144,219 matches
-
se ridică din mulțimea bagauzilor, dar Ambarrus îi invită pe toți să tacă și îi făcu semn cu mâna că putea să vorbească. în timp ce Divicone se așeza în iarbă, încrucișând brațele peste genunchi, prefectul se duse cu calm până în mijlocul adunării. Atent să nu pară arogant și să nu lase să se vadă propriile nedumeriri, spuse ce trebuia să spună, vorbind despre promisiunile lui Etius: — Divicone are dreptate, invadatorul ce stă să sosească nu e ca toți ceilalți barbari care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
informeze imediat pe episcop. După ce își goliră gamelele de fiertura din terci de grâu, el și tovarășii săi se îndreptară spre adăpostul pe care comandantul de post îl găsise pentru ei în Palatul Decemvirilor, în sala pătrată, rezervată de obicei adunărilor senatului cetății. în acel loc, de altfel, se instalase din vreme, cu arme și bagaje, un grup numeros de milițieni: o adunătură din diferite detașamente răzlețite, care își găsise adăpost în cetate și se pusese sub comanda unui decurion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i dispună pe burgunzi săi. Etius răspunse că aceștia urmau să lupte între romani și alani, după care le făcu cunoscute, pe scurt, pozițiile contingentelor mai mici, dând comandanților indicațiile necesare pentru a se orienta în teren. în sfârșit, dizolvă adunarea, invitându-i pe toți să-și recupereze forțele în vederea bătăliei ce avea curând să înceapă; îi reținu, totuși, pe Sebastianus și pe Metronius. Ceilalți ofițeri romani și toate căpeteniile părăsiră cortul fără să stea pe gânduri; Theodoric și fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răzbătea încă un zgomot confuz. Veneau încontinuu ați și alți războinici spre acea baricadă mare, transportând cu febrilitate legături de javeline și tolbe pline de săgeți. în vreme ce înainta prin mulțime urmat de ai săi, observă că o enormă și silențioasă adunare de oameni își făcea loc spre centru și bănui că Atila trebuie să fie acolo și că probabil urma să vorbească. De aceea, imediat ce îl întâlni pe Vlaszo, descălecă și îi încredință calul, tot mai extenuat și în spume, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dus cu Samuel și a locuit în Naiot. 19. Au spus lucrul acesta lui Saul și au zis: "Iată că David este în Naiot, lîngă Rama." 20. Saul a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci care prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul, și au început și ei să proorocească. 21. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alți oameni, și au proorocit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de aventuri privind obiceiurile naive și primitive ale triburilor indiene. 2 Mare doamnă (fr.). scorodea mereu că nu mănânc. ("Fiindcă fumezi toată ziua!") Când jucam șah cu domnul M..., ea era întotdeauna personajul al treilea în jurul măsuței. Chiar și la adunările unde erau' invitate familii de prin împrejurimi, fetița înaltă stătea tot cu mine, cât îi permitea stricta politețe datorită altora. Odată, ca s-o necăjesc, i-am spus că m-a părăsit pentru un tânăr care părea că o admiră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
două, trei șiruri, la marginea trotuarului și pe carosabil, părând să aștepte defilarea unor trupe, sau a unor surori de caritate, sau a unor cercetași, sau mai știu eu a cui, care ar fi urmat să-și părăsească locul de adunare din Lexington sau Third Avenue și să mărșăluiască pe lângă ei. — Oh, Doamne! Și acum ce mai e? a întrebat doamna de onoare. M-am întors și aproape că ne-am lovit cap în cap. Se aplecase în față, strecurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând spune la gură și scoțând urlete Îngrozitoare din gâtlej. Iar la sfârșitul crizei, Își rupse cătușele și, cuprins de o furie oarbă, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
metalice recent contratate, le transferă bunului său prieten Nando, cu toate avantajele materiale la terminarea definitivă a lor. Se simțea obosit. Extrem de obosit...! De multă vreme plănuise un bine meritat concediu de odihnă, iar acum timpul sosise. Convocă Într’o adunare generală toți șefii de echipă, le mulțumi pentru felul cum au muncit, Îl recomandă pe Nando spunându-le să-l asculte și să-l sprijine În folosul lor, al tuturor. Cu acest prilej, dădu la iveală un răspuns dela ultima
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o cunoști! Însfârșit, dacă nu o cunoști am să ți-o prezint...Ai să-mi mulțumești ce mai, e o bomboană de fată...!!” Ospătarul aduse nota de plată iar Șeful Șantierului grijuliu verifică așezarea cifrelor pe verticală,socoti În gând adunările iscodind ospătarul mai În glumă mai În serios. „Destul de piperată nota de plată, spune drept: ai adunat și data zilei de astăzi...? Ospătarul făcu o plecăciune. „Aveți Încredere, domnule...!” Șeful Șantierului Își umplu singur paharul, aruncând În zeflemea nota de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi impună să plătesc taxele respective...!” „Câtă mârșevie...!!” „De două luni de zile cu sufletul cătrănit ciocănesc la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea. Am insistat. Astfel am opținut audiență la „Marea Adunare Națională.” Am fost primit de Însuși Președintele acestui forum suprem care Într-un fel m’a compătimit ca În cele din urmă la insistențele mele să-mi spună. „Nu știu cum te pot ajuta din moment ce soția dumitale a cedat aurul și bijuteriile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
populație și-ar fi dat întâlnire acolo, în fața hotelului. Doar pe fețele lor citeam ceva extrem de straniu, ceva ce eu una nu mai văzusem în mulțimi: un aer comun de mândrie, un fel de triumf cu premeditare. În mintea mea, adunările uriașe se făceau la porunca sectorului sau municipiului de partid, lumea zăcea în silă într-o rână, strâmbându-se a lehamite când trecea câte un tovarăș agitator: - Hai, măi tovarăși, strigați măi, că știți lozinca: Stima noastră și mândria! Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
arate obrazul Gabi Andreescu, când e vorba de drepturile omului, Renate, când e vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă ăștia dorm sau sunt plecați cu pluta, e OK. Eu m-am trezit cu reacții în adunări sclifosite: „N-au domle! Ce să caute femeile în politică? să mă scuze doamna Miroiu!”. Toate problemele hot tind să devină proprietate patrimonială a cuiva: Mariana Stoica e aia cu prostituția, Mona Muscă e (ha, ha) aia cu drepturile animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de sub picioare și se uită lume la noi ca la urs. O față bisericească de prim rang a fost la Oxford. Omul trecea drept o persona foarte grata fiindcă a făcut lucruri remarcabile în charity work in Romania. Într-o adunare teologică high-level, cu figuri de la Trinity și Christ Church Colleges a fost întrebat de ce de multe ori mănăstirile de călugări sunt închise vizitelor. Răspunsul lui i-a lăsat fără grai pe cei de acolo: - Călugării au lungi perioade de meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am întâlnit cu studenții români din IU. Am făcut o seară românească modestă, dar plăcută. În încăperea de sub noi, polonezii erau o mulțime, îmbrăcați frumos, cu copii mici, cântau colinde de-ale lor. O comunitate. La noi a fost o adunare, plăcută, e drept. Cristina continuă să fie inițiatoarea acestor reuniuni de young Romanians. Erau toți graduates, de la Clarinet la Computer Sciences. Nici unul nu vrea să se mai întoarcă. Clarinetistul fiindcă ce artă să facă, mediciniștii că nu sunt copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu-l interesează pentru că n-a făcut niciodată politică”. Trecu apoi, felicitându-se, la miezul cald al sindrofiilor știute, în timp ce vântul, prevestitor al iernii ce avea să vină, mișca cercevelele ferestrelor înalte. „A început sărăcia, vorbi una din femeile acelor adunări, pâinea cu cozi de cu noapte, stofele, îmbrăcămintea pe cartelă - pe puncte”, cum se spunea, rezultatul războiului, al datoriilor ce trebuiau plătite, și al secetei. „Trece și asta” rupse doamna Pavel. E mai bine, gândea, să se vorbească de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu ne-a uitat, poate, și el ridică paharul, acum, în sănătatea noastră. E Ajun de Crăciun. Anul trecut era cu noi, asculta colindătorii în tindă. - Ai dreptate, draga mea! și ciocnind paharul cu al fiicei, îl ridică micii lor adunări. Să ne trăiască fostul judecător! O doamnă dintre comeseni adăugă urării câteva cuvinte pe care nici Ana nici tatăl ei nu le auzi. Tânăra profesoară de franceză mă întrebă mirată: - Unde vă gândiți, domnule judecător? - Nicăieri. În aceeași dimineață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu trei scaune de răchită ce urmau să se adauge măsuței rotunde și celor două fotolii, tot din răchită, aflate în cerdac, pentru a grupa - luând în seamă și bancheta de lemn de lângă zid - asimetric, dar cu intenția intimității, viitoarea adunare ce aveam s-o formăm. Deocamdată intrai în casă condus de doamna Agripina să-mi las valiza cu care venisem și pachetul cu vase de Jena și tacâmuri cu coroana imperială a casei de Austria, cumpărate de ocazie de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care acolo se vând la tarabă”. După un sfert de oră începură „cafeluțele” doamnei Agripina, servite de Ana, deși pentru această deschidere fusese poruncită sora ei, dar Ana se oferi în locu-i, prilej, neinterpretabil, de-a mai lipsi din mica adunare în mijlocul căreia se simțea - nu știa de ce - ca-n fața unei judecăți, mai ales când ne întâlneam privirile - eu simulând, neîndemânatec, o abia veselă detașare. Lung, rămas cu noi, îndeplinea rolul unui liant, în lipsa căruia, cel puțin în orele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
liant, în lipsa căruia, cel puțin în orele acelea de dimineață, totul ar fi fost, prin stinghereală, asemenea unor insule dintr-un arhipelag fără comunicare. Dar el, cu firea lui robustă și deschisă, cu căldura pe care o imprima vorbirii, dădea adunării intimitatea necesară, căci, fiind în afara împiedicărilor noastre ce nici nu le bănuia, amintea în gura mare, și încă cu nostalgie, de zilele prezenței mele în comună, ba chiar de plimbările din preajma iazului, de care știa ca oricare din comună. Prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el, înainte ca eu să fi avut tăria de a încerca vreun gest către el, mă îmbrățișă, era poate o fire deschisă. Greu de judecat. O mulțumire calmă îi lumina fața; pentru moment avu senzația unui rătăcit în mijlocul acelei mici adunări venită să-i felicite, o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eliberării la care sperau acum mai mult ca oricând. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care tăcu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dialogului prin creșterea încrederii între părți sau la identificarea unei baze de compromis care să permită o soluție politică a crizei. De fapt, negocierile directe au ajuns mai totdeauna în impas, iar uneori au fost chiar întrerupte. La rândul său, Adunarea Parlamentară a O.S.C.E. a decis, în ianuarie 1999, crearea unui Comitet ad-hoc pentru Moldova, pentru a facilita dialogul și a crește încrederea între părți. Mandatul acestui Comitet a fost promovarea păcii, stabilității și a domniei legii, cu respectarea unității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
era "civil-pragmatică", după 1973 a devenit "pretoriano-ideologică", deplasând diplomația de la negocieri la confruntări deschise. Masivele valuri de asasinate și încarcerări, suprimarea drepturilor constituționale au dus, an de an, la condamnarea Chile în cadrul Comitetului de la Geneva pentru drepturile omului și al Adunării Generale a O.N.U., în iulie 1976 însuși Henry Kissinger, cel care l-a susținut la început pe Pinochet, fiind nevoit să se deplaseze la Santiago pentru a se interesa de "respectarea drepturilor omului"! În domeniul relațiilor externe, prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]