10,713 matches
-
fondatoare a Aufklärung-ului -, asupra instinctualului și garant simbolic în fața amenințărilor dizolvante al iraționalului. Într-adevăr, tabloul lui Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloul lui Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite exacțiuni. Descifrarea misterului nu-i servește cu nimic lui Oedip, el rămâne exterior șaradei atât timp cât nu se poate sustrage propriului traseu destinal care-i condiționează fiecare mișcare. Umanitatea, așa cum ne-o prezintă Klimt, este aruncată într-un abis al lipsei de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită de corpurile umane îi acoperă gura, astfel încât Filozofia/Înțelepciunea este redusă la tăcere participând la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a Secesion-ului, între 15 martie și 12 mai 1901 și prezintă o continuitate de viziune cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o continuitate de viziune cu Filozofia, ca și cum Klimt ar fi vrut să aprofundeze tema unei omeniri aflată în pragul colapsului. Același lanț uman, de data aceasta chiar mai dens, plutește în spațiu, nu unul nocturn, ci unul, mai degrabă, crepuscular. Umanitatea este supusă nu doar exacțiunii maladiilor, cât singurului flagel care nu are un remediu, moartea, figură centrală a tabloului, simbolizată printr-un schelet al cărui craniu se află lângă chipul emaciat al unei femei ale cărei trăsături au prins contururi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stă între femeia însărcinată și o alta care-și alăptează copilul, în timp ce un personaj cu trup descărnat își ține capul în mâini într-o expresie a disperării și suferinței. Am mai văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe structurante, a unei instanțe ordonatoare, precum cea pe care o solicita viziunea raționalistă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personaj cu trup descărnat își ține capul în mâini într-o expresie a disperării și suferinței. Am mai văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe structurante, a unei instanțe ordonatoare, precum cea pe care o solicita viziunea raționalistă a societății conform proiectului iluminist, conform căruia Medicina, o altă extensie a rațiunii în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apar pe acest ecran existențial nu întreține o relație conștientă cu un altul, de aici impresia de dezarticulare universală a șuvoiului uman, "de chaosmos" transportat în sfera unei viziuni de un pesimism crud, o viziune deziluzionată, sumbră. Această dezagregare a umanității elimină orice posibilitate de recuperare metafizică a principiului ordonator. Ca într-un vis, fără conștiință în act, omul traversează cele trei vârste spre un deznodământ implacabil. Cele trei vârste ale omului (1905) a pictorului vienez va preciza mai clar caracterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe un iluzoriu suport, emblematizare a cuplului adamic, întoarce spatele spectatorului. Torsul bărbatului este redutabil și cu toate acestea capul său este plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
șarpelui, îi oferă acestuia potirul Lethei pentru a bea din lichidul său primordial"100. Hygeia ca și Das Wissen sau Atena sau Nuda Veritas silește spectatorul la o confruntare lucidă cu viziunea existențială căreia ea îi servește de intercesor, cu umanitatea aflată sub semnul decadenței. Schorske se întoarce la mitologia greacă pentru a evidenția caracterul ambiguu, amfibiu al Hygeei, ipostaza antropomorfizată a șarpelui. Simbol falic cu conotații bisexuale, șarpele joacă, prin excelență, rolul de mediator între lumi. Cel de-al treilea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește "atribuirea estetică" ("l'appropriation esthétique"), gustul, "numai să fie semnificativ, simbolic". Teoria evoluționiștilor preconizează "un fel de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital" fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune peste tematica literaturii simboliste și anume: "mister", "dincolo", "infinit", "inexprimabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste ale umanității: tinerețea, maturitatea și senectutea. Influența Art Nouveau-ului se remarcă în fluiditatea veșmintelor care, dincolo de simbolistica culorilor, roșu, albastru, alb, cu sugestiile simbolice pe care le proiectează, par să curgă în sensul pârâului, asemeni firului tors de ursitoare. Într-un articol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
astfel de tablou, în notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al Speranței și chinul evident al chipurilor desfigurate de spaimă, covârșite de îndoieli, ale unei umanități decăzute, se face ecou al jocului dintre lumină și umbră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al Speranței și chinul evident al chipurilor desfigurate de spaimă, covârșite de îndoieli, ale unei umanități decăzute, se face ecou al jocului dintre lumină și umbră, ce conferă un efect spectral scenei. Speranța pare să iasă din trupul înveșmântat în alb al unui tânăr culcat pe spate, culoarea stabilește aici o filiație. Tânărul întins pe pământ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al lui Carrière, dar în altă gamă cromatică. Speranța este însă una din ipostazele acestor femmes fragiles simbolisto-decadente, iar acest fapt, în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în măsură să ofere nu un posibil model, ci mai degrabă un echivalent simbolic. În special voletul central al tripticului reprezentând un grup de femei, bărbați și copii sub amenințarea unui val imens pe punctul de a se sparge, ilustrează umanitatea covârșită de dificultățile vieții, umanitate căreia îi rămâne numai speranța. Pictorul ridică această amenințare la nivelul unui cataclism, aluzie la Exod și traversarea Mării Roșii de către poporul ales. Sugestia mesianică, dar și cu o notă revoluționară, se regăsește în titlu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un posibil model, ci mai degrabă un echivalent simbolic. În special voletul central al tripticului reprezentând un grup de femei, bărbați și copii sub amenințarea unui val imens pe punctul de a se sparge, ilustrează umanitatea covârșită de dificultățile vieții, umanitate căreia îi rămâne numai speranța. Pictorul ridică această amenințare la nivelul unui cataclism, aluzie la Exod și traversarea Mării Roșii de către poporul ales. Sugestia mesianică, dar și cu o notă revoluționară, se regăsește în titlu. Deși condusă de o agendă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui erou damnat, fără speranță, cuprinsă în cadrul global al dramatizărilor simboliste pe această temă. Speranța stă pe o sferă care plutește pe ape, imagine a extensiei universale nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că Verona își alege personajele nu din mitologia greacă, ci din cultura populară românească, cu propriul bagaj mitologic. Tabloul invocat al lui Klimt ne oferă reperul unui echivalent simbolic pentru această tensiune tragică a captivității biologice generată de forțe superioare umanității și care o guvernează într-un mod discreționar. Pictorul a căutat o soluție pentru exprimarea acestei tensiuni simbolice în chiar postura corporală contorsionată a tânărului al cărui trup pare cuprins de un elan vitalist, capul fiindu-i orientat în sus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu impresia de stranietate pe care o degajă personajul solitar din tablou, de o sobrietate apostolică, meditativă. Cine este cel care se află la răspântie? Iisus? Unul dintre apostoli? Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în cercul îndoielii, la răspântia unei decizii? Tabloul are ceva din aerul mistic al tablourilor lui Fritz von Uhde, Harul (1885), Soldați dând cu zarul pentru veșmintele lui Iisus (1895) sau Christ între țărani (1885). Bărbatul înveșmântat în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea centrează întregul tablou. Se pot vedea undeva în depărtare un oraș și trei plopi solitari. Reprezintă ei o aluzie la Sfânta Treime? Avem, de asemenea, câteva motive vegetale aproape stilizate în prim plan, și în fundal, un relief eteric. Umanitatea se află ontologic sub semnul indeciziei, al balansului între o opțiune și alta, sub semnul nesiguranței. Momentul alegerii este determinant, și pictorul a ales să-l figureze spațial cât mai simplu cu putință, inserând în tablou câteva elemente-indicii care să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]