11,011 matches
-
macedonean (numite local Slavomacedonian sau pur și simplu slavă), sau bulgar (distins că Pomak în cazul musulmanilor Bulgarophone din Tracia Se estimează că în urmă schimbului de populație din 1923 au existat undeva între 200 mii și 400 mii vorbitori slave în limba greacă Macedonia. Comunitatea evreiască din Grecia în mod tradițional vorbise ladino (iudeospaniola), astăzi menținută doar de un mic grup de câteva mii de vorbitori. Printre populată vorbitoare de limba greacă, vorbitori de dialect pontic distinctiv a venit în
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
romano-bizantină a cuvântului “valah”. Argumentația să se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvantul "valah" a apărut prima dată în Imperiul Român de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (românii populare) au fost definite drept vlahii (valahii). În Europa, au
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
timpuriu, ca obști rurale creștine, ce căutau să-și ocrotească resursele fie ferindu-se de contacte cu năvălitorii (de exemplu, ascunzându-se în adâncul munților sau pădurilor), fie plătind dârî popoarelor migratoare care treceau în zona (în general, germanice sau slave). Cu timpul, pe masura ce statele europene medievale se închegau, "Româniile populare" au fost fie integrate acestor state (mai ales in Europa de Apus), fie absorbite de năvălitori migratori prădalnici (prin germanizare, în Alpi, cu excepția Romanșilor, sau prin slavizare în Balcani), fie
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
Universității „Al.I. Cuza”, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel a devenit cunoscut nu numai ca filosof, pedagog și sociolog, ci și ca istoric și critic literar, unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii și literaturii ruse și slave, în general. În 1952 a fost epurat din Universitatea ieșeană, fiind transferat pe un post de lector la Institutul de Industrie Ușoară, institut care în 1955 devine facultate a Institutului Politehnic din Iași. A fost reintegrat la Universitate, pe un
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
au reocupat teritoriul Galiției. Astăzi, râul Zbruci marchează limita administrativ-teritorială între regiunea Tarnopol și regiunea Hmelnițki. Pe malul râului se află Castelul Kudrîneț, Castelul Cernokozîneț, Rezervația Medoborî și Parcul Natural Național "Podilski Tovtrî". Idolul Zbrucilor — o sculptură a unei zeități slave din secolul al IX-lea, de forma unei columne cu câte un cap pe cele patru fețe și care este una dintre rarele dovezi ale credințelor precreștine ale slavilor — a fost descoperit în albia râului în 1848, în dreptul satului Lîcikivți
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea țării, a credinței noastre strămoșești, întregirea neamului, slava sfintei lui Dumnezeu Biserici, pentru dreptatea, demnitatea și libertatea noastră. A fost realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea. S-a adăugat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pașoiu. Între anii 1971-1972
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
de altă parte, dezvoltarea mișcării naționale ucrainene din Bucovina a fost influențată de cercetările sale (printre altele a publicat lucrarea "Bucovina rusă" în 1897, în care Smal-Stocki a descris istoria Bucovinei în legătură cu Cnezatul de Halici-Volînia și cu alte formațiuni statale slave), de activitatea să publicista (el a fost, de asemenea, co-editor al ziarului "Bucovina", editor al revistei "Russka Râdă") și didactica. În timpul primului război mondial, în calitate de lider al Uniunii pentru Eliberarea Ucrainei a condus activitățile culturale din lagărul de prizonieri ucraineni
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
în care a susținut ca limbă ucraineană provine direct din slavona comună, negând ideea că aceasta s-ar fi dezvoltat separat. Acest punct de vedere și l-a aparat mai tarziu, în special în lucrarea "Dezvoltarea legăturilor din familia limbilor slave și relația dintre acestea" (1925, 1927). El s-a opus brusc ideilor susținute de Vsevolod Hanțov cu privire la formarea limbii ucrainene din două dialecte, nordic și sudic. Exagerările lingvistice susținute au împiedicat adoptarea numeroaselor idei legitime ale lui Smal-Stocki (de exemplu
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
actriță israeliană, vorbitoare de limbă arabă și ebraică, cu rădăcini arabe palestinene și bulgare. s-a născut în localitatea Rameh sau Rama, din vestul Galileei, în familia unui medic arab creștin, dr.Anwar Awad. Mama ei, Snejanka, specialistă în filologie slavă, este originară din Bulgaria, unde l-a cunoscut pe soțul ei în timp ce acesta învăța acolo medicina. Mira este copilul lor mijlociu, având doi frați- Alan și Sinan. Mira Awad a copilărit și a învățat la Rama iar apoi în orașul
Mira Awad () [Corola-website/Science/315504_a_316833]
-
o amplă compoziție a catapetesmei, autor fiind zugravul Nicolae Popa. În 1861 cunoscutul Porfirie Șarlea din Feisa a zugrăvit suprafețele rezultate în urma refacerilor din 1837. Icoana reprezentându-l pe Sf.Ioan Predetici, pe fond de aur, cu text în limba slavă, datând de la începutul secolului al XVII-lea, precum și clopotul din 1630 sunt vestigii ale ctitoriei ce au precedat acest lăcaș.
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Sânbenedic () [Corola-website/Science/315866_a_317195]
-
2004: . Actul de naștere al bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică, în limba slavonă, într-o frumoasă caligrafie chirilică: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”". Anul bizantin 7173
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
(în , în ) este o organizație internațională formată prin asocierea a două tratate: Tratatul Uniunii Bielorusiei și Rusiei (semnat la Minsk pe 2 aprilie 1997) și Tratatul Uniunii Slave (semnat la Moscova pe 8 decembrie 1999). , pe scurt Uniunea Rusia-Belarus, nu este membră a Organizației Națiunilor Unite iar statele ce o compun își conservă integral suveranitatea. Inițial, "Comunitatea Rusiei și Belarusului" s-a înființat la 2 aprilie 1996. Baza
Uniunea Statală Rusia-Belarus () [Corola-website/Science/316532_a_317861]
-
era sfâșiat de pietrele străzilor, buzele-i șopteau rugăciuni către Atotputernicul. Asta l-a determinat pe unul dintre chinuitori să-și scoată sabia și să-i taie capul. "Astfel, prin moarte mucenicească, mărturisitorul Domnului a primit cunună cea neveștejita a slavei sfinților și vrednicia de a fi unul din "casnicii" Lui". Ighemonul și ceilalți dregători tătari din cetate n-au dat voie creștinilor să-i ia trupul de pe drum și să-l îngroape după rânduiala creștineasca. Dar Dumnezeu, în dragostea să
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
dedicat energia scoțând la iveala izvoade nestemate ale istoriei neamului. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud dunăreni, bun cunoscător al textelor slave și slavo-romane, a putut aduce dovezi asupra unității și coeziunii populației locuitoare pe aceste meleaguri. Neîntrecut în interpretarea documentelor slavone ale epocii medievale, a dedicat mai multe călătorii la Sf. Munte Athos, unde a descoperit manuscrise importante, ocupându-se apoi
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
istoric le-a făcut la Craiova, iar studiile universitare în București. Dupa studiile făcute în România, St. Stoica Nicolaescu a urmat cursuri de specialitate la universitățile din Sofia, Belgrad și apoi și-a susținut doctoratul la Praga, dedicându-se limbilor slave, domeniu în care a excelat fără egal. A făcut campania din 1913 și războiul de întregire din 1916-1918. În timpul acestui război, St. Stoica Nicolaescu s-a distins și a fost decorat pentru bravura arătată pe câmpul de luptă, primind Steaua
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
în corpul tehnic de lingviști ce a funcționat în timpul tratatului de pace de la Versailles, cu care s-a încheiat prima conflagrație mondială. A fost profesor la liceele Matei Basarab și Principele Carol. A fost profesor titular al Catedrei de Limbi slave a Școlii superioare de Răsboi, profesor la Școala de Artilerie, Geniu și Marină, profesor de limba română și istorie la Școala Pregătitoare de Ofițeri, și a ocupat funcția de inspector în Ministerul Cultelor și Artelor, translator pentru limbi slave al
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
Limbi slave a Școlii superioare de Răsboi, profesor la Școala de Artilerie, Geniu și Marină, profesor de limba română și istorie la Școala Pregătitoare de Ofițeri, și a ocupat funcția de inspector în Ministerul Cultelor și Artelor, translator pentru limbi slave al Academiei Române și al Arhivelor Statului. Cercetător al arhivelor din Franța, din Grecia și, în special, al arhivelor din Ungaria, Serbia, Bulgaria și Turcia, a alcătuit și publicat o bogată colecție de documente și copii fotografice. A participat la interpretarea
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
și publicat o bogată colecție de documente și copii fotografice. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud dunăreni, bun cunoscător al textelor slave și slavo-romane, a putut aduce dovezi asupra unității și coeziunii populației locuitoare pe aceste meleaguri. Neîntrecut în interpretarea documentelor slavone ale epocii medievale, a dedicat mai multe călătorii la Sf. Munte Athos, unde a descoperit manuscrise importante, ocupându-se apoi
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
artă ambiantei bizantine. În această strălucită perioadă au fost construite edifici precum Biserică Chora din Constantinopol și Hagia Sofia din Trabzon. Această perioadă coincide cu misiunile pentru creștinarea slavilor, finalizate cu creștinarea sârbilor, bulgarilor și în final a rușilor. Populația slavă a fost un puternic mediator care a transferat de la o zonă geografică la alta categorii varitate de forme și concepții artistice. În afara lor, călugării din Asia Mică, din Mesopotamia, Armenia de sud și Capadocia au călătorit spre Apus și au
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
Constantinopolului, le-a încercat intelectualitatea grecească, pentru care acest eveniment echivala cu sfârșitul lumii. Țăranii din împrejurimile capitalei însă, cumpărând, la un preț de nimic, lucrurile orășenilor înfometați, care se smulseseră din iadul celor trei zile, ziceau cu bucurie răutăcioasă: Slavă Domnului, în sfârșit ne-am îmbogățit și noi! Statuile antice de aramă, bronz și argint din Constantinopol au fost topite, pentru a se bate din ele monede. Numai cvadriga de bronz, ce împodobea Hippodromul (paternitatea acestuia i se atribuia lui
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
precum Rusia, Belarus, Ucraina, Polonia (al doilea producător din lume, după Rusia), Norvegia, Suedia, Finlanda (în special minoritățile de origine rusă și estonă), Letonia, Estonia și Lituania și este cunoscut ca fiind o băutură sănătoasă accesibilă ca preț. În țările slave sudice, chefirul este consumat în orice perioadă a zilei, în special cu zelnik, etc. Granulele fac să fermenteze laptele majorității mamiferelor și cresc în lapte. În mod obișnuit, se folosește laptele de vacă, capră și oaie, fiecare având calități organoleptice
Chefir () [Corola-website/Science/316695_a_318024]
-
Istoricul S.C. Rowell a descris ascensiunea sa la putere ca având loc prin „procesele familiare de căsătorie, crime și succes militar”. În timpul anilor 1230 și 1240, Mindaugas și-a consolidat puterea și a stabilit-o în diferite ținuturi baltice și slave. Războiul din regiune s-a intensificat; el s-a luptat cu forțele germane în Curlanda, în timp ce mongolii au distrus Kievul în 1240 și a intrat în Polonia în 1241, învingând două armate poloneze și incendiind Cracovia. Victoria lituaniană în bătălia
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
nord a României. A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer. Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]