesiguri. Și tu, cititorule ajuns până aici, oare trăiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
sale - mamei sale! - agonicul Mazzini - minunat agonist! - la 26 iunie 1839, cu treizeci și trei de ani înaintea definitivei sale morți terestre. Și dacă istoria n-ar fi decât râsul lui Dumnezeu? Fiecare revoluție unul din hohotele sale de râs. Hohote de râs ce răsună ca niște tunete, pe când ochii divini lăcrimează de râs. În orice caz și de altminteri nu vreau să mor doar ca să le fac plăcere anumitor cititori nesiguri. Și tu, cititorule ajuns până aici, oare trăiești? Continuare Așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cu treizeci și trei de ani înaintea definitivei sale morți terestre. Și dacă istoria n-ar fi decât râsul lui Dumnezeu? Fiecare revoluție unul din hohotele sale de râs. Hohote de râs ce răsună ca niște tunete, pe când ochii divini lăcrimează de râs. În orice caz și de altminteri nu vreau să mor doar ca să le fac plăcere anumitor cititori nesiguri. Și tu, cititorule ajuns până aici, oare trăiești? Continuare Așa se sfârșea povestirea despre cum se face un roman, apărută în franceză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin de săpun, la fel ca trupurile fetelor, o apucă și o scoase iar la lumină pe Abigail, cu părul șiroind și gura larg deschisă pentru a scoate hohote cristaline de râs. —Ta-ti, ta-ti, ta-ti! striga Betsy ca o sirenă. Sau nu, ca semnalul de încetare a stării de alarmă. Soția mea se răsuci spre ușă. Căldura și umezeala îi transformaseră părul într-o claie dezordonată. Îmi arătă zâmbetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
era Dussel pentru posteritate. Chiar și mamei și tatei le știrbise imaginea și îi tratase cu grosolănie. Aceștia, redenumiți van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea vorbele. Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu puteam rezista strânsorii acelor fantome. Se ridicau la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

se pun la birou». A râs și a spus: «Am auzit, Efraim, am auzit». Am zis: «Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea Într-o stare de fericire pură. În toată această perioadă nu vedea nici o contradicție În faptul că tânjea după Elya și se culca cu Liat, dar aproape că nu o observa pe a treia, care prefera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
aflate atât de aproape de suprafață, Încât aveai impresia că i se putea lua pulsul prin ele. Avea câte o glumă pregătită pentru orice ocazie, pe care o Începea invariabil cu formula „Există un banc cunoscut“. Și izbucnea mereu Într-un râs zgomotos când ajungea la poantă. Fima, care auzise deja până la saturație de ce Întârziase mortul la Înmormântare, reuși totuși să scoată un râs ușor, fiindcă Îi era drag acel tiran cu inimă de aur. Wahrhaftig ținea tot timpul prelegeri cu vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
orice ocazie, pe care o Începea invariabil cu formula „Există un banc cunoscut“. Și izbucnea mereu Într-un râs zgomotos când ajungea la poantă. Fima, care auzise deja până la saturație de ce Întârziase mortul la Înmormântare, reuși totuși să scoată un râs ușor, fiindcă Îi era drag acel tiran cu inimă de aur. Wahrhaftig ținea tot timpul prelegeri cu vocea lui autoritară, tunătoare, despre tot felul de subiecte, cum ar fi legătura dintre deprinderile alimentare și concepțiile de viață sau constrastul etern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cu capătul vâslei. Uite, să-ți povestesc o istorie reală despre Nietzsche și rabinul Nachman Krochmal, când s-au Întâlnit odată În trenul spre Viena. Ca de obicei, tatăl insistă să-i explice care era esența anecdotei. Fima izbucni În râs, căci nu numai povestirea, ci și explicația erau foarte nostime. Încântat să-l vadă râzând În hohote, tatăl decise să-l mai delecteze cu o poveste legată de călătoriile cu trenul - de astă dată despre o pereche aflată În voiaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
e nevoit să-i ceară controlorului instrucțiuni ca să știe cum să umble cu mireasa. Nu și nu. E amuzantă tocmai asocierea cu găuritul biletelor. Deși dacă stai să te gândești mai bine, spune și tu, te rog: ce e de râs aici? Nu ți-e rușine să chicotești? Mai degrabă ți se rupe inima; majoritatea glumelor se bazează pe plăcerea ordinară pe care ne-o dă nefericirea celorlalți. Și de ce e așa, Fimucika, fii bun, te rog, și lămurește-mă, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să-i otrăvești sufletul? Dar Dimi Întrerupse cearta cu delicatețe, ca un mediator: Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe care stătea o șopârlă cenușie, uitându-se ca și el, cu ochii pierduți, spre dealurile Betleemului. Sau poate urmărind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
prindă câteva cuvinte. Tânărul spuse: Ați devenit și voi niște eunuci. Ați uitat de unde ați venit și cine v-a pus acolo unde sunteți. Apoi coborî vocea. Fima Își aminti cum fugise aseară din casa Ninei, cum se făcuse de râs În ochii ei, cum se făcuse de rușine În biroul lui Ted, cum o umilise pe Yael și pe sine Însuși pe casa scărilor, pe Întuneric. De fapt, ar fi plăcut să-i provoace acum la o discuție pe cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mi-ai făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și plânse ca o fetiță mică. Fima știa că Întârziase. Că pierduse momentul. Pentru o clipă se ridică În el un amestec de râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla ar fi fost În stare să-l Împuște mortal pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
se acoperea ca să-și ascundă rușinosul său corn de rinocer, bâigui ca un copil pedepsit: Dar ce-am făcut? Nu ți-am făcut nimic. Știa că aceste cuvinte erau În același timp adevărate și mincinoase, și aproape izbucni Într-un râs macabru, aproape că murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze, se scuză, se justifică, era uimit și el, nu știa ce-l apucase, apropierea ei Îl amețise, Își pierduse controlul, va putea oare să-l ierte? Ea se Îmbrăcă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
militanților pentru pace de stânga de-a aștepta resemnați o schimbare a realității, mai degrabă decât să facă ceva. Fie și cel mai mic lucru. I se făcu deodată dor de Uri. De umerii săi largi, de glumele sale, de râsul profund și cald, de stilul lui de conducător al unei mișcări de tineret, de obiceiul de țăran de a-l lua pe după umeri, de a-l Înghionti În burtă, ca un boxer, și de a-i spune, de exemplu: „Vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
fără oprire, dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la ea hohote de râs, rugăminți, suspine, dorințe șoptite, ușoare gemete de surpriză, sunete care i-ar produce și lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Deschide televizorul și uită-te la știri. Fima sări În picioare, zăpăcit și mânios, de parcă ar fi primit o palmă, se repezi la televizor să-l aprindă, dar nu nimeri butonul corect. Dându-și seama brusc că era luat În râs, regretă că mângâiase copilul și țipă: —Ori Îmi spui În șaizeci de secunde care e problema, ori plec și te las singur aici. Du-te, zise Dimi. Foarte bine, i-o trânti Fima, Încercând să imite severitatea rece a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
vreo nenorocire? Un accident În drum spre Ierusalim? Sau un atentat terorist?“ Fima decise s-o alerteze pe vecina de jos. Dar gândindu-se mai bine, nu știa ce să-i spună și se temea că se va face de râs. Se Întoarse Încet În camera de zi și zise cu glas mieros: Ești supărat pe mine, Dimi? De ce-mi faci asta? O umbră de surâs trist, un surâs de om bătrân și obosit, se ivi pentru o clipă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
stare să se trezească dimineața și să se simtă un popor? Și Încă s-o pornească la drum? Poate Geula Cohen 1! Și cine e În stare să se scoale dimineața și să nu se simtă groaznic? Kropotkin izbucni În râs. Drept pentru care Fima se simți Încurajat să izbucnească din nou: —Ascultă. Serios. E timpul să Încetăm să ne mai simțim un popor. Să Încetăm să Începem să mergem. Ajunge cu mizeria asta. O voce m-a chemat și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ochii dimineață, În primele străluciri ale zorilor, am crezut că e un licurici care a uitat să se stingă. Prinse curaj și adăugă: —Vezi Însă că sunt un șantajist. N-am să ți-l dau Înapoi gratis. Annette izbucni În râs. Nu Încetă să râdă nici când Fima se rezemă de ea. Îl trase de păr spre ea și Îi sărută vârful nasului, așa cum se sărută un bebeluș: Ajunge? Acum Îmi dai cercelul Înapoi? Fima spuse: —E mai mult decât mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
noi un nou Faust! Sau un Kohlhaas! Iar noi aici aproape c-am uitat cum arată chipul său strălucitor! Și se apucă să povestească „o anecdotă cunoscută“ despre trei leneși. Dar nu reuși să se stăpânească și izbucni Într-un râs zgomotos Înainte de-a ajunge la cel de-al treilea leneș. Gad Eitan, pierdut În gândurile sale, spuse deodată cu blândețe: — Ar fi trebuit totuși să facem asta la spital, cu anestezie generală, nu aici, cu anestezie locală. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui Fima Îi era dor de atingerea mâinii sale mari, noduroase, pe spatele său. Îi lipseau parodiile sale, mirosul său, respirația sa greoaie, râsul său. În același timp, fără să vadă În asta o contradicție, Îi părea puțin rău că prietenul său se va Întoarce acasă peste două zile. Îi era rușine de aventura sa cu Nina. Deși presupunea că Uri știa de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
strigă: —Întoarce-te, Yoav. Renunț. Iar băiatul, fără să se obosească să Închidă portiera taxiului În urma lui, zâmbi și se Întoarse la ea, Îi cuprinse talia cu brațul și Îi șopti ceva care Îi făcu pe amândoi să izbucnească În râs. Șoferul taxiului strigă după el o Înjurătură, iar Fima, fără să se Întrebe de ce, hotărî În clipa aceea că era de datoria lui să repare nedreptatea și să-l despăgubească pe șofer. Urcă deci În taxi, Închise portiera și spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o cafea? Am mers pe jos tocmai din Kiriat Yovel până aici, sunt Înghețat de tot. La cinci dimineața un vecin a Încercat să-și omoare nevasta și am fugit sus să Încerc să ajut, dar m-am făcut de râs. Am venit să vorbesc cu tine despre Dimi. Alaltăieri, când ați plecat și eu am rămas să am grijă de el... Uite ce e, Efraim, i-o tăie Yael, de ce trebuie să complici tu viața tuturor? Știu că Dimi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]