KorAP: Find »[drukola/base=scut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...425 426 427 ...448 >

11,192 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

înfășurat și pe care Valerius o încurcase mișcându-se dezordonat. — Nu trebuie să rămâi pe loc când vezi plasa venind spre tine. Folosește-ți scutul. Proculus arătă spre partea superioară a scutului, care era rotunjită. — Vezi? În partea de sus, scutul tău nu are colțuri, tocmai pentru ca plasa să nu se poată prinde de el, iar tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-ți scutul. Proculus arătă spre partea superioară a scutului, care era rotunjită. — Vezi? În partea de sus, scutul tău nu are colțuri, tocmai pentru ca plasa să nu se poată prinde de el, iar tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
colțuri, tocmai pentru ca plasa să nu se poată prinde de el, iar tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea, te lași în jos și fandezi în direcția opusă celei din care vine plasa. Ai înțeles? întrebă Proculus răsuflând mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
groasă de piele, ca o fașă lată. Deasupra puse scurtul ocrea de bronz, care la secutori era mai lat, pornind de sub genunchi și ajungând până la gleznă, fiindcă tibia era ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar Vulcanus, unul în partea de sus și celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
era mai lat, pornind de sub genunchi și ajungând până la gleznă, fiindcă tibia era ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar Vulcanus, unul în partea de sus și celălalt în partea de jos, simetrici și verticali, cu gurile îndreptate una spre alta, înfășurate în ramuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bucăți de piele, care pornea de la încheietură și ajungea sub braț. Ca să nu cadă, îl prinse cu o curelușă sub brațul drept. Valerius își trase pe brațul drept manșonul cu solzi metalici, căci brațul stâng urma să fie protejat de scut. Înainte să agațe de el apărătoarea de piele pentru mână, își înfășură în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
doi pași de el, în dreapta. Văzu că Flamma se năpustea asupra lui cu viteza luptătorului care își dă seama prea târziu de greșeala adversarului și se grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dă seama prea târziu de greșeala adversarului și se grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
grăbește să-l surprindă. Deși nu-și revenise cu totul, Valerius reuși să împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împingă scutul oblic deasupra capului, ca să se ferească de trident, așa cum îl învățase Proculus. Rămase în așteptare, cu scutul ridicat. Veni și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul. Deodată se simți invadat de o forță fantastică; plămânii păreau să găsească în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de a-l face bucăți pe celălalt. Zâmbi în timp ce-l urmărea pe Flamma, și-și aminti sfatul lui Marcus: „Obosește-l“. „O să te las fără suflare!“, râse. Începu să alerge mai repede, și i se părea că zboară, că și scutul, și coiful erau ușoare ca pana, la fel ca toate celelalte. Parcă fiecare parte a echipamentului se lipise ca prin farmec de trupul său. În urletele mulțimii, Flamma continua să alerge gâfâind; ca să se uite la spada și la picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ridicând nori de praf. Mulțimea continua să urle. Prin fantele pentru ochi, Valerius îl vedea pe Flamma alergând... Deodată, dispăru. Valerius întoarse instinctiv capul spre stânga, spre locul unde sărea rețiarul ca să se apere de secutor, fiindcă secutor-ul ținea în stânga scutul, iar în dreapta - sica pregătită pentru a ucide. Își dădu seama că Flamma era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cor, slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un aer misterios și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un aer misterios și neliniștitor. Stătea în mijlocul arenei, gata de atac. Cu răsuflarea tăiată, publicul aștepta ca secutor-ul să atace. Flamma se opri, dezorientat de nemișcarea celuilalt, atent, ca și cum dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
adversar. Trebuia să se apropie încă puțin, doar doi pași, și să atace rapid, fără să-i lase rețiarului timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra în raza de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
stângă, pline de sânge. Imediat îndreptă sica spre coapsă. Flamma se dădu înapoi, ferindu-se de tăișul armei. Zornăitul solzilor de pe manșonul lui Valerius îl avertiza că mișcările acestuia deveneau tot mai rapide. Sări în stânga, rotindu-se. Atinse cu spatele scutul lui Valerius și continuă să se rotească, până când ajunse în poziția inițială, apoi încercă să-l lovească pe secutor în spate cu tridentul. Dar Valerius știu să profite de pe urma fentei spectaculoase a adversarului. Evită tridentul și schimbă brusc direcția de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se retrase repede. Privi impasibil carnea sfâșiată și sângele care țâșnea, lăsând o dâră roșie pe nisip. Flamma rămase o clipă împietrit, apoi, urlând de durere și de furie, se năpusti cu toate forțele spre Valerius, dar se lovi de scutul pe care acesta îl împinsese în față pentru a se apăra. Impactul fu atât de violent, încât rețiarul făcu mai mulți pași în spate și se prăbuși în nisip. Imediat, Valerius ajunse lângă el, și rețiarul simți vârful ascuțit al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se zărea Palatul Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea în care stătea împreună cu alți servitori, apoi se duse repede în bucătărie. Bucătarii se certau în jurul meselor. Vitellius poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea protectoarei orașului, și urma să conțină peste două mii de pești și peste șapte mii de păsări, ficat, creier de fazan și de păun, limbă de flamingo și țipari, ingrediente pe care flotele imperiale le căutaseră în ținuturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ne vor privi cu ură. Lăsând la o parte povestea cu armata lui Otho, nu vedeți ce culoare au armurile noastre? întrebă mirmilonul Socrates, un grec micuț, faimos pentru viteza lui în alergare. Ne-au îmbrăcat în negru... Chiar și scuturile sunt negre. Suntem nefaști! Fu redus la tăcere de o mișcare bruscă a platformei, dar, mai mult, de priveliștea ce se deschise în fața ochilor săi când platforma se opri. — Dar suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
marmurei și casele cenușii cu trei niveluri din cartierele populare. Mai departe se vedeau câmpia încă verde și Mons Albanus. Valerius privi repede peisajul acela splendid, apoi își lăsă capul în jos și rămase așa, sprijinit în lance, susținându-și scutul. Îi invocă pe zei și pe Velunda, entitatea spirituală care avea să-l apere. În cele din urmă, își înălță capul și privi spre pulvinar-ul unde stătea Vitellius. Fu surprins să-l vadă pe Listarius lângă împărat, întinzându-i o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]